Din categoria: decizii proaste si greseli facute in viata

SorryOricat de mult am ajunge sa ne ferim, zilele in care suntem nevoiti sa luam decizii nu pot fi omise, sarite sau ignorate pentru ca fie voit fie involuntar alegem uneori rational iar alteori cu inima, oameni, locuri sau decidem ce credem ca este mai bine pentru noi. Uneori ajungem sa gresim chiar daca undeva in imaginatia noastra nevinovata, sustinem sus si tare ca merita sa sacrificam orice pentru ca va veni ziua in care vom spune: asa imi e cel mai bine.

Pentru ca lucrurile si actiunile inteligente par sa necesite ceva mai mult efort, uneori a fugi de propriile responsabilitati si practic a disparea pur si simplu din peisaj, pare o optiune mult mai buna. Asta pentru ca te gandesti ca oamenii vin si pleaca, fie ca vrei sau nu din propria-ti viata, asa ca a le grabi iesirea, fara a ne gandi ca ii vom vrea inapoi, nu pare o chestie foarte dificila. Deciziile se iau repede, poate chiar prea repede, insa uneori pot fi imposibil de reparat oricat de mult ai incercat. Cu toate astea unii ajung sa-ti intinda din nou acea mana de ajutor pe care probabil cu buna intentie ai ignorat-o si ai trecut peste, atunci cand in prim-plan era altceva tratand totul cu acea indiferenta rece.

Mie mi-a fost dat sa gresesc de multe ori, chiar daca uneori n-am acceptat deloc gandul ca voi ajunge sa-mi irosesc tot prezentul cladit in timp prin incredere, riscand sa merg pe lucruri si situatii nesigure care pareau sa-mi ofere mai mult, lucru care s-a si intamplat dar nu in sens pozitiv. Cum totul are o limita iar indiferenta este ucigatoare, ajungi adesea sa te trezesti ca-ntr-un desert in care prin deciziile luate (proaste de altfel) ajungi sa indepartezi orice forma de viata. Si da, ajungi sa vezi miraje cladite de vise in care tot ce-ti mai poti dori e  sa readuci totul la normal.

Si nu imposibile sunt acele momente in care atunci cand inveti din greseli reusesti macar putin sa-ti speli pacatele fata de oamenii carora le-ai gresit mai mult, mai putin sau foarte mult, ignorandu-i, nerespectandu-i sau pur si simplu uitandu-i. Chiar si asa, am fost trezit de vorbele sincere ale unor oameni care n-au incetat sa-mi deschida ochii, chiar daca poate n-ar fi avut nici un motiv sa o faca. Cu siguranta orice greseala ascunde o lectie extrem de importanta pe care ar fi bine sa nu o uitam niciodata, sau cum un mare om pe care eu il admir spunea candva: “Prost sa fii dar sa-ti revii”.

^_^ Text dedicat persoanelor care inca mai fac parte din viata mea si mi-o coloreaza in ciuda greselilor facute candva. 

Sursa FOTO

Mai suntem sau nu preocupati de educatie?

we-don-t-need-no-educationM-am gandit inca de acum cateva zile la un articol care sa vizeze domeniul mult contestat de majoritatea dintre noi, criticat si mult dezbatut prin statii de autobuz ori tramvai, biblioteci, seminarii ale Universitatilor si chiar si in hypermaketuri unde din cand in cand mai auzi cate un tanar cu deja celebra fraza “daca as fi eu ministru as schimba…”.

Marturisesc sincer ca nu-mi place situatia actuala cu care tara in care traiesc, m-am nascut si in care totusi inca mai locuiesc se confrunta in acest moment. Desi uneori e frustrant, scuzele indiferent de domeniu se gasesc la fel de repede pe cat incompetenta unora ajunge sa fie mascata. Despre mediul rural nici nu se mai poate vorbi deoarece grijile statului par sa fie cu totul si cu totul altele fapt care mie personal nu-mi aduce prea multa satisfactie. Spun mediul rural si ma leg si de acest aspect deoarece astazi am avut o dezbatere foarte interesanta pe tema educatiei si importanta integrarii mediului in viata moderna.  Cu toate astea educatia ajunge sa faca mai mereu tot felul de diferente, atat pe plan social cat si in multe alte situatii, insa in prezent ajunge sa fie mult prea putin mediatizata, valorificata si raspandita in randul oamenilor. Iar aici nu ma refer la o anumita categorie de varsta pentru ca am ajuns sa cred in fraza de’ zicea ca in viata vom ajunge sa invatam in fiecare zi ceva nou.

