Alaturi de tine…

TU!Pentru ca timpul zboara mereu mai repede decat ne-am dori… Pentru ca ocaziile de a te intalni n-au fost suficiente sau poate ca pur si simplu n-am stiut sa te caut cu adevarat! Pentru ca destinul pare totusi sa repare orice piedica, iti marturisesc sincer faptul ca astazi ma simt un norocos! Si asta pentru ca tu faci parte din viata mea, pentru ca ma cunosti si te cunosc! Pentru ca impreuna am razbit cu bune si rele un an ce ne-a apropiat enorm unul de celalalt. Chiar daca uneori cuvintele nu-s suficiente iti spun ca simpla zi de 4 octombrie, zi banala de toamna ajunge sa fie astazi pentru mine, una extrem de speciala! Si asta pentru ca ne-a dat ocazia sa devenim ceea ce suntem in prezent, si anume un cuplu fericit! Iti multumesc pentru ca faci parte din viata mea si sper ca viitorul sa ne aduca noi si noi motive de a fi fericiti! Pentru ca bunele si relele mereu se vor imparti la doi, inchei prin a spune ca ma simt un norocos, asta datorita faptului ca tu esti prezenta constant acolo, in inima mea!   

Ce bine ca esti

Parcul Expozitiei COPOU - IasiGandul ca orice dimineata are un rasarit ma linisteste mereu. Si asta pentru ca stiu ca atunci cand ma voi trezi voi vedea ceva ce imi va incanta ziua, ceva ce nu poti vedea decat o data pe zi, ceva ce iti face inima sa tresara si sa bata mai tare. Asa-s majoritatea lucrurilor importante din viata mea… Iar lucrurile sunt parca o frantura din oamenii ce-i iubim. Asa-s si razele de soare ce se revarsa peste chipul tau cald dimineata atunci cand te zaresc sclipind in indepartarea unei strazi pe care am ajuns sa o cunosc mai bine decat am crezut vreodata. O strada pe care imi place sa te revad zilnic si sa-ti zambesc.

Amprentele pasilor par sa fie tot mai vizibile prin locurile indragite si mult vizitate in zilele ce-au dat si vant si ploaie, nori ori soare, pastrand multe amintiri ale acelor lucruri simple pe care impreuna le facem a fi speciale. Iar asta se intampla doar atunci cand langa umbra mea, apare si a ta, dand un contur aparte formelor luminate de soare, intr-un cadru feeric pe care-l port mereu in inima mea.

Cum orice zi ascunde mii de sentimente, emotii si trairi, acestea raman in amintirea fiecaruia, conturand mai mereu o morala si o poveste care contopite in timp ajung sa formeze un adevarat manuscris de trairi insusit intr-un simplu cuvant numit NOI. Si cum eternul pasional al dorintelor ramane cea mai ravnita chemare, luptam pentru a pretui persoana care ajunge sa fie totul, cea care e acolo in fiecare zi, in inima pe care o data deschisa va bate cu mai multa ardoare. Ce bine ca esti raza mea de soare! Cu drag, pentru C. I. F.  

Sursa FOTO – link

Atat de aproape si totusi nu te-am vazut

You-and-MeMereu ochii mi se opreau atintiti asupra ceasului care parea sa arate incontinu aceeasi ora. Timpul trecea lasandu-mi impresia ca niciodata nu va fi cum vroiam eu, iar amintirile ce astazi sunt deja reci imi tineau parca de urat, amagindu-ma si mai tare intr-un neant in care ma cufundam cu fiecare anotimp care ma parasea. Desi mai mereu aproape, am ocolit acele cai care m-ar fi putut duce acolo unde astazi pot spune ca am ajuns. Atras de mirajul unor chipuri ireale ale unor dezamagiri ulterioare am continuat sa ocolesc ceea ce destinul avea sa-mi aduca intr-un final. Continue reading Atat de aproape si totusi nu te-am vazut

Mai suntem sau nu preocupati de educatie?

we-don-t-need-no-educationM-am gandit inca de acum cateva zile la un articol care sa vizeze domeniul mult contestat de majoritatea dintre noi, criticat si mult dezbatut prin statii de autobuz ori tramvai, biblioteci, seminarii ale Universitatilor si chiar si in hypermaketuri unde din cand in cand mai auzi cate un tanar cu deja celebra fraza “daca as fi eu ministru as schimba…”.

