Ti-am trimis o scrisoare…

Un plic, o foaie si un pix. Doar de atat am avut nevoie pentru a imi lasa imaginatia sa umple albul colii de hartie, ce pana acum cateva minute parea sa nu exprime nimic. Fara sa stiu ce vreau sa iti scriu, am inceput sa mazgalesc, scriind rand dupa rand, linie dupa linie, virgula dupa virgula. N-aveam ceva anume sa-ti transmit dar cu toate astea am reusit sa transform o simpla coala de hartie intr-o scrisoare ce abia asteapta sa fie deschisa, sa fie citita si analizata. 

Nu imi aduc aminte cand am scris ultima data o scrisoare. Undeva in amintirile copilariei mele zace uitata o secventa in care cu un stilou vechi, cu o penita ce zgaria mai mult, foaia de caiet, ma chinuiam sa scriu o scrisoare bunicii, aratandu-mi sarguinta si in acelasi timp emotiile din literele ce atunci ieseau greu, tremurande dar gingase, caci mesajul era unul simplu si naiv. Cred ca a fost prima si ultima data cand am scris o scrisoare si spun asta cu regret pentru ca datorita tehnologiei care a aparut cu destul de multa graba in viata mea, am renuntat la metode clasice si vechi de trimitere a gandurilor. Pentru multi poate pare demodat sau ne-eficient. Recunosc si eu scriu multe sms-uri, e-mail’uri si comunic  pe chat-uri instant sau la telefon. Consecintele sunt vizibile in ceea ce noi, acum, in prezent numim secolul vitezei. Comoditatea si in acelasi timp oboseala strica practic trairile, emotiile si partea umana din noi…

Am fost intrebat. Am fost provocat si indemnat sa-mi amintesc cum e sa scrii de mana. Fara taste, fara ecrane tactile; Doar cu un pix si o foaie. Senzatia avuta  a fost fantastica si cred ca as mai vrea s-o retraiesc de nenumarate ori. Credeam in imposibil dar am ajuns sa inteleg ca totul e posibil doar daca vrei cu adevarat. Timpul in care am scris-o a trecut fara sa-l simt. Nu a durat mult iar gandurile mele s-au transferat incet, prin intermediul pixului pe asternutul alb. Daca m-ai fi intrebat cu siguranta n-as fi descris asa, o seara de duminica…

Un vers al unei melodii dragi mie spunea la radio pe un fundal lent ca “cele mai simple lucruri sunt minuni”. In ultima perioada i-am dat dreptate tot mai des si cu un zambet larg pe fata am confirmat prin fiecare experienta traita, acest lucru. Nu-mi programez sa retraiesc un astfel de moment. Nu-mi programez sa vreau sa simt aceleasi lucruri pentru ca n-ar mai avea farmec. Tot ce stiu este ca atunci cand va fi sa se intample, lucrurile vor veni de la sine…

O noua saptamana tocmai a inceput. E luni iar eu raman cu amintirea clipelor de duminica seara in care iti scriam acea scrisoare. Sper ca o vei primi in curand! Iti multumesc!

Sursa FOTO

4 thoughts on “Ti-am trimis o scrisoare…”

  1. Eu am scrisori primite care au fost inchise cu sigiliu de ceara.
    Si da, o scrisoare nu se compara cu un mail, pentru ca e alta senzatia cand citesti, de exemplu randuri venite dintr-un alt oras, care au mers prin tren, apoi prin mana altora, urmand sa ajunga la tine dupa momente in care ai asteptat-o cu nerabdare. Azi…nu mai stim nimic: decat viteza si “ca nu am timp”.

    1. Clar asa este. Azi nu stim decat de “viteza” si “nu avem timp”. Eu nu am vazut niciodata scrisori cu sigiliu de ceara. Nu am avut ocazia. Nu sunt foarte familiarizat cu scrisorile tocmai din cauza faptul ca alaturi, am avut tot timpul o doza de tehnologie. Oricum placerea de a scrie o scrisoare e unica si ma bucur ca mai tarziu (dar mai bine mai tarziu decat niciodata) am simtit-o pe propria piele.
      Cheers!

  2. De abia scrisul pe foaie putem spune ca poate defini mesajul. De butonat poate orcine, textele vor fi identice, insa ceea ce scrii cu mana ta iti poarta amprenta, care este scrisul tau…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *