Vocatie, pasiune si dans

Poate ca pentru unele activitati e nevoie de vocatie in timp ce pentru altele e suficient sa ai atitudine si pasiunea necesara incat sa-ti urmezi visul depasindu-ti limitele, ajungand la rezultate pe care doar implicandu-te total ajungi sa le obtii… Si chiar daca e greu sau ciudat, pasiunea ajunge mai mereu sa fie cea care te ghideaza sa faci lucruri pe care nici tu, candva nu ti le-ai fi imaginat ca fiind posibile, uitand de faptul ca doar experimentand poti cunoaste si poti ajunge in locurile dorite.

N-am etichetat niciodata asa cum trebuie lucrurile si n-am stiut ce-mi este dat sa fac si ce nu. Cu toate astea dorinta de a savarsi activitati noi, m-a aruncat in zone pe care astazi cu greu m-as identifica. Am experimentat tot felul de lucruri iar in final am tras concluzia ca nu orice mi se potriveste, mai ales ca vocatia in care credeam nu era pe filiera mea. Cu toate astea unele lucruri te impresioneaza facandu-ti placere sa le aplici. Iar pentru mine dansul a fost lucrul ce m-a atras reusind printr-o minune sa ma deconecteze de natura umana stresata si plina de griji, reusind sa ma relaxeze si in acelasi timp sa ma faca sa ma simt persoana care in viata cotidiana nu reusea sa fie. N-am avut parte de o dansatoare profesionista, ca partenera, care sa ma invete tainele acestei arte dar chiar si asa momentele au fost unice, demonstrandu-mi ca nimic nu e imposibil doar daca iti propui si contribui la finalitatea obiectivului.

Momentele au fost unice iar anii au trecut lansandu-mi in albume multe poze si momente frumoase de care astazi sunt mandru si fericit. Nu a fost sa fie vocatie pentru ca n-am reusit lucrurile propuse insa cred ca dansul meu a fost mai tarziu transformat in dorinta de a imi urma visele prin pasii simpli si tandri cu care am ajuns la lucrurile ce astazi ma reprezinta!

Un zid pe care scrie “distanta”

Nu. Nu cunosc nici un zid prin imprejurimile mele pe care sa scrie “distanta”. Poate ca nu am cercetat, nu am dat importanta si probabil chiar de ar fi, nu m-ar interesa. Cu toate astea ma gandesc uneori la distanta dintre mine si oamenii care desi imi sunt dragi sunt la o mai mica sau mare departare geografica de mine sau care desi imi sunt in apropiere, impun o bariera, rece dar solida ca un zid, lucru ce ma impiedica sa reusesc in a ii cunoaste si intelege.

Nu am crezut niciodata in relatiile la distanta, insa am crezut in permanenta in prieteniile ce pot fi pastrate, in special cu ajutorul internetului si nu numai. Pot spune ca sunt dependent de oameni, de interactiunea cu ei, de socializare. Imi place sa ii vad, sa ii pot strange in brate si sa le marturisesc anumite chestii fata in fata. Imi place sa ies cu ei si sa comunic natural, fara retineri in orice mediu indiferent de influente. Pentru oamenii din apropierea mea am parca o altfel de deschidere si poate ca uneori, o atitudine mai curajoasa in a-mi proiecta sperante si vise. Cu toate astea am fost intrebat daca distanta reprezinta un principal obstacol in cunoasterea si atasarea fata de o persoana, iar din punctul meu de vedere este, deoarece personal nu pot spera, nu-mi pot face proiectii si nici vise cu oameni pe care nu stiu daca voi apuca vreodata sa ii intalnesc si sa ii cunosc in adevaratul sens al cuvantului.

Mi s-a intamplat ca eu sa fiu aici iar tu departe fara a imi simti starile ce uneori ma invaluiau si ma cufundau incetisor intr-o melancolie fara fund. Am fost aici cand am avut si reusite dar m-am bucurat fara tine pentru ca din nou, tu erai cea care nu putea sa ajunga si cu toate ca prezentul nu are limite in cazulul interactiunii intre mine si tine a avut mereu bariere ce pareau imposibil de depasit.

Nu stiu daca mi-as mai dori sa te cunosc inca odata asa cum esti tu cu adevarat, acolo unde esti tu de fapt. Adesea distanta nu a avut nici de cum influente negative asupra mea, cu toate ca satisfactia de a te vedea, de a te simti si bucura impreuna am resimtit-o.

Daca ma intrebi pe mine, distanta e fatala si impune un zid intre cele doua persoane care desi sunt bine intentionate se plafoneaza in rutina distantei mari…

Sursa FOTO