Tu ce iubesti?

Adesea zilele trec pe langa noi, cuprinzandu-ne intr-o rutina din care probabil foarte greu putem scapa. Timpul nu iarta nehotararile oamenilor, fapt pentru care fiecare clipa ajunge sa conteze, indiferent de modul in care alegem sa o traim si mai ales modalitatea prin care alegem sa ne exteriorizam sentimentele. Poate ca nu o data ne-am intrebat ce iubim, de ce iubim si mai ales de ce alegem ca sentimentele sa ne inunde gandurile, cuprinzandu-ne intr-o stare euforica pe care mai devreme sau mai tarziu cu totii ajungem sa o cautam. Rutina zilelor este mereu invinsa de creativitatea noastra, a oamenilor, inlocuind frustrarile cu ganduri frumoase generate de persoanele dragi prezente in viata noastra.

"I love" project

Si daca tot am inceput sa vorbim despre iubire, ce iubim si emotii, zilele acestea am aflat de la cativa prieteni despre faptul ca unora chiar le pasa de modul in care oamenii aleg sa-si exteriorizeze sentimentele. Mai exact o tanara studenta din Bucuresti, pe nume Marta Popescu, a pornit inca de anul trecut un proiect fotografic pe nume “I LOVE Project” (Proiectul “Iubesc”), in care si-a fotografiat prietenii, tinand in mana o coala alba pe care scriau lucrurile pe care le iubesc. Ideea se pare ca a prins destul de repede in randul tinerilor care au parut a fi destul de receptivi la provocarea lansata de Marta, motiv pentru care anul acesta, in 2013, proiectul de va desfasura in 8 orase din toata tara (25 mai – Iasi, 1 iunie – Cluj, 8 iunie – Tg Jiu, 15 Iunie – Craiova, 22 iunie – Timisoara, 29 iunie – Sibiu, 6 iulie – Brasov, 13 iulie – Vama Veche.)

Date despre proiect gasiti ca de obicei pe facebook, locul in care mediul social este mai activ ca niciodata. Pagina evenimentului cat si pagina oficiala va pun la dispozitie informatii noi, pentru curiosii care doresc sa afle mai multe informatii despre acest proiect cu iz fotografic si totodata sentimental care nu face nimic altceva decat sa va provoace imaginatia si creativitatea in a cauta raspunsuri la intrebarea „tu ce iubesti?”

Din curiozitate mi-am intrebat si eu prietenii ce anume iubesc, iar raspunsurile lor m-au facut sa reflectez profund asupra raspunsului pe care si eu ar trebui sa-l dau acum, sau poate intr-o zi din viitorul apropiat. Ma bucur ca si prietenii mei de la Asociatia „Societatea pentru Psihologie” s-au implicat in promovarea si raspandirea informatiilor despre proiectul fotografic „Iubesc” si sper ca pana cand evenimentul va ajunge la Iasi, mai exact pe 25 mai, sa gasesc cel mai bun raspuns la intrebarea, „eu ce iubesc?”

Sursa FOTO

Te intereseaza niste workshop-uri gratuite de comunicare online (pentru studenti)?

PR’ul si Online’ul m-au fascinat mereu fapt pentru care mi-am dorit sa ajung sa invat si sa experiementez pentru a reusi sa inteleg cu adevarat tainele acestor profesii. Oportunitatile, norocul si dorinta de “a face”, m-au aruncat in proiecte si locuri ce m-au invatat in cele din urma  mai mult decat as fi crezut. Am regretat atunci faptul ca nu am avut evenimente si workshopuri care sa ma formeze, sa ma invete secretele acestor domenii si sa-mi ofere in acelasi timp lectii despre greselile altora, ca eu sa pot invata mai repede, mai bine si mai usor. Am reusit in timp chiar daca mai greu, sa invat si sa experimentez singur, bucurandu-ma pentru ca acum inteleg mult mai bine ce inseamna PR’ul si Online’ul. Dar tu, crezi ca n-ai nevoie de ajutor?

În perioada 3 decembrie – 8 decembrie, PRbeta organizează, la Iași, workshop-uri de comunicare online pentru studenții care doresc să își găsească un loc de muncă în acest domeniu. Pe lângă training-urile susținute de specialiști în comunicare online, organizatorii oferă studenților posibilitatea de a face internship la câteva dintre cele mai îndrăgite companii din oraș.

