Ce facultati reusesc sa mai atraga studenti

Cand esti mic ai tendinta de a visa in permanenta. Ieri iti doreai una, azi alta iar maine cu siguranta vei fi tentat sa spui ca in viata vrei sa ajungi cu totul si cu totul altceva. Mai apoi cresti si intelegi altfel viata. Incepi sa vezi lumea cu alti ochi, intelegand ca este extrem de important sa ai un scop in viata, unul de pe urma caruia vei trai tot restul existentei tale. Probabil tuturor ni s-a spus ca in toata aceasta formula, aparent simpla, un factor important, daca nu cel mai important, este educatia. Pe langa ceea ce invatam acasa, scoala ar trebui sa ne deschida mintile si sa ne clarifice multe din lucrurile la care cu ani in urma doar visam, neintelegandu-le, oferindu-ne o imagine din ce in ce mai clara asupra vietii. Mai apoi studiile superioare, ar trebui sa reprezinte pasul cel mare catre tranzitia de la viata dependenta la cea pe cont propriu, in care noi insine suntem proprii nostri stapani.

Alegerile insa tot timpul par aproape imposibil de luat. Cu totii am trecut si vom mai trece prin astfel de momente in care, desi presati de timp, ne framantam mintea incercand sa gasim solutia cea mai buna, mai ales cand miza este atat de importanta – viitorul nostru (sau ma rog, asta ar trebui sa fie). Am fost intrebat in ultima perioada, de diversi oameni, despre tot felul de facultati, fiind nevoit sa-mi dau cu parerea si comentand sansele pe care in mod normal un absolvent le-ar avea, sau ar trebui sa le aibe la incheierea anilor de studiu.  Concluzia la care am ajuns eu este ca foarte putini sunt 100% convinsi de alegerea si decizia pe care o iau in momentul inscrierii.

M-am tot intrebat ce facultati mai atrag in prezent viitorul acestei tari. Lupta dintre real/tehnic si uman este undeva egala. Sansele de reusita la care viseaza majoritatea dintre noi sunt cel mai adesea farmate de realitatea si greutatile de care ne lovim. Observ tot mai multi oameni care fac mai mult de o facultate, in speranta largii orizonturilor profesionale… Dar oare ma intreb: Este aceasta cea mai buna decizie pe care o pot lua? Poate ca da, poate ca nu.

Anul scolar sta sa se termine. Timpul zboara repede iar deciziile sunt parca din ce in ce mai greu de luat. Cand am fost pus in situatia de a alege ce vreau sa fac am ales, fiind destul de sigur pe mine. Norocul meu este ca am gasit ceva care imi place. Pe voi ce facultati reusesc sa va atraga?

Sursa FOTO

Cum a fost la “BLOGhează-ți teama de public speaking”

Aș putea spune că a fost o activitate de week-end sau aș putea zice că a fost o provocare pentru mine. Ieri, 21 aprilie am avut onoarea de a participa alături de alți colegi, bloggeri, la un training organizat de echipa Crilia.ro împreună cu BlogIasi.NET, eveniment găzduit de Centrul Comercial Felicia.

10 bloggeri au completat lista de prezenta a evenimentului – Alexandra BohanMădălina StafieAdrian IacobCătălin Somnulescu,  Anda ElenaLucian MustațăPaul PădurariuPavel Arcana. O surpriză a fost Irina, sora lui Marius Sescu. (Anda sper să nu te superi dacă am împrumutat de la tine lista, dar nu vroiam să omit pe nimeni.)

Interacțiunea cu cei prezenți, provocările din timpul evenimentului ce s-a întins pe întreaga perioadă a zilei cât și noțiunile învățate, m-au făcut să uit complet noțiunea timpului, distrându-mă cu cei de acolo. Crina Penteleychuk, trainerul nostru ne-a oferit sfaturi importante în ceea ce privește partea de public speaking, care din punctul meu de vedere nu este deloc ușor – așa cum pare la început. Dar cu toții știm că prin muncă și exercițiu, orice hop poate deveni o punte ușor accesibilă.

Personal, mi-a plăcut enorm speech-ul lui Adrian Iacob care a fost nominalizat, la fel ca și mine la o ultimă provocare de a le vorbi celor prezenți. Am fost impresionat de subiect și de carisma cu care a transmis mesajul, simțindu-mă obligat parcă și încurajat de Lucian Mustață să continui pledoaria despre succes, reușită, perseverență – mai ales în randul tinerilor.

În concluzie pot spune că a fost unul dintre cele mai reușite evenimente la care am participat în ultima perioadă, rămânând cu amintirea frumoasă a celor petrecute, a informațiilor utile și cu plăcerea că am cunoscut persoane noi.

Ce vrem de la viata…

O vorba veche spunea “cere si ti se va da”. Este cred eu una din expresiile pe care cu totii am avut-o in minte macar cateva secunde, gandindu-ne ca poate daca ne vom apuca de cerut, vom primi asa dintr-o data tot ce ne dorim. In stransa legatura cu aceasta expresie am gasit vorbindu-se de nenumarate ori si despre legea atractiei si alte chestii desprinse parca dintr-un marketing perfect al editurilor americane, lidere in vanzari a cartilor cu acest subiect.

Analizand si eu expresia aceasta, mi-a venit in minte o singura intrebare. Ok, de cerut ceva este incredibil de usor dar oare stim cu adevarat ce sa cerem si ce e cel mai important, suntem dispusi sa acceptam pretul si sacrificiile pentru ceea ce cu dorinte arzatoare si nerabdatoare parca, sa se implineasca, am vrut. Deseori la telefon, in lungile sau scurtele conversatii avute in functie de timp si chef, cu diverse persoane, mi s-a spus cu voci mai mult neincrezatoare si tremurande anumite franturi de dorinte desprinse mai degraba din filme sau carti cu happy-end de cat ceva concret, ceva care ar fi direct proportional cu realitatea si care ar face cu adevarat fericit/a o persoana. Desi nu-mi permit sa judec dorintele celor din jur, ajung tot mai des la concluzia ca nu stim cu adevarat ceea ce vrem de la viata si intr-un exercitiu meschin al imaginatiei mele, am tras concluzia ca daca am fi lasati de izbeliste fata in fata cu visul/visele nu am sti deloc ce sa facem… Majoritatea uita repede ca fericirea are pretul sau iar pentru majoritatea, dorinta este singurul scop si atat, in ciuda miilor de oportunitati ce asteapta parca sa fie bagate in traista si folosite in timp.

Fie ca ne dorim sa ajungem celebri, bogati, oameni de afaceri, realizati in viata sau fie ca ne dorim o familie, o relatie, o prietena sau mai stiu eu ce, cred ca mai important, inainte de a cere este sa ne gandim de ce vrem acel lucru si daca este bun sau nu pentru noi, atunci, acum sau cand l-am cere iar mai apoi raspunsul la intrebare ne va conduce inevitabil cu pasi siguri spre indeplinirea dorintei, deoarece atunci cand stii ce vrei de la viata, nimic nu te poate opri!

Sursa FOTO

Tu cum îți alegi modelele in viață?

Se spune ca in viata oricine are propriile sale modele. Sunt acele persoane ce ne inspira, ce ne fac sa ne autodepasim si care ne dau parca un suflu in plus in tot ceea ce vrem sa intreprindem. Sunt fie oameni obisnuiti, fie persoane cu notorietate din orice domeniu, persoane care in general au realizat ceva prin propriile forte. Reperele, din punctul meu de vedere sunt extrem de benefice, dar oare care sunt criteriile in functie de care ne alegem modelele in viata?

