Un gând bun la final de an 2014!

Pentru mine anul 2014 a fost cel mai bun! Toate experiențele și momentele trăite m-au învățat lucruri din diverse domenii, m-au ajutat să cunosc oameni noi și să devin mai bun! Mi-ar fi greu să aleg un moment preferat al acestui an, însă cu siguranță emoțiile și adrenalina multora dintre ele, le-ar pune în vârful listei cu siguranță. Fie că a fost vorba de viața personală ori cea profesională, pot spune că anul 2014 mi-a dat exact ce i-am cerut, în ciuda momentelor în care îmi pierdusem speranța că va fi așa. Zâmbesc acum, când mai sunt doar câteva ore din acest an și spun că am așteptări și mai mari de la 2015, an care sper să fie măcar la fel de bun ca și 2014. Până una alta vă urez tuturor un an nou fericit alături de familii, prieteni și cunoscuți și sper să ne auzim, să ne vedem și să colaborăm cât mai bine și productiv în 2015.

Și dacă ar fi să rezum cu ce am rămas de la anul 2014, aș spune că singurele limite sunt cele pe care chiar noi ni le impunem, împrejmuindu-ne în ele cu o oarecare timiditate!

Blog Florin Adamache va ureaza un an nou plin de fericire si bucurii

Un credit adesea iti poate indeplini o dorinta

Intr-o economie in care totul se schimba de la o zi la alta, a obtine un imprumut sau doar un simplu credit poate fi considerat adesea o provocare, una ce totusi poate ajunge sa-ti indeplineasca un vis, o dorinta pe care cel mai adesea in conditii normale n-ai fi putut-o realiza din cauza faptului ca in prezent, viata ce-ar trebui sa fie una usoara nu este chiar asa, incurcand de cele mai multe ori planurile oamenilor ce vor sa dezvolte lucruri de calitate. Continue reading Un credit adesea iti poate indeplini o dorinta

Cu norocul si fericirea nu-ti fa niciodata planuri

make-your-dream-come-true-colorful-words-on-blackboardPrin conturul unor fel si fel de experiente traite in ultima perioada, imi dau seama de faptul ca cel mai bine e ca niciodata sa nu ne facem planuri care sa cuprinda si sa vizeze fericirea sau norocul pe care noi sau altii le constatam ca fiind existente acolo, undeva in mintea noastra. Si spun asta in urma unor reflectii lungi asupra momentelor pe care eu le-am considerat a fi norocoase sau pline de fericire si care pareau sa conduca spre destinatii exotice, ori vise sublime intr-un univers in care binele ar invinge mereu, in care inima ajunge sa bata cu siguranta ratiunea.

Mereu mi-am spus faptul ca un drum fara obstacole nu duce nicaieri si ca norocul, asa cum il numesc unii, vine doar atunci cand truda si eforturile noastre sunt cu adevarat semnificative. Chiar si asa, au fost momente in care mi-a fost dat sa cred faptul ca as fi mai norocos uneori, cand poate din pura intamplare am ajuns sa spun sau sa faca lucruri care s-au materializat usor, sporindu-mi entuziasmul si sperantele ce conduceau la gandul ca poate asa va fi si data viitoare si tot asa cand voi incerca acelasi lucru sau poate ceva asemanator.

Desi adept al vorbei „easy come, easy go”, au fost multe momentele acelea cand poate mi-as fi dorit cu orice pret ca fericirea sau norocul sa-mi genereze actiunea perfecta pe care doar in vis o puteam creiona, impiedicat fiind de o realitate dura plina de piedici ce-mi subrezeau materializarea dorintelor. Cu toate astea mai de fiecare data cand am sperat, am fost izbit si trezit la realitate de fel si fel de momente si intamplari care mi-au demonstrat ca nimic nu vine de-a gata. Si poate ca asa a fost mai bine pentru ca multe au fost momentele in care am cautat intr-un loc gresit fericirea, gandindu-ma ca cea in care eu gaseam a fi totul perfect imi poate garanta ceea ce eu imi doream.