Specialiștii care susține aceste traininguri sunt Alexandru Negrea, Social Media Manager BCR, Monica Jitariuc, Head of Social Media la The Practice, Victor Kapra, consultant în comunicare online, Corina Săftescu, profesor asociat la  Facultatea de Știinte Politice, Filosofie și Știinte ale Comunicării din cadrul UVT, Dragoș Alexa, consultant de marketing și strategii de comunicare, Răzvan Baciu, Owner la Compania de Online.

Cursurile se desfășoară cu o frecvență de 1/zi timp de 6 zile, fiecare dintre ele durează 4 ore. Fiecare trainer susține unul dintre cursuri, încluzând în cele 4 ore o perioadă de predare și o perioadă de aplicații practice ale cunoștințelor. În perioada 26 noiembrie – 30 noiembrie au loc interviurie cu studenții.

Pentru a se înscrie, studenţii trebuie să trimită un e-mail la adresa contact@PRbeta.ro care să conțină în titlu numele și prenumele candidatului și orașul în care vrea să participe alături de un CV și câteva cuvinte despre motivul pentru care vrea să participe. De asemenea, ei se pot înscrie şi pe site. Interviurile studenţilor au loc în perioada 26 noiembrie – 30 noiembrie

Cat de mult ne reprezinta alegerile pe care le facem – GuestPost

Ei, bine, it’s a fact: alegerile noastre nu sunt chiar tot timpul ale noastre. Fie ca tocmai te pregatesti de admitere si tatal tau insista cu ardoare sa pastrezi traditia familiei si sa te avanti intr-o cariera ce priveste avocatura – in timp ce tu te vezi intr-un laborator de chimie, un fel de urmas al lui Mendeleev, fie ca, femeie fiind, incerci sa fii in pas cu moda – moda care stim cu totii ca lasa de dorit pe alocuri – alegerile inceteaza sa te defineasca in momentul in care nu mai esti tu cel care pune piciorul in prag si care spune: “Eu nu vreau sa fac asta!”

Exemplul deja clasic, cel al admiterii la facultate starneste mici controverse interioare. Ce incepi sa faci tu, proaspat absolvent de liceu? Incepi sa intrebi in stanga si-n dreapta cu ce se mananca ,de fapt, facultatea. Raspunsul meu: cu paine, cu cea mai neagra paine, mai ales in timpul sesiunilor. Ca proaspat absolvent al unui liceu si ca proaspat intelectual in devenire dai crezare povestilor spuse de zmeii zmeilor: actualii studenti care spre deliciul propriu nu prezinta o imagine reala in ceea ce priveste viata de student. Si uite asa ajungi sa studiezi sociologie sau litere, cu toate ca tie iti place matematica. De ce sa nu faci ce-ti place? De ce sa nu imbini utilul cu placutul?

Ajungi (fara sa vrei poate) sa te complaci intr-o relatie amoroasa ale carei temelii scartie si stau sa cada. Si totusi stagnezi, bati pasul pe loc langa acest “wanna be smart and cool” pe care-l prezinti ca fiind iubitul tau, in timp ce tot ce tu vrei e un tip echilibrat si cu simtul umorului, dar de care nu ai parte. Nu ai parte pentru ca alegerea deja facuta te defineste, defineste frica ta de a cunoaste oameni, defineste instabilitatea ta emotionala, defineste, in fine, dependenta (nociva si deloc contructiva) fata de un om pe care nu-l (mai) placi, dar de care nu vrei sa te indepartezi.

Sunt aproape sigura ca gradul de vulnerabilitate joaca un rol extrem de important in alegerile pe care le facem. Ajungem sa frecventam anumite locuri sau sa cunoastem anumiti oameni doar pentru a ne integra in peisajul social. Suntem impinsi de la spate sa dam curs unor actiuni care nu ne starnesc interesul sau care ne par inutile si nefiresti.

Si poate ca ne ridicam si ne scuturam de praf la un moment dat, insa lucrurile care nu sunt facute la timpul lor par ca isi pierd din farmec.

Articol scris de Alexandra Griu

 

Mai sunt la moda activitatile de voluntariat?

