Interactiuni cu “istoria”. Cat de necesara este?

Este indicat ca in viata fiecare sa-si urmeze vocatia pentru a fi eficient societatii si pentru a aduce o valoare adaugata comunitatii in care acesta locuieste. Eu, nu am fost facut sa inteleg matematica, sa ma pricep la reactii chimice sau formule fizice ori mai stiu eu ce alta parte a domeniului realist care a reprezentat mai tot timpul pentru mine o enigma, o provocare mult prea mare si greu de depasit.

Domeniul umanist m-a atras mult mai mult iar pentru cativa ani buni m-am format, am invatat si am incercat sa pricep tainele si misterele literaturii, a limbilor straine, a istoriei si a multor altor stiinte ce fac parte din filiera umanista, specializare ce mi s-a parut inca de mic copil mult mai accesibila, creionandu-mi un traseu pe care am ajuns sa il si parcurg pana la urma si de care sincer sunt mandru si multumit, deoarece reprezinta o activitate care ma defineste si reprezinta.

Anul trecut, perioada in care am fost prins de febra bacalaureatului, istoria mi-a dat dureri de cap fiind in prima faza coplesit de amalgamul de informatii, detalii si cronologia ce era aproape imposibil de retinut. M-am plans, m-am agitat dar pana la urma am reusit sa trec cu bine peste. Dupa, in mod inexplicabil a inceput sa-mi placa, eficienta mea reflectandu-se in rezultatul obtinut in timpul sesiunii de bac. Am ramas cu o impresie frumoasa despre istorie iar mai apoi am catalogat-o drept un obiect usor care cu putin efort poate fi simplu de inteles. Si da, mi se pare important si civic, ca sa avem un minim de cunostinte in ceea ce ne priveste istoria proprie, aceea a neamului romanesc. Parerile oamenilor sunt impartite in ceea ce priveste aceasta materie si pana zilele astea si eu credeam ca toate tipurile de istorie sunt si se aseamana foarte mult cu ceea ce, candva in luna iunie, a anului 2011, studiam de zor pentru bacalaureat.

Eu nu inteleg de ce se pune un accent foarte mare pe istoria oricarei materii. Inteleg si aprob ideea ca istoria nationala este un must have bine de stiut macar asa, pe fragmente. Dar de ce este necesar de stiut istoria fiecarei materii sau domeniu pe care il studiem. Mi-a iesit pe ochi lectura pentru unul din examene, lectura ce face trimitere amanuntita la istoria sociologiei. Si ca mine mai sunt multe alte persoane care la viata lor au studiat si vor studia istoria medicinei, psihologiei s.a.m.d. lucruri ce mie personal nu mi se par deloc folositoare pentru ca uitandu-ma in jur accentul se pune pe momentul prezent si nici de cum pe trecut.

Tie, iti place istoria?

 

Exista lucruri care chiar nu-ti trebuiesc

Mare parte din timp ni-l petrecem adaugand dorinta dupa dorinta, obiectiv dupa obiectiv, achizitie dupa achizitie. Avem senzatia ca tot ce e nou, tot ce e modern se si potriveste stilului nostru de viata, de a fi, de a ne raporta la societate. Deseori vad oameni care spera cu ardoare la lucruri pe care atunci cand ajung sa le aiba in posesia lor nu sunt deloc incantati, fiind mult prea ocupati sa isi doreasca deja altceva.

Sa fiu sincer scriu aceste randuri ca rezultat al unei frustrari acumulate in timp, frustrare cauzata de simplul fapt ca uneori vad prea multi oameni angrenati intr-o goana nebuna dupa lucruri ce nu le trebuiesc. 

