De 1 mai alaturi de prieteni

Sunt zile cu o insemnatate aparte pe care le simti tot timpul altfel, zile petrecute intre prieteni si cei dragi, zile care-ti raman in minte ca o poveste frumoasa, spusa parca intr-un moment in care mintea ta pare sa se gandeasca doar la firul actiunii descris. Desi poate pentru unii dintre noi, ziua de 1 mai are o insemnatate ceva mai aparte, pentru mine e una din acele zile ce ma provoaca sa particip la fel si fel de momente ce ma inconjoara intr-un cerc plin de prieteni, buna dispozitie si momente ce par sa-mi contureze un zambet mare si o buna dispozitie sincera.

Alaturi de o vreme perfecta, oameni frumosi si un mediu excelent consider ca am petrecut o zi aparte, pe care sincer, as vrea sa o repet nu doar o data ci de mai multe ori. Finalul, m-a facut sa cred ca e doar o pauza ce pare sa pregateasca noi si noi surprize. Si chiar daca timpul pare sa treaca mai repede decat ne-am dori, nimic nu ne poate face sa uitam ce-am trait indiferent de moment. Asa ca filele calendarului ce par sa se rupa din cand in cand, par sa pregateasca noi si noi surprize, incununate de zambete si-un soare ale caror raze sclipesc spre viitorul ce inca asteapta sa fie trait la maxim, intre prieteni!

Pentru ca ziua de astazi a fost una excelenta! 

Cafeaua de luni dimineata nu e niciodata la fel

Just_a_Cup_of_Coffee__by_BestDayPe multi poate, inceputurile de saptamana ajung sa ii descurajeze sau sa-i intristeze. Candva, pana nu de mult, nici pentru mine ziua de luni nu reprezenta chiar cel mai bun moment al saptamanii si asta din cauza faptului ca weekendul ma deconecta mai mereu de activitatea intensa din timpul celor 5 zile lucratoare. Acum lucrurile nu mai arata asa, fapt care sincer ma bucura iar cum obiceiul de a consuma cafea a ramas inca prezent ma bucur in fiecare dimineata de acel moment in care o savurez cu patos, gandindu-ma la ce voi face in ziua respectiva.

Si uneori chiar daca e luni, vineri ori mijloc de saptamana, persoana cu care ajung sa imi beau cafeaua imi face ziua mai frumoasa prin discutiile animate si colorate pline de intamplari amuzante sau mai putin vesele uneori. Indiferent de locatie nu-mi place ca masa la care stau sa fie goala asa ca-n rarele momente in care sunt libere, exista in viata mea persoane care spun prezent cafelei de dimineata, aducand totodata zambete si stari pozitive. Si trebuie sa recunosc, imi place asta la nebunie!

Am preferat sa nu-mi ghicesc niciodata norocul in cafea pentru ca nu-mi place sa ma mint singur desi uneori cu buna stiinta, chiar am facut asta, fara sa-mi dau seama de faptul ca amagirea nu este cel mai bun remediu la care as putea apela doar de dragul de a face si de a crede in lucruri fara sens. Dar cum orice cafea ajunge intr-un final sa se raceasca si sa se termine, la fel si unele dintre sperantele mele s-au terminat mai devreme sau mai tarziu.

Pentru ca ziua de luni are mereu o altfel de incarcatura pentru mine spun mai mereu ca prima zi din saptamana ma gaseste mereu entuziast si gata de noi lucruri pe care doar datorita entuziasmului as fi in stare sa le incep. Si asta e doar parte a unei concluzii trase in timp, o data cu sorbirea usor grabita a acelei guri de cafea din aceeasi cafenea ce inca-mi spun ca-mi place.

Inchei de aceasta data cu un gand sincer prin care spun doar ca in viata mea exista acele persoana cu care, daca as putea, mi-as bea cafeaua in fiecare dimineata, aici, acolo sau poate intr-un loc in care n-am mai fost. Si asta pentru ca prin zambete si sinceritate, conturul zilei prinde un farmec aparte, inspirat de cafeaua tare si fara zahar pe care adesea imi place sa o savurez, uitandu-ma la soarele care-si face usor loc pe cerul senin sau mai innourat la fel ca starile pe care adesea si oamenii le au.

