Sa-ti amintesti de prima data…

29th Annual Sunset Junction Street Fair - Day 1Fara a avea vreo conotatie perversa, uneori ma gandesc la o sumedenie de lucruri pe care le-am facut si la cat de mult imi mai amintesc din cele intamplate. Si spun asta din cauza faptului ca nu o data ci de multe ori, am incercat sa uit momente care, petrecute in compania unor oameni, mi-au generat fel si fel de stari si emotii care acum ar mai putea fi regasite doar in frustrarile unui prezent plin de lipsurile lasate de un trecut ce nu mi-a oferit deznodamantul dorit.

Amintiri ce cuprind fel si fel de lucruri facute prima data imi dau senzatia unei experiente de care parca as vrea sa ma bucur chiar daca regretul ajunge uneori a fi imposibil de neglijat, mai ales cand de multe ori lipsa unor oameni isi spune cuvantul din intregul, format pana nu de mult dar totusi farmat de timp. Chiar si asa ma intreb mereu „ce uitam si ce vrem sa tinem in noi”, motiv pentru care-mi dau seama ca multe din amintiri vor ramane acolo doar cu voia mea, involuntar, neputand practic sa uit momente ce intra in categoria „prima data” cand poate am facut lucruri ce mi-au adus un zambet larg pe chip, indiferent de osteneala si efortul depus care acum par sa nu insemne mare lucru ori fie poate vicii care ma fac sa nu uit nici acum senzatiile pe care le-am simtit prima data.

Dincolo de remuscari si amintiri morala ramane mereu un lucru decisiv in oricare din actiunile pe care ieri sau poate acum ceva timp in urma am ajuns sa le savarsim. Si cred mereu ca daca ajungi sa fii prea bun in viata, nu ajungi sa ai mare lucru de castigat, intrucat mereu vor exista oameni dornici sa profite.

Poate ca daca n-ar fi existat o acea clipa, un acel minut, ori o zi sau o privire, lucrurile ar arata in vietile multora altfel decat arata acum in prezentul in care oricat de mult ne-am dori, nu putem uita totul. Chiar si asa, de am putea da si timpul inapoi mereu ne-am aminti de „prima data” care oricum s-ar intampla mai repede sau mai tarziu, indiferent ca vorbim de o imbratisare, un sarut, o privire sau poate primul succes profesional. Cu toate astea dupa cum si cantecul spune „sa ne amintim de prima data” si zic eu poate ca ar fi mai bine sa si apreciem ceea ce ni se ofera acum, nu mai tarziu…

Pentru ca uneori e punct si nu virgula

The End Of The BeginningNu-s deloc putine, acele momente in care ne e dat sa nu intelegem lucrurile asa cum ar trebui si asta nu din cauza ca uneori rationamentul ne e tradat de cu totul si cu totul alte asteptari ci mai degraba de entuziasmul care uneori ne-a cuprins cu al sau fior rece, orbindu-ne propriile principii ce le-am fi urmat poate cu strictete. Si mai de fiecare data cand nu inteleg cum stau lucrurile, aleg chiar poate daca nu tot timpul e corect, sa-ntreb mai mult sau mai putin direct, ce mai exact e de facut si cum anume, pentru ca uneori nu reusesc chiar daca mi-as dori, sa diferentiez momentele in care se pune punct si nu o simpla virgula amagitoare care mai devreme sau mai tarziu va trada oricum prin a sa sinceritate subreda.

Si clar nu ma refer la gramatica aceea a semnelor in care fiecare, are un rol mai mult sau mai putin important, si care imbinate dau un intreg care adesea iti dau senzatia unei sume de care nu poti fi altfel decat mandru ca te cuprinde.

Poate ca mi-a fost dat sa aleg sa ma feresc de acele momente care ar fi putut poate sa imi aduca concluzii mult prea rapide si poate ca prea directe pentru a le digera asa cum eu mi-as fi dorit. Uneori o simpla actiune nu a putut a fi suficienta si asta mai ales din cauza trecutului care parca a conservat fiecare particica din acele momente la care mintea mea e pur si simplu alergica acum, lucru care ajunge sa-mi displaca poate doar pe moment. N-au fost putine acele momente in care as fi vrut sa schimb semnul, gandindu-ma daca „punctul” ori „virgula” sunt practic momentele de care eu am nevoie, gandindu-ma ca un final n-ar fi ceea ce imi doresc iar doar o alta continuare nu m-ar mai ajuta sa cred in perfectul pe care eu il constuisem sincer pentru zambetele ce-mi colorau trecutul.

