Uneori mi-as fi dorit mai mult…

write-letter-pen-pencil-paperImi amintesc momentele in care am calatorit spre a te vedea sau pur si simplu spre cautarea clipelor care uneori ajunsesem sa cred ca ma vor face fericit. Unele dintre ele au ajuns ca in final sa ma faca sa fiu, dar poate pentru un timp mult prea scurt deoarece nici tu si nici macar eu nu stiam ce cautam de fapt in acele momente. Imi amintesc chiar si acum povestile pe care singur ajungeam sa le cred, mintinud-ma aproape fara sa vreau sperand la ceea ce in scurt timp avea sa fie doar o alta amintire…

Ca mai tot timpul scenariul ajunge sa fie inexistent de dragul unor lucruri pe care mai mereu cineva ajunge sa si le doreasca mai mult decat celalat. N-am sa pot uita acel scurt timp in care frecventele noastre au parut sau poate ca au si fost pe aceeasi lungime de unda deoarece in amintirea ce inca o mai am, dainuie timid dar imposibil de uitat, gandul ca uneori mi-am dorit mai mult…

Si uneori constat ca poate ajung sa-mi doresc mai mult decat ar trebui, motivele fiind adesea aceleasi sau poate altele… Cu toate astea sansele de care dispunem merita expluatate la maxim, asumandu-ne totodata si riscul deznodamantului negativ.

Sursa FOTO

Cand nu e chiar cum ai vrea…

Au fost in viata momente din acelea pe care chiar si sa vrei nu le poti uita. Deznodamantul in prima faza era exact asa cum “NU” ti-ai fi dorit iar sansele de a mai repara ceva erau inexistente, asta din cauza faptului ca unele lucruri se intampla la timpul lor, intr-o succesiune aparent logica. Desi in prima faza le-am etichetat ca pe niste insuccese, ca pe niste ratari profesionale si uneori sentimentale in care am tot spus “nu era pentru mine”, am ajuns sa realizez ca a fost mai bine ce s-a intamplat cum s-a intamplat, gandindu-ma ca uneori alegerile pe care le facem nu sunt intotdeauna si cele mai bune.

Ma gandesc si acum cat de greu mi-ar fi fost daca lucrurile s-ar fi intamplat exact asa cum mi-as fi dorit eu initial. Stiu, suna ciudat dar uneori aspiratiile par incompatibile chiar cu noi insine. De cate ori n-am sperat la unele lucruri care daca s-ar fi indeplinit ne-ar fi adus doar pe moment satisfactie, nenorocindu-ne insa pe termen lung. Imi aduc si acum aminte dezamagirea pe care am simtit-o cand am ratat liceul la care ravneam (mai tarziu am multumit divinitatii pentru asta), soarta trimitandu-ma intr-un loc mult mai bun, in bratele unei specializari pe care si acum o urmez cu placere si entuziasm. Desi pe moment dezamagirea a fost prezenta, timpul mi-a demonstrat ca cifrele nu-s  cel mai frumos lucru care m-ar reprezenta in aceasta viata iar tabelele si bilanturile economice nu sunt chiar ce as vrea sa vad zi de zi. Continue reading Cand nu e chiar cum ai vrea…

Cand cineva te vrea dar tu nu observi

E usor de vazut cand ochii stralucesc mai tare atunci cand vorbesti de o persoana ceva mai speciala din viata ta. Se intampla sa ti se puna pata, adesea pe niste persoane nepotrivite care involuntar iti dau sperante si iti creeaza tot felul de vise si sentimente care uneori se farama in mii de bucati odata cu dorinta la perfectul pe care doar tu probabil il vedeai.

Se intampla sa te agiti, sa tipi sau sa ceri acel ceva care iti poate fi dat doar de persoana aia pe care ti s-a pus pata. Acel cineva pe care il vrem noi, care desi nu merita are un loc mai mult decat aparte in inima noastra si despre care atunci cand vorbim, oftam cu nostalgie gandindu-ne cat de perfecta ne-ar fi viata daca s-ar adeveri sperantele ce le caram ca pe-o povara dupa noi. In timp ce unii contruiesc din bucati mici de speranta un puzzle care incepe sa arate a ceva, persoanele vizate, alea de sunt citate in gandurile noastre si uneori in marturisiri aparte, par a fi nepasatoare, pe cu totul si cu totul alta frecventa vazandu-si linistite de viata si preocupate de cele mai multe ori de activitati in care cel ce spera nici macar nu este implicat. Nu stiu de ce uneori a oberva eforturile cuiva e chiar asa dificil, de multe ori intrebandu-ma daca abordarea si modul in care doritorul pune ipotezele sunt adesea si cele mai corecte.

Multe persoane pe care mi-a fost dat sa le cunosc au ramas doar cu speranta ca daca s-ar fi intamplat probabil ar fi fost bine si ca macar o parte din fericire s-ar fi revarsat incet dar sigur peste chipul si gandurile lor. Imi place sa cred ca timpul le-a facut sa-si revina si sa-si croiasca noi orizonturi care sa duca spre lucrurile pe care si le doresc cu adevarat. Imi place sa cred ca nu mi s-a intamplat sa nu observ eforturile anumitor persoane, insa cel mai adesea cand pur si simplu simteam asta, imi placea sa spun direct ce trebuie sa zic, scurtand momentele de iluzii si sperante care oricum s-ar fi terminat cel mai adesea fara happy end.

Sursa FOTO

Acest articol este o replica la “Verdictul? Ne-iubire…” scris de Alexandra 🙂