Despre cum să-ți alegi o pereche de pantofi perfectă!

Se spune ca femeia nu poate fi niciodata inteleasa. Ei bine eu am reusit sa o inteleg intr-o privinta. Atunci cand vrea ceva. Intr-o zi m-a chemat sotia sa-mi arate o pereche de pantofi dama de pe magazinul online Kalapod.ro. M-a intrebat daca-mi plac, i-am spus ca da, ca sunt eleganti si draguti. Adevarul e ca erau chiar eleganti, iar pretul deloc piperat. Pe moment nu am inteles de ce mi-a cerut parerea tocmai mie, pentru ca nu sunt deloc un priceput in a-mi spune parerea despre lucrurile de femei, in cazul asta fiind incaltamintea. Insa, mi-am adus aminte ca peste o saptamana aveam reuniunea de 10 ani de la liceu, amandoi trebuind sa fim prezenti, insa eu nu puteam din cauza unei delegatii, asa ca doar ea urma sa fie prezenta. Continue reading Despre cum să-ți alegi o pereche de pantofi perfectă!

Primavara incepe cu Special Things

Poza 1Fiecare inceput al fiecarui anotimp, imi aduce in suflet o stare de spirit aparte, stare ce pare sa-mi patrunda in adancul sufletului, oferindu-mi un sentiment de unicitate pe care il traiesc la intensitate maxima de fiecare data cand se-ntampla sa rup inca o fila din calendarul ce pare sa-mi tina ascunse fel si fel de momente, pe care de aceasta data se pare ca primavara mi le va dezvalui. Cu toate astea primavara este anotimpul ce-mi genereaza cea mai mare bucurie din varii motive, pe care probabil nici indelung explicate nu vor putea fi intelese. De aceasta data, acest anotimp il voi incepe in stilul Special Things, tocmai pentru ca vreau sa-i surprind pe cei dragi cu lucruri diferite, ceva aparte ce difera cu mult de comertul ce pare a fi in floare in aceasta perioada, comert ce pare sa ofere aceleasi lucruri simple si banale de ani buni incoace. Continue reading Primavara incepe cu Special Things

Tiparul unui clasic inceput de martie cu flori si raze de soare dar in care martisorul pare sa fie ceva uitat si demodat

ghioceiMult asteptata primavara pare ca a venit deja atat in inimile noastre cat si calendaristic. Razele soarelui usor timid par sa ne faca zilele mai frumoase vrand oarecum sa ne ajute sa uitam frigul, zapada si momentele de tot felul, inghetate pana nu de mult de iarna grea. Orasul e plin de oameni dornici sa-ti ofere flori de vanzare, martisoare de tot felul, ornamente primavaratice si tot asa. Mai nou chiar si in marile hypermaketuri oferta de martisoare e una considerabila, asta pe langa florile nevandute, usor ofilite de conditiile nu tocmai prielnice puse la dispozitie.

Pentru mine martie niciodata nu e la fel si asta din cauza oamenilor din a mea viata care ajunge sa fie colorata de ochi frumosi, zambete dulci si cuvinte suave ce-mi fac mai frumoase zilele. In tiparul clasic cu raze de soare si flori de primavara daruite oamenilor dragi imi dau seama ca martisorul nu mai este ce era candva si ca incet dar sigur ajunge sa fie doar o traditie de care preferam doar sa ne mai amintim. Poate ca suntem mai materialisti, poate ca alegem sa nu ne mai impresioneze simplitatea sau poate doar ni se pare banal. Invartindu-ma printre tarabe aparute de nicaieri peste noapte, in dreptul carora se afla oameni deloc entuziasmati si realisti imi dau seama ca nu pretul ci mai degraba interesul este cel care face din martisor, ceva demodat si vintage.

Nu mare mi-ar fi mirarea sa vad in viitor, de fapt cred ca am vazut deja, tablete, smartphone-uri, cutii de bomboane, sticle cu bauturi fine si multe altele, infasurate ori pur si simplu legate cu o ata alb rosie, simbolizand poate pentru unii, un martisor mai modern, de care parem a ne bucura mai mult. Asa ca ajung sa cred ca pana si comerciantii de suveniruri ale primaverii vor inceta intr-o zi sa se mai oboseasca sa apara prin toate zonele orasului.