Nu stiu cati dintre noi s-au gandit vreodata ca prin ceea ce sunt ei ca si oameni pot reprezenta un model pentru cei din jurul sau. Eu, am observat ca oamenii au tendinta generala de a isi alege ca repere persoane bogate (unele dintre ele mult prea arogante, pentru a fi luate in calcul, ca fiind un modele) doar pentru ca starea materiala este una propice iar grija zilei de maine pare un termen nedeslusit in vocabularul acestora. Altii aleg sa isi ia ca reper, personalitati sau simpli oameni care prin diplomatia si ingeniozitatea lor au reusit sa creeze sau sa schimbe lumea prin diverse metode. Televiziunea din zilele noastre, pune pe tava consumatorilor, un numar destul de semnificativ de asa-zise modele ce par sa prinda la public mai mult prin scandaluri si alte mondenitati ce fac deliciul telespectatorilor. Interesul fiecaruia dintre noi, conduce imaginatia spre repere care mai de care in timp ce oferta pare sa fie destul de variata.

Ma intreb voi cum va alegeti modelele in viata si oare care sunt cele mai importante calitati si criterii in functie de care alegeti una sau mai multe persoane ca emblema, ca sursa de inspiratie… ca, ce vreti voi.

Sursa FOTO

 

Se poate si fara facebook?

In ultima perioada am auzit tot mai des aluzii si comparatii intre termenul viciu si facebook. Multa lume mi-a spus, citez “nu sunt dependent de alcool sau tutun (ma rog unii sunt) dar sunt dependent de facebook”. Cand mi-am facut eu prima oara cont pe acest site de socializare, undeva prin 2008-2009 (nu mai tin minte exact) foarte putini mai erau inregistrati si un numar si mai mic de oameni dintre acestia il si foloseau chiar si cu frecventa redusa. In acea perioada site-uri precum hi5, myspace si inca vreo doua a caror nume nu-mi vine acum in minte, dominau clar segmentul social-spaces.

Aproape un an mai tarziu lucrurile s-au schimbat considerabil de mult. Hi5’ul mai ca a devenit o zona deloc interesanta, la fel ca multe alte site-uri in timp ce facebook batea record dupa record in ceea ce priveste traficul, numarul de inregistrati si numarul de utilizatori activi. Mirat de migrarea continua, mi-am intrebat prietenii care in momentul in care imi facusem eu cont pe facebook erau foarte sceptici fata de alegerea mea, ce i-a determinat sa ia aceasta decizia, raspunsurile fiind de geneul: “am vrut sa incerc ceva nou”, “ma saturasem de cocalareala de pe hi5” s.a.m.d.

Pe langa partea utila pe care eu o consider ca o are facebook-ul in detrimentul altor site-uri, aici vrand sa fac referire la marketing, promovare, reclama, consider ca are si o parte mai putin benefica; Pare un instrument perfect de pierdere a timpului liber… Personal nu ma simt dependent fata de acest site, insa multi din prieteni mi-au marturisit ca isi petrec din ce in ce mai mult timp navigand de pe un profil pe altul, din link in link. Cand toata lumea a inceput sa spuna “nu ai facebook, inseamna ca nu existi” am cunoscut oameni care chiar nu aveau si nici macar nu au fost tentati de acest gand, din diferite motive. Apoi am fost surprins sa vad ca din ce in ce mai multa lume a renuntat, macar pentru o perioada daca nu definitiv la cont, invocand motivul “am pierdut suficient timp, e timpul sa fac si ceva util”.

Desi de cateva ori (din motive personale) mi-am dezactivat contul de facebook am revenit deoarece il consider o unealta utila si atat, in ceea ce priveste informarea, share-ul si promovarea anumitor lucruri. Pana cand probabil Google+ va detrona facebook, asta daca se va intampla vreodata, aleg sa fiu in continuare un simplu utilizator al albastrului facebook. Voi ce credeti, se poate si fara facebook?

Sursa FOTO