M-a amuzat, mirat si intristat in acelasi timp, un episod de duminica (ieri), moment din acela pe care il observi aproape fara sa vrei dimineata, in timp ce te deplasezi cu tramvaiul dintr-un capat in celalalt al orasului. Tot timpul distantele lungi imi fac pofta de a analiza si urmarii oamenii din jurul meu, probabil pentru a-mi da senzatia ca timpul trece mai usor si ca de fapt nu ma plictisesc.  Undeva in spatele unui tramvai lung si pe jumatate gol am sesizat un copilas la vreo, hai sa zic maxim 10 ani, ce se plimba de unul singur, plictisit probabil de atmosfera de acasa si enervat de vremea urata de afara. Ce m-a mirat, a fost sa vad smartphone-ul pe care il avea asupra sa si pe care il folosea fix ca pe o jucarie (amuzat fiind sa vad la un moment dat cum asimila respectivul telefon cu o masina de jucarie). Am zis ok, nu e rau sa ai un telefon inteligent, evident smartphone-ul depasea cu mult capacitatile copilului de a intelege multe, dar oare chiar avea nevoie de acel telefon.

La una din statii am coborat iar in drum spre casa m-am gandit, la cat de multe lucruri achizitionam fara ca macar sa ne fie de folos la ceva, gandindu-ma la faptul ca pentru un copil, cumpararea unei jucarii autentice ar fi o bucurie mai mare decat un dispozitiv ce pare sa astepte comenzi, imposibil de efectuat din partea unor copilasi ce-ar trebui sa treaca prin anumite etape ale vietii, asa treptat, pornind de la lucruri simple… Evident raportandu-ne la cazul de fata, vina poate fi plasata asupra parintilor acelui copil. Dar oare, noi nu facem la fel? Eu cred ca da, uneori sau poate mai des decat am crede…

Sursa FOTO 

In a relationship!?

Uneori se intampla cand te astepti cel mai putin, in timp ce in alte momente iti doresti sa se schimbe ceva, simtind poate ca esti pregatit, dar nu se intampla nimic.  Fie ca e sa dureze putin, poate prea putin, incat sa se consume toate momentele sau dureaza mai mult decat te-ai fi asteptat, experientele se aduna si conteaza atunci cand esti pus in fata urmatoarelor decizii.

Cunosc persoane pe care le-as putea numi experte in agatat, flirt, dominare si despartiri, in timp ce de partea cealalta, cunosc persoane carora nu le plac durerile de cap, nu vor sa se complice si care nu s-au bucurat de momente la care totusi inca ravnesc cu patima. Am auzit spunandu-se ca dragoste fara lacrimi, nu exista – fie ca acestea sunt din cauza momentelor fericite sau de regret. Stabilitate, siguranta, incredere sunt doar cateva dintre atributele pe care le cautam sau doar pretindem ca ne intereseaza atunci cand hotaram sa fim “in a relationship”. Paradoxal unii dintre noi, vor si altceva atunci cand cica par a fi in love . Mie nu-mi plac aproape deloc acele relatii super siropoase in care cei doi isi toarna tot felul de cuvinte dulci, dar in realitate se mint frumos si nici relatiile in care doar unul spera si isi face planuri, in timp ce partenerul isi vede fara nici o problema de cu totul si cu totul alte activitati. Povestile la care toata lumea spera, par a fi disponibile de gasit doar in carti, fiind parca imposibil de  trait in viata reala.

Cand !? este probabil intrebarea pe care ne-o adresam cel mai des. Cand este cel mai bine, cand este momentul, cand se va intampla, pana cand voi mai astepta? Din relatiile pe care le-am avut, am tras concluzia ca se intampla atunci cand e nevoie sa se intample si cand amandoi vor mai mult. Fiecare varsta are propriul sau stil de relatie in timp ce visele si dorintele par sa se clarifice tot mai mult, odata cu acumularea experientelor….