As putea incepe prin a spune ca voluntariatul este una dintre cele mai eficiente metode de dezvoltare personala pe care o poti incerca aproape la orice varsta in limita timpului liber de care dispui. Majoritatea activitatilor au in componenta lor tineri creativi, dornici de afirmare, de acumularea experientelor de tot felul cat si de socializare intensa. Prin Europa, am auzit ca orele de voluntariat sunt “un plus” atunci cand vine vorba de inscrieri la Universitati, activitati precum schimburi de experiente si chiar angajare. 

Eu am inceput sa fac voluntariat din curiozitate  si din dorinta de a schimba ceva la modul in care imi petreceam timpul liber. Am reusit destul de repede sa-mi gasesc si locul unde sa fac asta iar in cateva luni ajunsesem sa ma integrez perfect, cunoscand oameni pe care ii am si acum langa mine, oameni pe care ii pot numi prieteni. In aproximativ 3 ani de voluntariat, nu am schimbat foarte multe organizatii, asociatii s.a.m.d. si nici nu am participat la un milion de proiecte. M-am rezumat la activitati care ma reprezinta prin intermediul carora am reusit sa ma dezvolt. O perioada am vazut foarte multe persoane interesate de tot felul de activitati si care luau in serios fiecare minut de voluntariat. Persoane la care mai ca nici nu ma asteptam erau prezente la fel de fel de activitati care mai de care.

Eu… Am luni bune de cand am renuntat sa mai fac voluntariat dedicandu-ma altor lucruri. Am observat ca O.N.G-urile au mai rarit activitatile, plus ca si numarul voluntarilor este intr-o scadere continua. Acum majoritatea vor sa monetizeze aproape din orice, lasand-o mai moale cu gesturile si faptele benevole. Desi nu-mi place s-o spun cred ca in prezent nu mai sunt la moda activitatile de voluntariat, timpul liber fiind folosit tot mai diferit, de noi, de toti.

In perioada in care am facut voluntariat am avut placerea de a incerca lucruri pe care nu credeam ca le voi face vreodata si nici nu cred ca le voi mai face prea curand. Am cunoscut oameni minunati si am invatat sa am incredere in mine. Voi ati facut voluntariat? 

Sursa FOTO

Cum ne ucidem singuri viitorul

În România orice este posibil, am aflat cu to?ii asta de mult. Dac? pân? acum aveam tineri care s? ne reprezinte în str?in?tate, care s? mearg? la studii ?i s? se reîntoarc? pentru a ob?ine performan?e incredibile, investeam în cercetare ?i dezvoltare, în acest moment putem spune doar c? ne distrugem viitorul de mâine.

Reformele din educa?ie, nep?sarea unui sistem care ar trebui s? sus?in? astfel de ini?iative încurajatoare pentru viitoarele genera?ii nu fac nimic altceva decât s? pun? pe fug? actualele valori din România.  De?i nu pare grav, conducerea ??rii nu face absolut nimic pentru a atrage tinerii s? r?mân? acas?, ?i s? î?i înceap? o posibil? carier? chiar aici, ba mai mult îi îndrum? spre posibile alte job-uri în str?in?tate.

Acum 20 de ani acela?i lucru se întâmpla cu uzinele ?i fabricile din România… Nimeni nu le mai considera profitabile, acestea mâncau banii bugetului de stat ?i ce e cel mai r?u s-au d?râmat l?sând o mare parte a popula?iei f?r? un loc de munc?.

Un caz asem?n?tor se inatmpla ast?zi ?i cu tinerii, viitorii oameni maturi ai României. Statul cheltuie bani cu ei (cel pu?in asta în teorie) nu investesc îns? într-un viitor decent ?i stabil în România pierzându-i mai apoi, odat? cu stabilirea lor în alte ??ri, mai civilizate.

Cred c? peste 20 de ani România va fi o ?ar? a “rebuturilor” a oamenilor b?trâni ce nu vor avea cu ce s? mai supravie?uiasc? (pentru c? dac? nu exist? persoane care s? cotizeze la bugetul de stat, automat nu vor mai fi bani pentru pensie)

Sunt de p?rere c? actualul sistem educa?ional din România îi stric? pe elevi mai mult decât s? îi formeze ?i s? le deschid? noi orizonturi.

To Be Continued