Noi idei imi zboara acum prin aceeasi imaginatie si asta doar pentru ca acum probabil e punct si nu virgula cum poate ar fi trebuit sau poate doar mi-as fi dorit dar chiar nu mai conteaza pentru ca soarele oricum va rasari din nou, in curand iar lucrurile o vor lua de la capat…

Sursa FOTO

Din categoria: decizii proaste si greseli facute in viata

SorryOricat de mult am ajunge sa ne ferim, zilele in care suntem nevoiti sa luam decizii nu pot fi omise, sarite sau ignorate pentru ca fie voit fie involuntar alegem uneori rational iar alteori cu inima, oameni, locuri sau decidem ce credem ca este mai bine pentru noi. Uneori ajungem sa gresim chiar daca undeva in imaginatia noastra nevinovata, sustinem sus si tare ca merita sa sacrificam orice pentru ca va veni ziua in care vom spune: asa imi e cel mai bine.

Pentru ca lucrurile si actiunile inteligente par sa necesite ceva mai mult efort, uneori a fugi de propriile responsabilitati si practic a disparea pur si simplu din peisaj, pare o optiune mult mai buna. Asta pentru ca te gandesti ca oamenii vin si pleaca, fie ca vrei sau nu din propria-ti viata, asa ca a le grabi iesirea, fara a ne gandi ca ii vom vrea inapoi, nu pare o chestie foarte dificila. Deciziile se iau repede, poate chiar prea repede, insa uneori pot fi imposibil de reparat oricat de mult ai incercat. Cu toate astea unii ajung sa-ti intinda din nou acea mana de ajutor pe care probabil cu buna intentie ai ignorat-o si ai trecut peste, atunci cand in prim-plan era altceva tratand totul cu acea indiferenta rece.

Mie mi-a fost dat sa gresesc de multe ori, chiar daca uneori n-am acceptat deloc gandul ca voi ajunge sa-mi irosesc tot prezentul cladit in timp prin incredere, riscand sa merg pe lucruri si situatii nesigure care pareau sa-mi ofere mai mult, lucru care s-a si intamplat dar nu in sens pozitiv. Cum totul are o limita iar indiferenta este ucigatoare, ajungi adesea sa te trezesti ca-ntr-un desert in care prin deciziile luate (proaste de altfel) ajungi sa indepartezi orice forma de viata. Si da, ajungi sa vezi miraje cladite de vise in care tot ce-ti mai poti dori e  sa readuci totul la normal.

Si nu imposibile sunt acele momente in care atunci cand inveti din greseli reusesti macar putin sa-ti speli pacatele fata de oamenii carora le-ai gresit mai mult, mai putin sau foarte mult, ignorandu-i, nerespectandu-i sau pur si simplu uitandu-i. Chiar si asa, am fost trezit de vorbele sincere ale unor oameni care n-au incetat sa-mi deschida ochii, chiar daca poate n-ar fi avut nici un motiv sa o faca. Cu siguranta orice greseala ascunde o lectie extrem de importanta pe care ar fi bine sa nu o uitam niciodata, sau cum un mare om pe care eu il admir spunea candva: “Prost sa fii dar sa-ti revii”.

^_^ Text dedicat persoanelor care inca mai fac parte din viata mea si mi-o coloreaza in ciuda greselilor facute candva. 

Sursa FOTO

Mai suntem sau nu preocupati de educatie?

we-don-t-need-no-educationM-am gandit inca de acum cateva zile la un articol care sa vizeze domeniul mult contestat de majoritatea dintre noi, criticat si mult dezbatut prin statii de autobuz ori tramvai, biblioteci, seminarii ale Universitatilor si chiar si in hypermaketuri unde din cand in cand mai auzi cate un tanar cu deja celebra fraza “daca as fi eu ministru as schimba…”.

Marturisesc sincer ca nu-mi place situatia actuala cu care tara in care traiesc, m-am nascut si in care totusi inca mai locuiesc se confrunta in acest moment. Desi uneori e frustrant, scuzele indiferent de domeniu se gasesc la fel de repede pe cat incompetenta unora ajunge sa fie mascata. Despre mediul rural nici nu se mai poate vorbi deoarece grijile statului par sa fie cu totul si cu totul altele fapt care mie personal nu-mi aduce prea multa satisfactie. Spun mediul rural si ma leg si de acest aspect deoarece astazi am avut o dezbatere foarte interesanta pe tema educatiei si importanta integrarii mediului in viata moderna.  Cu toate astea educatia ajunge sa faca mai mereu tot felul de diferente, atat pe plan social cat si in multe alte situatii, insa in prezent ajunge sa fie mult prea putin mediatizata, valorificata si raspandita in randul oamenilor. Iar aici nu ma refer la o anumita categorie de varsta pentru ca am ajuns sa cred in fraza de’ zicea ca in viata vom ajunge sa invatam in fiecare zi ceva nou.