Marturisesc sincer ca nu-mi place situatia actuala cu care tara in care traiesc, m-am nascut si in care totusi inca mai locuiesc se confrunta in acest moment. Desi uneori e frustrant, scuzele indiferent de domeniu se gasesc la fel de repede pe cat incompetenta unora ajunge sa fie mascata. Despre mediul rural nici nu se mai poate vorbi deoarece grijile statului par sa fie cu totul si cu totul altele fapt care mie personal nu-mi aduce prea multa satisfactie. Spun mediul rural si ma leg si de acest aspect deoarece astazi am avut o dezbatere foarte interesanta pe tema educatiei si importanta integrarii mediului in viata moderna.  Cu toate astea educatia ajunge sa faca mai mereu tot felul de diferente, atat pe plan social cat si in multe alte situatii, insa in prezent ajunge sa fie mult prea putin mediatizata, valorificata si raspandita in randul oamenilor. Iar aici nu ma refer la o anumita categorie de varsta pentru ca am ajuns sa cred in fraza de’ zicea ca in viata vom ajunge sa invatam in fiecare zi ceva nou.

La facultate lumea cu care ajung sa vorbesc imi spune ca situatia e mult mai degradata decat mi-as fi putut inchipui eu. Majoritatea imi spun ca odinioara lucrurile erau mult mai severe, drastice iar concurenta se simtea pana in maduva oaselor care astazi ajung sa nu faca nimic altceva decat sa se uzeze pe bancile unor amfiteatre si sali incapatoare sau nu, in functie de specializarea care ne-a pasionat sau care ne pasioneaza ori cea care a ajuns pana la urma sa corespunda cu media de admitere, pentru ca da, multi fac cate ceva doar de dragul de a face, eliminand din start orice posibil atasament fata de profesia respectiva. Dar asta cred ca e deja o alta poveste…

Am scris acum ceva timp cu mana pe inima si intr-un moment de sinceritate maxima ca daca as mai da o data bac’ul, l-as lua cu siguranta… Ei bine asta nu e o gluma pentru ca mai mereu am hotarat si am ales singur pentru mine ce e cel mai bine sa fac, lucru care m-a avantajat mai mult decat as fi crezut poate. In prezent unii ajung sa ma intrebe ce-ar fi mai bine pentru ei sa urmeze, crezand ca daca sunt deja student al unei facultati le-as putea da mai multe sfaturi… E greu, urmati ce va place dar ganditi-va ca va asteapta o piata a muncii foarte dura. Altii aleg totusi sa-mi spuna ca fiecare are drumul sau in viata, urmandu-si parca inertia destinului care necontrolat ajunge sa-i loveasca pe multi de cele mai dure lectii si provocari, adesea greu de digerat.

Intrebarea la care m-am tot gandit si cu care aleg sa inchei de aceasta data articolul e una relativ simpla… Mai suntem sau nu preocupati de educatie? Si daca da, raspuns oarecum previzibil, oare cat de mult suntem dispusi sa ne dedicam unei profesii, specializari ori simple meserii… O fi de folos la ceva toata asta?

Sursa FOTO

Ne pricepem la scris?

Una dintre cele mai bune intrebari primite in ultima perioada a vizat subiectul “stiu sau nu sa scriu? ma pricep sau nu la asta?” Si nu, nu ma refer la stiu eu ce feluri de caractere, simboluri ori limba chineza ci la alcatuitul si punerea in ordine a cuvintelor, a ideilor, coerenta frazelor si maniera de a da forma unor randuri ce intr-un final ajung sa formeze un text mai mult sau mai putin reusit.

Poate ca unii vad in a scrie o vocatie, o activitate pe care nu oricine o poate face, etichetand-o adesea ca pe ceva aproape imposibil. Pe de alta parte, unii aleg sa o faca aproape nativ cu sau fara vreun fel de pregatire in tainele editorialiste ori mai stiu eu ce. Si m-am convins de asta mai ales pentru ca in ultima perioada am citit tot felul de articole prin diverse reviste (de talie mica cei drept) dar si pe bloguri – postari, pareri ale unor oameni care au incercat sa scrie si chiar le-a iesit bine, generand feedback pozitiv si in acelasi timp consolidandu-si increderea in ei. Continue reading Ne pricepem la scris?