Sursa FOTO

Slabiciunea mea pentru “motivational video”

Cel mai frecvent le gasesc pe site-urile cu caracter motivational, care in ultima perioada au aparut in numar tot mai mare. Cuvintele principale sunt: video, motivatie, clip ori cum sunt adesea gasite pe youtube: best motivational video. Chiar daca nu toate sunt atat de best cum se vor a fi, unele dintre ele au adunat destul de repede suficiente vizualizari incat ai crede ca ce a placut altuia, sigur te va impresiona si pe tine. Am vazut tot felul de mesaje, transmise care mai de care, sub diverse forme ce sincer pareau a te convinge aproape pe loc ca orice este posibil si ca nu merita sa renunti la a spera si la a crede in tine. Probabil producatorii acestor reclame sau simple clipuri sunt mari devoratori de lectura motivationala a celebrilor autori americani care au sfidat ani buni literatura imbogatindu-se din carti care mai de care mai optimiste si care au titlul cat mai impunator. Am citit de curiozitate cateva carti de acest fel, ajungand la concluzia ca inspiratia vine din tine insuti si mai putin din carti. Intorcandu-ma la clipurile motivationale pot spune ca pentru acestea am o slabiciune, cautandu-le, urmarindu-le apreciind tot timpul mesajul din spatele clipului.

Ultimul motivational video, gasit intamplator pe internet este acesta:

Voi ce clipuri motivationale mai stiti?

Imi plac oamenii care n-au uitat sa-si exprime opinia

Cum am afirmat de nenumarate ori in trecut, imi plac oamenii care stiu sa isi exprime un punct de vedere atunci cand sunt intrebati ori care stiu sa preia initiativa atunci cand este nevoie. Imi place sa stiu ca atunci cand ma intalnesc cu cineva, nu voi tine un monolog si ca persoana din fata mea este in stare sa spuna macar doua vorbe atunci cand e intrebata ceva. Nu-mi plac persoanele care se inhiba repede atunci cand cunosc oameni noi si nu-mi place sa vad o atitudine indiferenta si rece atunci cand vine vorba de lucru in echipa. Stop! Nu vreau sa fiu inteles gresit – fiecare dintre noi este diferit si stiu ca pentru unii comunicarea nu este atat de usoara cum pare. Problema mea este cu oamenii care desi au o varsta care te indeamna sa te gandesti la maturitate, traiesc in lumea lor inchisa in care agaseaza putinele persoane pe care le cunosc.

Mi se intampla sa fiu sunat, sa mi se propuna tot felul de intalniri sau iesiri din partea unor persoane cu care pur si simplu nu reusesc sa fac un dialog. Desi incerc, monologul este aproape inevitabil deoarece din cateva fraze scurte si lipsite de vlaga, randul de a vorbi ajunge tot timpul la mine. Am inceput sa evit astfel de situatii pentru ca pur si simplu nu-mi place acest gen de comunicare in care persoana de langa tine pare atat de interesata de ceea ce graiesti, incat este dispusa sa te lase sa vorbesti pana ti se usuca gura sau iti epuizezi toate subiectele. Desi unii sau suparat pe mine in momentul in care mi-am exprimat off-ul, greseala mea poate ca am fost sincer si ca am spus la obiect ce ma deranja, altii mi-au spus ca vor avea grija ca astfel de episoade sa nu se mai intample.

Imi plac insa acele persoane care stiu sa invite la dialog, care vorbesc dar care nu te plictisesc cu tot felul de aberatii cretine, care stiu sa asculte si sa propuna solutii atunci cand sunt intrebati. Deseori mi-au fost date sfaturi importante din partea unor astfel de oameni, sfaturi ce s-au dovedit a fi extrem de importante. Imi place comunicarea, imi place sa vorbesc pe cat mai multe teme si tot timpul cand am avut placerea de a cunoaste oamenii ce stiu sa-si exprime punctul de vedere, am profitat si am discutat cat de mult am putut cu ele.

Consider ca exprimarea opiniei este extrem de importanta si de benefica, in primul rand pentru noi personal. Usurinta de a ne exprima ideeile se formeaza in timp, insa ce mi se pare important e ca cei din jurul tau sa stie ce gandesti pentru ca niciodata nu se stie cum o idee ferecata in minte ar putea face, de ce nu, mult bine. Imi plac oamenii care n-au uitat sa-si exprime opinia!

Sursa FOTO