Teama de orice “inceput” si “sfarsit”

Ne-a fost dat sa facem parte din societate si sa ne integram in aceasta. Tindem spre evolutie iar prin pasii ce ii facem zi de zi, ajungem in fata unor inceputuri si mai tarziu dupa scurte sau lungi perioade de suspans, tensiune si fericire, terminam prin a gusta parte a unui final, care nu inseamna altceva decat acel moment  de separare de prezent, cand practic ne cautam si altceva de facut, cu altcineva in cu totul alte directii, pastrand totusi amintirile prezentului consumat.

Imi este frica de orice inceput si caut sa iau in calcul fiecare consecinta pe care o actiune naiva o poate avea. Tot timpul cand nu mi-a fost frica, mi-a fost dat sa n-am parte de final pentru ca nimic nu mi s-a materializat sau daca printr-o minune am reusit sa fac mai mult de acel putin empiric, finalul a venit repede si fara vreun semn ca ar fi dispus sa ma mai astepte. De aceea m-am tot gandit si inca ma mai gandesc, de fiecare data cand vreau sa fac ceva si chiar daca a gresi e omeneste incerc sa o fac cat mai putin in speranta ca poate candva imi va fi mai bine decat imi e acum.

Inving teama multor inceputuri si cred ca-mi pot face un viitor mult mai bun. Incurajez pe cei ce adesea se plafoneaza inca din faza primelor provocari, spunandu-le ca va fi bine, chiar daca uneori nici eu nu ma cred. Dar chiar si asa odata cu avansarea si depasirea inceputului, apare inevitabil teama ca oricand totul se poate termina, invocand cel mai adesea fel si fel de motive care mai de care, ce au ca efect principal anularea bucuriilor generate de prezent. Pesimismul e la el acasa de cele mai multe ori iar teama de sfarsit pare sa domine si din pacate adesea lucrurile se si termina tocmai din cauza stresului propriu cu care ne etalam.

Nu stiu daca ar trebui sa-mi fie frica de inceputuri sau de finaluri. Ambele au probabil importanta lor si se deosebesc prin foarte multe emotii pe care le traim in fiecare stadiu. Cred ca teama de un inceput, mie-mi da mai multe dureri de cap gandindu-ma ca un debut prea rapid m-ar afecta mai tare si mi-ar provoca un sfarsit mai dur.

Tie de ce iti este frica? De inceputuri sau de finaluri? 

Sursa FOTO

8 thoughts on “Teama de orice “inceput” si “sfarsit””

  1. De ambele. Uneori. Inceputurile sunt cele mai grele. Nu stiu exact la ce inceput sau ce final te referi aici, dar daca ne-am gandi de fiecare data la final inainte sa apucam macar sa facem ceva, nu ar avea rost nimic.

    1. Sonia in postarea asta de blog m-am referit la orice fel de inceput. Fie ca e vorba de o relatie, prietenie, proiect, s.a.m.d. Oricum e adevarat, ambele sunt la fel de grele dar important este, cred eu, sa ne pastram echilibrul… Cheers!

  2. Daca stau sa ma gandesc, nu stiu de ce imi este mai teama. Inceputurile imi par frumoase, vin cu multa energie si dorinta la pachet. In orice domeniu, atunci cand incepi ceva, dai tot ce e mai bun din tine. Te implici altfel, iti doresti ca totul sa iasa perfect, depui eforturi considerabile.

    Uneori ma gandesc la faptul ca sfarsiturile depind de inceputuri si de cum merg lucrurile pe parcurs. Intr-o relatie de exemplu, lucrurile se inrautatesc tot din cauza noastra si actiunilor facute de-a lungul timpului. Cred ca mi-e mai teama de sfarsituri, de orice tip ar fi ele, pentru ca intotdeauna dor, mai ales daca te-ai implicat emotional.

    Oamenii se schimba si de multe ori suntem dezamagiti de persoanele care au insemnat ceva pentru noi. Asta nu inseamna ca nu o putem lua de la capat, de fiecare data.

    1. Ruxandra cu siguranta o putem lua de la capat, dar e frustrant sa o tot luam de la capat de fiecare data. Mie sa fiu sincer imi e mai frica de inceputuri… Incerc sa tin sfarsiturile cat mai departe de mine chiar daca uneori nu-mi iese…

  3. Ma gandesc ca ar fi bine sa nu existe sfarsiturile…asa ar fi ideal.
    Inceputurile le privesc cu incredere si curiozitate dar si cu emotie. La sfarsituri…nu vreau sa ma gandesc decat in cazul cand e vorba despre un deadline…si atunci trebuie 🙂
    Dar, In general, sfarsiturile sunt triste. Caci majoritatea cand ne gandim la un sfarsit ne gandim la o relatie, o viata, chiar si o excursie, un sejur… ceva de genul… Toate sunt triste.
    Weekend placut!

    1. Weekend placut si tie draga elly. da si mie sfarsiturile mi se par triste si in general se refera la o vacanta, o relatie s.a.m.d. Oricum incerc sa le evit cat de mult pot, iar daca nu asta e… accept situatia si incerc sa tresc peste. In orice inceput am fost entuziasmat. De sfarsituri mi-ar placea sa nu vorbesc… nu aici, nu acum…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *