Abandon si nevoia de ajutor

Din nefericire in viata mi-a fost dat ca pe langa vestile bune, noutati dorite si premeditate sa se intample, sa mai apara si vesti mai putin imbucuratoare, care sa ma faca sa reflectez si sa constientizez defectele societatii actuale in care traim si in care tindem tot mai mult spre perfectiunea la care nu cred ca vom ajunge prea curand. Unul din colegii din blogosfera locala, Ionut Durbaca a semnalat zilele trecute pe blogul sau o problema sociala destul de grava – abandonul bebelusilor in spitale. Stiu, e o problema la nivel national insa atentia mi-a fost atrasa de titlul articolului… “Bebelusii de la Sfanta Maria au nevoie de ajutor”. Nu doar ca n-am putut ramane indiferent dar m-am gandit la faptul ca acest lucru se intampla chiar sub nasul meu, la cateva intersectii departare de casa mea si ca la acel spital, candva si eu am fost tratat (iar acum sunt chiar bine)…

Astfel citind randuri precum “bebelusii de la Spitalul Sf. Maria au avut nesansa de a fi abandonati in sectia de recuperare pediatrica” si gandindu-ma la cat de important este rolul mamei si al familiei in socializarea primara si dezvoltare a copiilor nou-nascuti, am considerat ca merita sa scriu aceste randuri, in speranta ca cineva, aici, acolo sau mai stiu eu unde la cateva click’uri distanta de mine va citi si poate va putea da o mana de ajutor in orice mod posibil. Aici apelez si la ceilalti colegi si prieteni bloggeri.

Pentru cei dintre voi, care doriti sa ii ajutati mai jos sunt numerele de telefon ale persoanelor care au grija de ei in fiecare zi. Poate ca asa vor putea zambi:

Anca Craciun (0749067014)
Alexandra Parnic (0753856441)
Irimiea Adrian (0756646441)
Olaru Alina (0745557985)
Dr. Diana Padure (0745831521).
Uneori viata bate filmul iar deciziile pe care le luam din indiferenta, nepasare si graba pot face mai mult rau decat am putea crede.

N-ai net, nu existi…

Traim in secolul vitezei, loc in care tehnologia face aproape totul, usurandu-ne cu mult stilul si modul de viata. Comunicarea instanta, e-mail’ul, serviciile social-media, telefonia si multe altele sunt componente esentiale ale acestor ani. Desi copilaria mi-am petrecut-o intr-o maniera simplista, fapt care ma bucura pentru ca am reusit sa gust din plin jocurile copilariei, alea care acuma se vand la CD, pentru play-station, am reusit treptat sa intru in lumea nou aparuta, conectandu-ma la internet, si celelalte facilitati moderne. Desi aud ca devenim din ce in ce mai moderni, uneori vad scene din acelea in care ruralul pare a fi inca departe de realitatea asta 2.0. in care zburam noi, astia multi si cica “moderni”. Cu toate astea, chiar si acesti oameni din zonele mai putin cunoscute, merita si spera in acelasi timp, la sansa aceea care le poate oferi o viata mai buna. Continue reading N-ai net, nu existi…

Oamenii de care a? vrea s? râd ?i nu pot…

Recunosc c? a fost premeditat gândul de a publica o postare în prima zi a anului 2012. Recunosc c? m-am gândit câteva zile despre ce a? vrea s? vorbesc ?i sincer nu prea aveam idee.

O experien?? trait? chiar în ultima zi a anului 2011, mi-a ar?tat faptul c? deseori mi se întâmpl? s? v?d oameni de care a? putea râde, oameni care prin felul lor de a fi, adeseori f?r? discernamant stârnesc mici amuzamente ?i marginalizari din partea majoritatii. Mi s-a întâmplat s? v?d mul?i oameni în anul ce tocmai s-a încheiat (2011)  care au reu?it s? primeasc? un astfel de feedback. Sincer pe mine nu m? amuz? deloc persoanele care ajung în astfel de ipostaze… ?i nu vorbesc aici de oameni care pur ?i simplu doresc s? se dea în spectacol… Recunosc c? m? las sensibilizat repede de oameni nevinova?i ce sunt confrunta?i cu o realitate mult mai dur? decat cea pentru care ei sunt preg?ti?i s? o accepte.

Într-o perioad? în care doar cei mai buni supravie?uiesc (lumea începe s? se comporte destul de ciudat) astfel de scene fac pe unii oameni s? râd? ?i s? fie ironici. Eu prefer s? nu comentez propriile-mi st?ri…

Zilnic uitându-m? în jur v?d fel de fel de oameni. Mentalit??i ?i temperamente diferite ce par s? î?i lase amprenta asupra prezentului. Aleg s? înv?? câte ceva de la fiecare, aleg s? înv?? everyday…

Chestii interesante de pe YouTube

În ultima perioad? am stat destul de mult cu ochii pe YouTube, c?utând tot felul de filmule?e interesante, care s? m? atrag? într-un fel sau altul. Fiind pasionat de clipuri motiva?ionale (?i nu numai) în aceast? postare voi dori s? inserez ?i s? rev?d (al?turi de voi, sper eu) câteva dintre clipurile pe care imediat dup? ce le-am descoperit pe net, vi le-am trimis cu siguran?? tuturor celor pe care îi cunosc.

M-am gândit ca TAG-urile clipurilor pe care le inserez s? fie din categorii diferite a?a c? pentru aceast? postare am ales : Divertisment, Social, Motiva?ional, Sportiv, Comercial, Tehnologie;

People Are Awesome
http://youtu.be/Vo0Cazxj_yc
TAG: Motivational

Quest Crew – Orquestra

TAG: Sport

Nick Vujicic – No Arms No Legs No Worries

TAG: Motivational/Social

The Chase Film
http://youtu.be/ZM0ptMqNhso
TAG: Comercial

Christian The Lion

TAG: Divertisment

Extraordinary Pantene Commercial
http://youtu.be/Um9KsrH377A
TAG: Comercial

RoboScan 1M – Movie

TAG: Tehnologie

Ochii care nu se v?d se uit?

Este o replic? celebr?, o replic? nostalgic?, îns? e una adev?rat?. Ochii care nu se v?d, în timp se uit?. O spun din proprie experien??, am avut ocazia de a lucra, de a colabora cu tot felul de oameni, unii mai sociabili, al?ii mai recalcitran?i îns? uneori îmi este dor de ei, de cei care au contribuit la ceea ce sunt eu în prezent.
Le mul?umesc prin aceast? postare, îns? în acela?i timp pot spune c? nu i-am mai v?zut de foarte mult timp, ?i sincer am început s? îi uit. Uneori îi v?d online, sau offline pe internet, plimbându-se prin ora?, dar mi se par din p?cate simpli str?ini, pe care totu?i, din bun sim? îi salut ?i îi întreb cum o mai duc. Pe mul?i dintre aceastia nu i-am mai v?zut de foarte mult timp, nu am ?inut leg?tura, ?i i-am uitat…
Anul trecut speram c? voi ?ine leg?tura cu to?i, în urma experien?ei caritabile din luna decembrie 2009, m? sim?eam cel mai norocos om de pe p?mânt, pentru c? reu?isem s? cunosc persone  diferite pe care le îndr?geam pentru ceea ce sunt.
Din p?cate timpul a trecut repede, iar acum mul?i dintre ei îmi par ni?te “str?ini cunoscu?i”, c?rora înc? le zâmbesc ?i dau din cap atunci când îi v?d pe strad?.