21 de cuvinte pentru suflet

Pe final de an cu totii preferam sa facem tot felul de bilanturi, sa tragem concluzii si sa ne gandim la ce a fost bun si la ce a fost rau in anul care tocmai se incheie. Uneori ne uitam la ce am fost acum 12 luni si la ce am ajuns acum, fie analizam fiecare moment trait, gandindu-ne la morala. 21 de cuvinte pentru suflet este provocarea pe care am gasit-o in aceasta dimineata intr-un mesaj privat trimis de prietenul si colegul de blogosfera Dan, provocare ce ma duce cu gandul la un joc de blackjack sau la un review interior. Mi-a placut ideea inceputa de altii asa ca dau curs provocarii, insirand 21 de lucruri care ma reprezinta…

  1. Familiatwentyone
  2. Prietenii
  3. Aventura
  4. Riscul
  5. Visele
  6. Dorinta
  7. Optimismul
  8. Online Media
  9. Blogul
  10. Experientele de tot felul
  11. Curajul
  12. Fotografia
  13. Networking’ul
  14. Comunicarea
  15. Pragmatismul
  16. Punctualitatea
  17. Pasiunile
  18. Adevarul
  19. Creativitatea
  20. Cercetarea
  21. Dezvoltarea

La randul meu trimit si eu aceasta provocare pentru Elena, Stefanut, Natural (prieten caruia ii si multumesc pentru atatea nominalizari pe blogul sau), Radu Stefan, Roxana, Florin, Emilian, Roxana Balan cat si tuturor celor care doresc sa mai completeze o lista cu 21 de chestii care ii reprezinta!

Sursa FOTO

Am trait un weekend de poveste…

Mi-a fost dat sa invat in timp ca e important sa reusesti sa te bucuri de fiecare moment al vietii pe care iti e menit sa-l traiesti. Si asta doar pentru a putea spera la mai mult intr-o buna zi, bucurandu-te de momente pe care sa vrei si nu le poti uita. Unele zile sunt mai speciale decat altele iar oamenii din jurul tau reusesc adesea sa smulga un zambet sincer izvorat din simplitate si incredere… Un inceput de saptamana perfect se termina adesea la fel de bine atunci cand surprizator nu-ti propui, ci cand te comporti normal urmand cursul lucrurilor ce-ti sunt date sa se intample. Astfel, ajungi sa faci lucruri pe care nu le-ai mai facut dar pe care iti doresti sa le repeti, inregistrandu-le in acea arhiva a amintirilor personale pe care candva cu siguranta o vei rasfoi.

M-am bucurat de trei zile perfecte in care am reusit sa descopar foarte multe lucruri frumoase. Vineri, alaturi de Elena Padurariu, Frarom Shop – home & deco, CTS Corner și Culinare.tv am condimentat ca la carte un atelier culinar, eveniment care pe mine personal m-a cucerit. (Alexandra & Company mi-a facut placere sa mergem la event). Sambata, m-am bucurat de invitatia castigata prin intermediul site-ului ilikeiasi.ro reusind sa vad filmul Ho, Ho, Ho 2. Mi-a placut foarte, foarte mult. Pe langa actiune filmului, care personal m-a impresionat, am simtit importanta persoanelor speciale din viata mea, lucru care m-a bucurat foarte mult. Si nu mi-a parut rau ca invitatia castigata a fost una dubla. (Sper ca nici tie)  Mi-a parut bine sa-l revad la eveniment si pe Adrian Monoranu, cu care am si schimbat cateva impresii legate de organizare si evenimentele din ultima perioada la Iasi si Bucuresti. Seara totul s-a terminat in ritm de  karaoke cu blogosfera ieseana. Multumesc pentru invitatie Andreei Marc si lui Dragos Bargaoanu  care au organizat un eveniment super reusit ce a vizat Blogmeet’ul cu numarul 38. Ziua de duminica s-a terminat intr-o maniera mai calma si relaxanta, reusind astfel sa-mi reincarc bateriile si in acelasi timp sa povestesc si altora evenimentele unui weekend al carui protagonist am fost.

Inchei de aceasta data prin a spune ca orice zi este speciala indiferent de care ar fi aceasta. Luni, miercuri, marti sau vineri, weekend sau nu stiu… Orice zi poate fi frumoasa doar daca-ti propui sa fii tu! Be your’self! Cheers!

Sursa foto

Ti-am trimis o scrisoare…

Un plic, o foaie si un pix. Doar de atat am avut nevoie pentru a imi lasa imaginatia sa umple albul colii de hartie, ce pana acum cateva minute parea sa nu exprime nimic. Fara sa stiu ce vreau sa iti scriu, am inceput sa mazgalesc, scriind rand dupa rand, linie dupa linie, virgula dupa virgula. N-aveam ceva anume sa-ti transmit dar cu toate astea am reusit sa transform o simpla coala de hartie intr-o scrisoare ce abia asteapta sa fie deschisa, sa fie citita si analizata. 

Nu imi aduc aminte cand am scris ultima data o scrisoare. Undeva in amintirile copilariei mele zace uitata o secventa in care cu un stilou vechi, cu o penita ce zgaria mai mult, foaia de caiet, ma chinuiam sa scriu o scrisoare bunicii, aratandu-mi sarguinta si in acelasi timp emotiile din literele ce atunci ieseau greu, tremurande dar gingase, caci mesajul era unul simplu si naiv. Cred ca a fost prima si ultima data cand am scris o scrisoare si spun asta cu regret pentru ca datorita tehnologiei care a aparut cu destul de multa graba in viata mea, am renuntat la metode clasice si vechi de trimitere a gandurilor. Pentru multi poate pare demodat sau ne-eficient. Recunosc si eu scriu multe sms-uri, e-mail’uri si comunic  pe chat-uri instant sau la telefon. Consecintele sunt vizibile in ceea ce noi, acum, in prezent numim secolul vitezei. Comoditatea si in acelasi timp oboseala strica practic trairile, emotiile si partea umana din noi…

Am fost intrebat. Am fost provocat si indemnat sa-mi amintesc cum e sa scrii de mana. Fara taste, fara ecrane tactile; Doar cu un pix si o foaie. Senzatia avuta  a fost fantastica si cred ca as mai vrea s-o retraiesc de nenumarate ori. Credeam in imposibil dar am ajuns sa inteleg ca totul e posibil doar daca vrei cu adevarat. Timpul in care am scris-o a trecut fara sa-l simt. Nu a durat mult iar gandurile mele s-au transferat incet, prin intermediul pixului pe asternutul alb. Daca m-ai fi intrebat cu siguranta n-as fi descris asa, o seara de duminica…

Un vers al unei melodii dragi mie spunea la radio pe un fundal lent ca “cele mai simple lucruri sunt minuni”. In ultima perioada i-am dat dreptate tot mai des si cu un zambet larg pe fata am confirmat prin fiecare experienta traita, acest lucru. Nu-mi programez sa retraiesc un astfel de moment. Nu-mi programez sa vreau sa simt aceleasi lucruri pentru ca n-ar mai avea farmec. Tot ce stiu este ca atunci cand va fi sa se intample, lucrurile vor veni de la sine…

O noua saptamana tocmai a inceput. E luni iar eu raman cu amintirea clipelor de duminica seara in care iti scriam acea scrisoare. Sper ca o vei primi in curand! Iti multumesc!

Sursa FOTO

Tu stii sa spui “multumesc”?

Stiu, pare banal. Nu e la moda si foarte rar lumea vorbeste despre respect, politete si cum ar trebui sa ne comportam in societate. E un cuvant pe care il inveti inca din primii ani de viata dar pe care, se pare ca il uitam mai repede decat ne-am imagina. E o formula pe care atunci cand o auzi esti motivat sa mai ajuti si sa fii alaturi celor care au momentele lor, de nesiguranta, vulnerabilitate, teama…

Poate ca pentru unii asta nu inseamna nimic. Pe multi dintre cei ce ne ajuta ii uitam chiar repede, asa pentru ca nu le mai gasim nici un scop in existenta noastra, in timp ce pentru altii avem o atractie continua – in general cu rezultate negative si deloc incurajatoare. Nu stiu cand ai ajutat ultima data pe cineva si nici nu stiu motivul pentru care ai facut asta. Nu stiu cand ai actionat si nici macar asteptarile pe care le-ai avut. O prietena incerca sa ma convinga ca orice, in zilele noastre, a devenit pe interes, fie sub o forma mai transparenta fie cu o abordare extrem de directa. Mie mi se pare imposibil sa poti rezolva orice problema si uneori ajungi sa fii coplesit de situatie. De asta cred ca exista persoane carora ar trebui sa le multumim pentru ca sunt acolo chiar daca nu le-a cerut cineva sa fie si ne ajuta, dar oare noi stim sa le multumim ori preferam sa ne facem ca nu s-a intamplat nimic si ne-am fi descurcat garantat si singuri.

Copii, tineri, adulti, batrani, cu totii poate ne-au ajutat candva. Fie cu o informatie, fie cu un sfat, fie cu o vorba buna. Cu siguranta in acel moment am apreciat asta si ne-am simtit bine. Dar oare n-am uitat sa spunem un simplu multumesc!

Sursa FOTO