Privesc obosit spre biletul de loterie care-mi confirma existenta unei sperante, apuse de lipsa norocului in care m-am increzut si de aceasta data sperand la bani cazuti din cer, atrasi poate de mirajul unor vise acoperite acum de scrumul realitatii care pare sa ma imbie cu aroma cinica si dura a prezentului pe care fie ca vreau, fie ca nu, il accept asa cum e.

Sursa FOTO

Si prostiile pe care le facem sunt tot ale noastre

bird-on-frozen-sunsetMereu am tot incercat ca prin ceea ce fac sa ajung la un deznodamant fericit care sa-mi demonstreze ca regretele si parerile de rau sunt fara sens. Am fost parte a multor evenimente, programate si spontane, cunoscand oameni asemanatori si totusi diferiti cu povesti de tot felul si mentalitati care uneori m-au inspirat si pe mine.  Am pierdut usor notiunea timpului, traind toate zilele la fel, ignorand calendarul si ceasul pe care le gaseam a fi inutile in cautarile mele spre fericire si spre dorinte care in cele din urma s-au intamplat sa ma conduca spre nimic palpabil, nimic concret si sigur.

Fara sa vreau, adesea, mintindu-ma totusi cu buna stiinta, am sacrificat persoane dragi, gandindu-ma ca  le voi recupera pe parcurs acoperind golul lasat pe moment. Si-mi amintesc cum incet, deciziile mele curgeau precum fulgii de zapada ce-mi acopera acum toate urmele greselilor facute cu sau fara sa vreau. Poate ca am crezut mai mult decat ar fi trebuit in oamenii pe care ii vedeam aproape perfecti in timp ce alteori am ignorat avertismente simple venite din partea unor persoane care-mi erau pana mai ieri adevarati prieteni. Desi ignorat, timpul trece chiar si fara voia mea pentru ca lucrurile se intamplau oricum iar multe dintre actiunile mele se reflectau usor in franturi ale unor dorinte proiectate candva pe tot felul de liste si hartii ale caror rost nu-l mai gasesc acum.  Continue reading Si prostiile pe care le facem sunt tot ale noastre

Feedback: Primul meu an studentesc…

Cand simti ca finalul e aproape dorintele tind sa fie din ce in ce mai apasatoare si greu de indeplinit. Imi amintesc si acum emotiile pe care cu mai bine de un an in urma le simteam si care zi de zi ma faceau sa fiu mai silitor, mai perseverent si mai visator. (BAC’ul tot Bac, ramane). Sunt genul de momente in care fie alegi sa te stresezi, fie te minti singur, dar care se transforma in final intr-o realizare de care cel putin, o perioada de timp, te vei bucura, pentru ca ceva in viata ta se schimba… Asa gandeam eu, asta simteam inainte sa imi incep viata de student.

Chiar daca timpul a acoperit acele momente de naivitate si emotii eu mi le amintesc. Inceputurile nu se uita niciodata. Primele interactiuni cu strainii pe care i-am intalnit au fost incantatoare. Acum nu ii mai pot numi asa… buni prieteni e un termen mult mai bun. Primele plimbari prin cafenelele orasului, privirile naive si conversatiile lungi au fost parte a unui inceput de care eu sunt mandru si pe care mi-l voi aminti mult timp de acum inainte. As vrea sa retraiesc acele sentimente pe care le-am simtit, chiar daca la inceput nici macar eu nu stiam ce caut si de ce ma aflu acolo. Sali mari si reci pareau sa-mi demonstreze ca viitorul nu e chiar atat de roz cum pare si ca asprimea si asteparile celor din spatele catedrei sunt mult mai mari decat cele la care eu ma asteptam.  Continue reading Feedback: Primul meu an studentesc…