Facultatea, pelicula a experientei mele de viata…

PictureN-am putut nega niciodata faptul ca timpul trece extreme de repede pe langa fiecare dintre noi. Peste fiecare in parte acesta pare sa lase o suma de experiente dobandite uneori pe merit in timp ce alteori pe un grotesc nedrept valorificat poate si cu ajutorul norocului. Cam asa e si facultatea, indiferent care ar fi ea, indiferent daca ajunge sau nu sa fie terminata, abandonata ori pur si simplu tratata cu indiferenta.

3 ani pot parea o infinitate de zile despicate in zeci de apusuri si rasarituri de soare, pigmentate de nori si culori contrastate de viata pe care singuri ne-o creionam. Insa pentru mine 3 ani de facultate cred ca inseamna extrem de putin, in conditiile in care intre primii pasi facuti in universitate si ultimii cu care am parasit-o, par sa nu existe o foarte mare distanta. Unii ar spune ca de vina ar fi rutina si lacunele unui sistem educational care pare sa se innece in propriile idei, devenite deja inutile si greu de inteles. Eu as spune doar ca cei 3 ani petrecuti pe bancile facultatii sunt doar o pelicula de experienta ce pana nu de mult mi-a fost dat sa o traiesc langa o mana de oameni nu foarte numeroasa, dar frumoasa, creativa si plina de personalitate. Iar asta ma bucura pentru ca stiu, ca undeva acolo exista oameni de valoare pe care mi-ar placea sa-i revad intr-o buna zi, in alte circumstante depanand fel si fel de povesti. Continue reading Facultatea, pelicula a experientei mele de viata…

Karma iti mai da si-o palma cand nu esti cuMinte

karmaNu-s un fanatic religios ori vreun din ala care sa creada pe deplin in tainele religiilor moderne care poate mai pun inca mare pret pe spirit si virtuti. La fel, nici budismul nu pare sa fie cea mai dreapta cale dupa care m-as ghida vreodata, insa cu toate acestea in ultima perioada asa-zisa karma – înțeles ca un concept filosofic-religios, prin care fiecare acțiune – fizică sau spirituală – are în mod inevitabil o urmare.(wikipedia) pare sa fie raspunsul multor situatii cu intorsaturi dramatice pentru unii care poate s-au crezut mai presus de multe dintre principiile morale acceptate. Continue reading Karma iti mai da si-o palma cand nu esti cuMinte

Rautatea unora nu e chiar cel mai relevant feedback negativ dupa care ne putem ghida activitatea

behind_the_maskNu-s putine zilele acelea in care m-am tot gandit daca in viata e bine sa fii anonim sau sa beneficiezi de notorietatea pe care unele activitati ti-o pot aduce. In incercarile de a pune lucrurile in balanta si a le compara, am tot gasit avantaje si dezavantaje pentru fiecare dintre cele doua variante la care am meditat. Si chiar daca aparent nativ unii ar alege sa fie populari iar altii, parte din marea masa, grija pentru propria imagine exista iar frica de feedback’uri genereaza cel mai adesea reactii introvertite din partea unora.

Eu unul consider ca am cunoscut persoane ce se situeaza in ambele tabere iar asta ma incanta deoarece, fiecare caracter are ceva unic, ceva aparte, ceva cu care se identifica. Telurile si idealurile par adesea a fi marete pentru ambele tipuri de persoane. Continue reading Rautatea unora nu e chiar cel mai relevant feedback negativ dupa care ne putem ghida activitatea

GuestPost – Ei bine, da: pe vremea noastra…

Florin: Eu nici macar nu am penar…

Eu: Sa iti iei unul de ala la 50 de lei. E must-have-ul toamnei.

Florin: Da, da…Uite acum. Tot ce mi-am luat pentru facultate a fost un pix de 50 de bani..

Ehee. Eu am penar. Acelasi penar de 3 lei inca din clasa a IX-a. Si-s in anul trei de facultate.

Deschid televizorul. Stiri. Nu, nu stirile de pe ProTv. Lasam sectiunea de crime, violuri si alte S.F.-uri pe alta data. Ziceam de stiri… Valvataie mare, domnule! Incepe scoala si-au iesit parintii cu ale lor odrasle la deja traditionala goana dupa rechizite.