La facultate lumea cu care ajung sa vorbesc imi spune ca situatia e mult mai degradata decat mi-as fi putut inchipui eu. Majoritatea imi spun ca odinioara lucrurile erau mult mai severe, drastice iar concurenta se simtea pana in maduva oaselor care astazi ajung sa nu faca nimic altceva decat sa se uzeze pe bancile unor amfiteatre si sali incapatoare sau nu, in functie de specializarea care ne-a pasionat sau care ne pasioneaza ori cea care a ajuns pana la urma sa corespunda cu media de admitere, pentru ca da, multi fac cate ceva doar de dragul de a face, eliminand din start orice posibil atasament fata de profesia respectiva. Dar asta cred ca e deja o alta poveste…

Am scris acum ceva timp cu mana pe inima si intr-un moment de sinceritate maxima ca daca as mai da o data bac’ul, l-as lua cu siguranta… Ei bine asta nu e o gluma pentru ca mai mereu am hotarat si am ales singur pentru mine ce e cel mai bine sa fac, lucru care m-a avantajat mai mult decat as fi crezut poate. In prezent unii ajung sa ma intrebe ce-ar fi mai bine pentru ei sa urmeze, crezand ca daca sunt deja student al unei facultati le-as putea da mai multe sfaturi… E greu, urmati ce va place dar ganditi-va ca va asteapta o piata a muncii foarte dura. Altii aleg totusi sa-mi spuna ca fiecare are drumul sau in viata, urmandu-si parca inertia destinului care necontrolat ajunge sa-i loveasca pe multi de cele mai dure lectii si provocari, adesea greu de digerat.

Intrebarea la care m-am tot gandit si cu care aleg sa inchei de aceasta data articolul e una relativ simpla… Mai suntem sau nu preocupati de educatie? Si daca da, raspuns oarecum previzibil, oare cat de mult suntem dispusi sa ne dedicam unei profesii, specializari ori simple meserii… O fi de folos la ceva toata asta?

Sursa FOTO

De cate ori facem aceeasi greseala?

În viaţă, lecţiile importante nu le înveţi din cărţi ci din întâmplările trăite şi morala prietenilor adevăraţi.

Mi-a fost dat sa fac multe greseli in viata, voluntar sau involuntar, poate cu intentie sau efectiv dintr-o pura intamplare. Efectele celor savarsite mi-au demonstrat ca uneori chiar si recunoscuta o greseala nu poate fi nici cum iertata si ca lectia primita n-ar trebui curand uitata, asta pentru binele meu.

De fiecare data cand ma gandesc la trecut as vrea sa-mi spun ca nu ma afecteaza, ca tot ce s-a intamplat in timp a fost pur si simplu intamplator iar momentele acelea dupa care am tot suspinat au fost doar scenarii menite sa apara si sa-mi stinga anumite curiozitati si dorinte, care mai tarziu aveau sa devina simple actiuni savarsite aproape inconstient… N-as vrea sa uiti trecutul pentru ca nici eu nu pot face asta. As vrea sa tii minte momentele care m-au invatat si pe mine ca lucrurile variaza de la bine la rau mai repede decat ai crede iar timpul consumat nu poate fi retrait sau dat inapoi indiferent de pretul pe care poate ai fi in stare sa-l platesti, pentru ca doar prezentul te obliga sa actionezi, viitorul sa visezi si trecutul sa reflectezi la decizii care poate, n-au fost prea bune atunci, in graba de a obtine totul.

Trecutul mi-a oferit de cele mai multe ori lectii bune, concluzii valoroase la care nu as fi ajuns cautandu-le prin stiu eu ce manuscrise ce par sa-ti ofere o explicatie pentru orice. Uneori a fost nevoie de cineva care sa-mi deschida ochii, tinandu-mi o morala din aceea zdravana, in care sa mi se explice ca realitatea nu e tot timpul compatibila cu gandurile mele. A functionat mereu chiar daca s-a intamplat sa nu fie placut, dar chiar si asa tot timpul am ciulit urechile si mi-am dat seama ca trecutul nu se mai intoarce pentru a fi retrait si nici continutul ce intregea peisajul nu pare convins ca ma mai vrea.

M-am ferit sa fac aceleasi greseli de mai multe ori chiar si cu persoane diferite poate pentru ca stiam deja care va fi deznodamantul. Impulsiv sau grabit, agitat sau… (cine stie cum) am incercat sa nu mai fac lucruri gresite dar pe care eu le consideram bune. Calmul e tot ce mi-a mai ramas din gafele trecutului iar o idee gandita de doua ori poate sa se transforme usor din geniala in rea.

Tu faci o greseala de doua ori?

Sursa FOTO