La facultate lumea cu care ajung sa vorbesc imi spune ca situatia e mult mai degradata decat mi-as fi putut inchipui eu. Majoritatea imi spun ca odinioara lucrurile erau mult mai severe, drastice iar concurenta se simtea pana in maduva oaselor care astazi ajung sa nu faca nimic altceva decat sa se uzeze pe bancile unor amfiteatre si sali incapatoare sau nu, in functie de specializarea care ne-a pasionat sau care ne pasioneaza ori cea care a ajuns pana la urma sa corespunda cu media de admitere, pentru ca da, multi fac cate ceva doar de dragul de a face, eliminand din start orice posibil atasament fata de profesia respectiva. Dar asta cred ca e deja o alta poveste…

Am scris acum ceva timp cu mana pe inima si intr-un moment de sinceritate maxima ca daca as mai da o data bac’ul, l-as lua cu siguranta… Ei bine asta nu e o gluma pentru ca mai mereu am hotarat si am ales singur pentru mine ce e cel mai bine sa fac, lucru care m-a avantajat mai mult decat as fi crezut poate. In prezent unii ajung sa ma intrebe ce-ar fi mai bine pentru ei sa urmeze, crezand ca daca sunt deja student al unei facultati le-as putea da mai multe sfaturi… E greu, urmati ce va place dar ganditi-va ca va asteapta o piata a muncii foarte dura. Altii aleg totusi sa-mi spuna ca fiecare are drumul sau in viata, urmandu-si parca inertia destinului care necontrolat ajunge sa-i loveasca pe multi de cele mai dure lectii si provocari, adesea greu de digerat.

Intrebarea la care m-am tot gandit si cu care aleg sa inchei de aceasta data articolul e una relativ simpla… Mai suntem sau nu preocupati de educatie? Si daca da, raspuns oarecum previzibil, oare cat de mult suntem dispusi sa ne dedicam unei profesii, specializari ori simple meserii… O fi de folos la ceva toata asta?

Sursa FOTO

De cate ori facem aceeasi greseala?

În viaţă, lecţiile importante nu le înveţi din cărţi ci din întâmplările trăite şi morala prietenilor adevăraţi.

Mi-a fost dat sa fac multe greseli in viata, voluntar sau involuntar, poate cu intentie sau efectiv dintr-o pura intamplare. Efectele celor savarsite mi-au demonstrat ca uneori chiar si recunoscuta o greseala nu poate fi nici cum iertata si ca lectia primita n-ar trebui curand uitata, asta pentru binele meu.

De fiecare data cand ma gandesc la trecut as vrea sa-mi spun ca nu ma afecteaza, ca tot ce s-a intamplat in timp a fost pur si simplu intamplator iar momentele acelea dupa care am tot suspinat au fost doar scenarii menite sa apara si sa-mi stinga anumite curiozitati si dorinte, care mai tarziu aveau sa devina simple actiuni savarsite aproape inconstient… N-as vrea sa uiti trecutul pentru ca nici eu nu pot face asta. As vrea sa tii minte momentele care m-au invatat si pe mine ca lucrurile variaza de la bine la rau mai repede decat ai crede iar timpul consumat nu poate fi retrait sau dat inapoi indiferent de pretul pe care poate ai fi in stare sa-l platesti, pentru ca doar prezentul te obliga sa actionezi, viitorul sa visezi si trecutul sa reflectezi la decizii care poate, n-au fost prea bune atunci, in graba de a obtine totul.

Trecutul mi-a oferit de cele mai multe ori lectii bune, concluzii valoroase la care nu as fi ajuns cautandu-le prin stiu eu ce manuscrise ce par sa-ti ofere o explicatie pentru orice. Uneori a fost nevoie de cineva care sa-mi deschida ochii, tinandu-mi o morala din aceea zdravana, in care sa mi se explice ca realitatea nu e tot timpul compatibila cu gandurile mele. A functionat mereu chiar daca s-a intamplat sa nu fie placut, dar chiar si asa tot timpul am ciulit urechile si mi-am dat seama ca trecutul nu se mai intoarce pentru a fi retrait si nici continutul ce intregea peisajul nu pare convins ca ma mai vrea.

M-am ferit sa fac aceleasi greseli de mai multe ori chiar si cu persoane diferite poate pentru ca stiam deja care va fi deznodamantul. Impulsiv sau grabit, agitat sau… (cine stie cum) am incercat sa nu mai fac lucruri gresite dar pe care eu le consideram bune. Calmul e tot ce mi-a mai ramas din gafele trecutului iar o idee gandita de doua ori poate sa se transforme usor din geniala in rea.

Tu faci o greseala de doua ori?

Sursa FOTO

Cat timp petrecem in vietile altora?

O buna prietena imi spunea recent ca oamenii sunt facuti pentru ca sa ii cunosti, sa-i indragesti, sa te atasezi mai mult sau mai putin de ei si mai apoi sa ii iubesti sau sa ii uiti. Pe unii mi-am dorit sa ii cunosc si nu am reusit chiar daca undeva, in interiorul meu, dorinta inca ardea. Altii au intrat in viata mea fara ca eu sa le cer si mi-au facut inima sa bata mult mai tare, nu o data, nu de doua ori ci zilnic, dandu-mi sentimentul acela de siguranta si incredere in ei si in mine. Timpul mi-a rapit unele chipuri dar a avut grija sa nu-mi lase spatii libere in inima unde, i-am adapostit o perioada pe oamenii ce-mi dadeau zilnic motive sa zambesc.

Mi s-a intamplat sa simt ca stationez parca pe interzis in locuri in care probabil nu eram dorit, unde interesul invingea orice sentiment sincer iar raceala dintre indivizi iti ingheta orice speranta. Cu sau fara voia mea am fost azvarlit in vietile multora iar timpul petrecut a variat mereu, intensitatea si calitatea clipelor scurse dandu-mi uneori satisfactia si bucuria sansei sa ii fi cunoscut pe acei oameni in timp ce alteori naivitatea si deschiderea prea mare la cei din jurul meu, m-a ranit mai mult decat m-as fi asteptat eu.

Plec fara sa-mi para rau din vietile unora care probabil n-au mai avut nevoie de inca cineva, cuibarindu-ma in inimile ce-mi ofera totusi acel minim de caldura si fericire cu care eu sa-mi pot hrani sufletul. Timpul va continua sa zboare pe langa noi, lasandu-se masurat prin noi evenimente, trairi si momente din acelea in care orice ai face vei invata ca orice inceput are mai devreme sau mai tarziu si un sfarsit care in functie de el, de ea, e mai greu sau mai usor de acceptat.

Rad de fiecare data cand aud sau imi spun singur “n-as fi crezut sa mi se intample vreodata asa ceva” . Pentru ca saptamana trecuta nu stiam ce va urma, pentru ca ziua de ieri nu e ca cea de azi si pentru ca ce va urma va fi cu totul altfel fata de cum a fost pana acum. Daca mi-ai fi spus atunci cum va fi acum, probabil as fi ras si ti-as fi spus ca este imposibil. Unii vor sa-si afle viitorul amagindu-se cu diferite trucuri de carti si magie insa eu cred ca viitorul ni-l facem singuri profitand sau nu de sansele si ocaziile ce zboara zilnic pe langa noi.

Sursa FOTO

 Recomand:

 

Oare mi-as dori sa te mai cunosc odata?

Fie ca esti cea pe care am cunoscut-o ieri, din intamplare, sau poate cea cu care-mi creionam viitorul acum ceva timp, ori stiu eu ce alta persoana care poate a ajuns sa-mi fie sau nu draga, candva te-am cunoscut si cred ca din entuziasm, din curiozitate sau din dorinta de a obtine ce imi doresc, am acceptat si mi-am facut compromisuri, gandindu-ma ca poate de tine aveam nevoie, atunci si in viitor. Probabil eram incantat, fericit, chiar daca treptat entuziasmul a pierit odata cu cheful de socializare, care in majoritatea cazurilor difera de la persoana la persoana.

Multe reactii ciudate, atitudini ieftine si surprizatoare mi-au stopat aventuri si vise, rupand multe prietenii, dand uitarii momentele acelea pe care eu, candva le credeam importante. Pe de alta parte exista persoane care cu energia, optimismul, veselia si increderea cu care m-au cucerit odata, ma fac sa zic te-as mai cunoaste de o mie de ori, pentru ca efectiv ai stiut sa iti lasi o amprenta masiva asupra vietii mele, intr-o maniera pozitiva care mai mult ca sigur mi-a placut si am apreciat-o.

Adesea asteptarile mele s-au format in timp si poate ca involuntar am contribuit la o apropiere de persoane care mi-au demonstrat ca toate eforturile mele sunt in zadar si care mai devreme sau mai tarziu aveau sa-si lase un impact negativ asupra a ceea ce eu vedeam a fi perfect.

Cu siguranta daca as fi stiut ce va urma te-as fi evitat si ti-as fi spus ca nu sunt asa cum tu credeai. Dar in momente din acestea in care as fi cautat sa fug, mi s-a intamplat sa cunosc cele mai sincere persoane care m-au facut sa inteleg ca uneori cu totii meritam o sansa. Desi nu sunt multe, exista persoane speciale, persoane ce au ajuns sa faca parte din viata mea si care contrar asteptarilor m-au uimit inca din prima zi, facandu-ma astfel sa-mi pese de ele, sa le fiu alaturi si sa dezvolt armonios acel ceva ce unii numim, prietenie solida.

Intorcandu-ma chiar si cu o zi in urma, mi-ar fi probabil greu sa-ti spun daca as mai vrea sau nu sa te cunosc odata. Poate ca as vedea acelasi lucruri care m-au atras din prima sau poate as incepe sa pun mai multe intrebari, sa par mai neincrezator sau pur si simplu neinteresat. Cu siguranta daca as putea face asta nu as mai fi acelasi om, fiindca din ambele tipuri de experiente pozitive sau negative am avut mereu de invatat cate ceva…

Sursa FOTO