Reporter vs. duduia de la casa de marcat. Si…actiune! Oferte peste oferte, preturi peste preturi…cand deodata apare cireasa de pe tort: un ghiozdan! Dar nu, nu orice fel de ghiozdan. Nu unul asemanator cu al meu din clasa I: patrat, albastru cu galben, probabil din carton. Nu. Azi mi-a fost dat sa vad un ghiozdan roz (eh, alta viata, nu?), nu prea patrat si ce sa vezi? Gata echipat! Ce o mai fi insemnand si asta… Adica doua penare (de ce ar avea nevoie un elev de doua penare?), o pelerina pentru ploaie (pelerina e pentru ghiozdan, nu va alarmati…) si un saculet pentru echipamentul necesar orei de educatie fizica. Totul pentru 700 de lei! 700! Sa nu uitam nici de penare, 55 de lei bucata, 25 de lei cel mai ieftin. Ah, de un total la casa de 1400 de lei ce parere aveti? Am nevoie de consiliere. Psihologica daca se poate…

Nu tin minte sa ma fi intrebat cineva vreodata inainte de inceperea unui nou an scolar ce fel de caiete vreau, daca vreau un ghiozdan nou in fiecare toamna sau daca am nevoie de mai mult de un stilou. Si uite ca am supravietuit. Ba chiar (stupoare!) am si invatat.

Ne crestem copiii dupa niste valori total eronate. De fapt, nici nu sunt valori. E vorba de un soi de deformare a societatii asteia prafuite, kitschoase si fara standarde reale.

Suntem copiii unor oameni pentru care strictul necesar chiar era strict, limitat poate. Suntem copiii unor oameni care au simtul masurii, care au un set de valori morale si care pledeaza pentru cultivarea bunului simt.

Au intervenit intre timp un fel de mutatii ale naturii, mutatii ale limitelor care nu cunosc egalitatea, realitatea, masura. Mutatiile acestea sunt roboti pentru copiii lor, in niciun caz parinti. Mutatiile acestea inspira copiilor lor dorinta de a avea totul de-a gata, inspira ideea ca totul are un pret si poate fi cumparat.

Totul incepe timid cu un ghiozdan care are un pret colosal si se termina – nu la fel de timid – cu o adevarata criza de personalitate in vederea alegerii masinii cu care sa te prezinti la examenul de bac. Sa nu ne mai miram de rezultatele tot mai dezamagitoare!

Sunt consternata, satula, sufocata de etichete sociale, de fard social, de plastic, de fuga asta snoaba dupa ambalaje!

Sursa FOTO

Articol scris de Alexandra Grîu

Recomand:

Cand nu e chiar cum ai vrea…

Au fost in viata momente din acelea pe care chiar si sa vrei nu le poti uita. Deznodamantul in prima faza era exact asa cum “NU” ti-ai fi dorit iar sansele de a mai repara ceva erau inexistente, asta din cauza faptului ca unele lucruri se intampla la timpul lor, intr-o succesiune aparent logica. Desi in prima faza le-am etichetat ca pe niste insuccese, ca pe niste ratari profesionale si uneori sentimentale in care am tot spus “nu era pentru mine”, am ajuns sa realizez ca a fost mai bine ce s-a intamplat cum s-a intamplat, gandindu-ma ca uneori alegerile pe care le facem nu sunt intotdeauna si cele mai bune.

Ma gandesc si acum cat de greu mi-ar fi fost daca lucrurile s-ar fi intamplat exact asa cum mi-as fi dorit eu initial. Stiu, suna ciudat dar uneori aspiratiile par incompatibile chiar cu noi insine. De cate ori n-am sperat la unele lucruri care daca s-ar fi indeplinit ne-ar fi adus doar pe moment satisfactie, nenorocindu-ne insa pe termen lung. Imi aduc si acum aminte dezamagirea pe care am simtit-o cand am ratat liceul la care ravneam (mai tarziu am multumit divinitatii pentru asta), soarta trimitandu-ma intr-un loc mult mai bun, in bratele unei specializari pe care si acum o urmez cu placere si entuziasm. Desi pe moment dezamagirea a fost prezenta, timpul mi-a demonstrat ca cifrele nu-s  cel mai frumos lucru care m-ar reprezenta in aceasta viata iar tabelele si bilanturile economice nu sunt chiar ce as vrea sa vad zi de zi. Continue reading Cand nu e chiar cum ai vrea…