Cu siguranta pentru mine inceputul de primavara va fi mereu altfel, cu oameni de tot felul si momente care mai de care. Atunci nu era ca acum si acum cu siguranta nu va fi ca in viitor. De ce? Nu stiu. Pana una alta, aleg sa ma bucur in continuare de soarele stralucitor al primaverii, gandindu-ma ca este anotimpul meu preferat cu sau fara martisoare…

Sursa FOTO

Sub soarele cu dinti al lunii februarie, rasar ganduri de primavara

sunset springRaceala aerului ce adie usor, acum in acest moment de februarie, ma face sa simt subtil un sfarsit al unei intregi perioade, inghetate de tot felul de momente pe care le-am trait pe nerasuflate atunci cand mi-au fost date. Si am stiut sa zambesc mai de fiecare data, chiar daca gandurile mele fugeau departe de nametii unei ierni ce aveau sa-mi inghete relatii si chipuri ale unor oameni, de care voi spune pana-ntr-o zi ca-mi e dor. Probabil atunci sau poate chiar maine, soarele imi va lumina noi ganduri pe care n-am apucat sa le vad, ducandu-ma spre o primavara in care acele roze ofilite candva, vor invia, inflorind viitorul reflectat in umbrele multor amintiri cu greu de uitat.

Si nu cred ca mi-ar fi usor sa trec cu pasi repezi peste acele file de calendar care acum zac rupte undeva in coltul acelui sinistru loc al camerei, spre care in ultima vreme am tot privit cu regret. Probabil indemnat de ce-mi dicteaza ratiunea am ales incetisor sa zbor cu gandul spre persoane ce inca nu mi-a fost dat sa le cunosc, fiind practic intr-o cautare a zambetelor ce pana acum, nu le-am putut avea decat in gand, intr-o dorinta ce pare sa rasara usor, in caldele momente ale unui nou inceput de anotimp, altul decat cel pe care l-ai putut fi tu pentru mine.

In lung metrajul ce se anunta a fi altul, ma regasesc a fi acelasi personaj, caracter pe care l-ai mai vazut candva in alte circumstante, si care poate a fost parte din scenariul pe care poate l-ai uitat deja, ori poate nu. Pe aceeasi strada aglomerata, undeva sub soarele cu dinti al lunii februarie aleg sa trec nepasator, uitand acei pasi in sincron, plantand probabil ganduri al unui nou inceput, al unui nou anotimp,  sub un scenariu de primavara, pe care sper sa-l pot tine ascuns in minte mai mereu.

Sursa FOTO

De ce urasc eu ploile…

Pentru mine primavara si toamna au reprezentat dintotdeauna anotimpuri mult prea dificil de inteles si de facut planuri pe termen relativ mediu. Nu-mi place deloc fiindca ma conditioneaza, de la diverse activitati pe care fie din placere fie din obligatie trebuie sa le desfasor in cu totul si cu totul alta parte decat acasa. Nu-mi place fiindca-mi da o stare proasta fiecare nor ce-mi ia din razele soarelui pe care le astept in fiecare dimineata sa-mi inunde camera. Si sincer toamna nu am nici o asteptare insa de la primavara da.

Se intampla aproape de fiecare data sa ma grabesc si sa plec, luand cu mine orice altceva dar nu umbrela, care pe o vreme ca asta e mai mult decat esentiala. Nu sunt romantic si nici nu cred ca o sa fiu vreodata, oricat de mult mi-as propune fiindca mie, chestiile astea cu plimbatul sub umbrela mi se par doar niste formalitati care probabil o incanta pe ea si ii dau curaj sa indrazneasca mai mult, lui.

Urasc cand picaturile de ploaie imi sterg mazgaliturile din agenda imaginara pe care incerc sa o incarc cu cat mai multe activitati, la fel de mult pe cat urasc sa ma trezesc dimineata si sa plec cu treburi fiind constrans de situatii si udat de torentii racorosi ai naturii.

Mi s-a spus de nenumarate ori sub nu mai stiu cate forme ca ploaia inseamna belsug. Poate ca e adevarat insa mie tot ce mi-a adus in general a fost o amanare, o anulare sau alte sms’uri cu texte asemanatoare si in cel mai rau caz, cate o raceala.

Sursa FOTO