Sursa FOTO

Tiparul unui clasic inceput de martie cu flori si raze de soare dar in care martisorul pare sa fie ceva uitat si demodat

ghioceiMult asteptata primavara pare ca a venit deja atat in inimile noastre cat si calendaristic. Razele soarelui usor timid par sa ne faca zilele mai frumoase vrand oarecum sa ne ajute sa uitam frigul, zapada si momentele de tot felul, inghetate pana nu de mult de iarna grea. Orasul e plin de oameni dornici sa-ti ofere flori de vanzare, martisoare de tot felul, ornamente primavaratice si tot asa. Mai nou chiar si in marile hypermaketuri oferta de martisoare e una considerabila, asta pe langa florile nevandute, usor ofilite de conditiile nu tocmai prielnice puse la dispozitie.

Pentru mine martie niciodata nu e la fel si asta din cauza oamenilor din a mea viata care ajunge sa fie colorata de ochi frumosi, zambete dulci si cuvinte suave ce-mi fac mai frumoase zilele. In tiparul clasic cu raze de soare si flori de primavara daruite oamenilor dragi imi dau seama ca martisorul nu mai este ce era candva si ca incet dar sigur ajunge sa fie doar o traditie de care preferam doar sa ne mai amintim. Poate ca suntem mai materialisti, poate ca alegem sa nu ne mai impresioneze simplitatea sau poate doar ni se pare banal. Invartindu-ma printre tarabe aparute de nicaieri peste noapte, in dreptul carora se afla oameni deloc entuziasmati si realisti imi dau seama ca nu pretul ci mai degraba interesul este cel care face din martisor, ceva demodat si vintage.

Nu mare mi-ar fi mirarea sa vad in viitor, de fapt cred ca am vazut deja, tablete, smartphone-uri, cutii de bomboane, sticle cu bauturi fine si multe altele, infasurate ori pur si simplu legate cu o ata alb rosie, simbolizand poate pentru unii, un martisor mai modern, de care parem a ne bucura mai mult. Asa ca ajung sa cred ca pana si comerciantii de suveniruri ale primaverii vor inceta intr-o zi sa se mai oboseasca sa apara prin toate zonele orasului.

Cu siguranta pentru mine inceputul de primavara va fi mereu altfel, cu oameni de tot felul si momente care mai de care. Atunci nu era ca acum si acum cu siguranta nu va fi ca in viitor. De ce? Nu stiu. Pana una alta, aleg sa ma bucur in continuare de soarele stralucitor al primaverii, gandindu-ma ca este anotimpul meu preferat cu sau fara martisoare…

Sursa FOTO

Sub soarele cu dinti al lunii februarie, rasar ganduri de primavara

sunset springRaceala aerului ce adie usor, acum in acest moment de februarie, ma face sa simt subtil un sfarsit al unei intregi perioade, inghetate de tot felul de momente pe care le-am trait pe nerasuflate atunci cand mi-au fost date. Si am stiut sa zambesc mai de fiecare data, chiar daca gandurile mele fugeau departe de nametii unei ierni ce aveau sa-mi inghete relatii si chipuri ale unor oameni, de care voi spune pana-ntr-o zi ca-mi e dor. Probabil atunci sau poate chiar maine, soarele imi va lumina noi ganduri pe care n-am apucat sa le vad, ducandu-ma spre o primavara in care acele roze ofilite candva, vor invia, inflorind viitorul reflectat in umbrele multor amintiri cu greu de uitat.

Si nu cred ca mi-ar fi usor sa trec cu pasi repezi peste acele file de calendar care acum zac rupte undeva in coltul acelui sinistru loc al camerei, spre care in ultima vreme am tot privit cu regret. Probabil indemnat de ce-mi dicteaza ratiunea am ales incetisor sa zbor cu gandul spre persoane ce inca nu mi-a fost dat sa le cunosc, fiind practic intr-o cautare a zambetelor ce pana acum, nu le-am putut avea decat in gand, intr-o dorinta ce pare sa rasara usor, in caldele momente ale unui nou inceput de anotimp, altul decat cel pe care l-ai putut fi tu pentru mine.

In lung metrajul ce se anunta a fi altul, ma regasesc a fi acelasi personaj, caracter pe care l-ai mai vazut candva in alte circumstante, si care poate a fost parte din scenariul pe care poate l-ai uitat deja, ori poate nu. Pe aceeasi strada aglomerata, undeva sub soarele cu dinti al lunii februarie aleg sa trec nepasator, uitand acei pasi in sincron, plantand probabil ganduri al unui nou inceput, al unui nou anotimp,  sub un scenariu de primavara, pe care sper sa-l pot tine ascuns in minte mai mereu.

Sursa FOTO