Cat timp petrecem in vietile altora?

O buna prietena imi spunea recent ca oamenii sunt facuti pentru ca sa ii cunosti, sa-i indragesti, sa te atasezi mai mult sau mai putin de ei si mai apoi sa ii iubesti sau sa ii uiti. Pe unii mi-am dorit sa ii cunosc si nu am reusit chiar daca undeva, in interiorul meu, dorinta inca ardea. Altii au intrat in viata mea fara ca eu sa le cer si mi-au facut inima sa bata mult mai tare, nu o data, nu de doua ori ci zilnic, dandu-mi sentimentul acela de siguranta si incredere in ei si in mine. Timpul mi-a rapit unele chipuri dar a avut grija sa nu-mi lase spatii libere in inima unde, i-am adapostit o perioada pe oamenii ce-mi dadeau zilnic motive sa zambesc.

Mi s-a intamplat sa simt ca stationez parca pe interzis in locuri in care probabil nu eram dorit, unde interesul invingea orice sentiment sincer iar raceala dintre indivizi iti ingheta orice speranta. Cu sau fara voia mea am fost azvarlit in vietile multora iar timpul petrecut a variat mereu, intensitatea si calitatea clipelor scurse dandu-mi uneori satisfactia si bucuria sansei sa ii fi cunoscut pe acei oameni in timp ce alteori naivitatea si deschiderea prea mare la cei din jurul meu, m-a ranit mai mult decat m-as fi asteptat eu.

Plec fara sa-mi para rau din vietile unora care probabil n-au mai avut nevoie de inca cineva, cuibarindu-ma in inimile ce-mi ofera totusi acel minim de caldura si fericire cu care eu sa-mi pot hrani sufletul. Timpul va continua sa zboare pe langa noi, lasandu-se masurat prin noi evenimente, trairi si momente din acelea in care orice ai face vei invata ca orice inceput are mai devreme sau mai tarziu si un sfarsit care in functie de el, de ea, e mai greu sau mai usor de acceptat.

Rad de fiecare data cand aud sau imi spun singur “n-as fi crezut sa mi se intample vreodata asa ceva” . Pentru ca saptamana trecuta nu stiam ce va urma, pentru ca ziua de ieri nu e ca cea de azi si pentru ca ce va urma va fi cu totul altfel fata de cum a fost pana acum. Daca mi-ai fi spus atunci cum va fi acum, probabil as fi ras si ti-as fi spus ca este imposibil. Unii vor sa-si afle viitorul amagindu-se cu diferite trucuri de carti si magie insa eu cred ca viitorul ni-l facem singuri profitand sau nu de sansele si ocaziile ce zboara zilnic pe langa noi.

Sursa FOTO

 Recomand:

 

Slabi sau puternici, suntem cu totii oameni

Daca ar fi sa dau o definitie a omului, clar nu as sti daca sa incep cu punctele tari ale unei persoane sau pur si simplu cu slabiciunile prezente in fiinta umana, gata oricand sa domine si sa corupa ratiunea. Poate ca imbinarea dintre taria de caracter, stapanirea de sine si momentele nedorite cu emotii puternice si frustrari proprii ar reprezenta echilibrul perfect, insa cu toate astea eu nu sunt sigur, fiindca uneori vad oameni puternici, indiferenti si reci, scufundandu-se in propria melancolie, transformandu-se vizibil, lasandu-si slabiciunile prada privitorilor, adesea neinitiati in trairile persoanei aflate in cauza.

Prezentul ne condamna mereu sa aruncam un ochi trecutului. Ce-a fost de mult ne bantuie imaginatia, lasand parca goluri ce le simtim doar in prezent, fiindca orice concluzie e trasa adesea doar dupa ce faptul e consumat. Adesea increderea in propriile actiuni ne fac sa devenim persoane tari, atitudine in cazul careia nimic nu ne-ar putea face sa suferim, amintim si sa regretam gandindu-ne la trecut. Poze vechi ori randuri scrise, amintiri sau simple ramasite reprezinta nucleul declansator al piedicilor care uneori simt ca ma doboara. De la puternic la slab e doar un simplu pas, adesea inevitabil.

Mi-a placut sa cred mereu ca viitorul ni-l proiectam in functie de ceea ce suntem cu adevarat capabili. Imi place sa cred ca nimic nu e intamplator si chiar daca uneori cu un nod puternic in gat imi spun asa a fost sa fie, caut explicatii si solutii starilor de moment pe care fie ca vreau, fie ca nu le port in inima mereu.

Orice moment in care ne simtim puternici ajunge adesea sa fie taxat de stari ce par sa doreasca a ne pune la incercare. Eforturile sunt adesea rasplatite cu rezultate pe masura insa cu totii suntem oameni si fie ca ne place sau nu avem momente cand suntem slabi si altele in care suntem tari. Problema e ca nu ni le vom putea alege niciodata in functie de necesitate…

Sursa FOTO

As vrea sa opresc timpul in loc uneori…

Viata ar trebui sa fie pentru noi un echilibru intre evenimente frumoase, stari din acelea pe care le simti o perioada scurta de timp, dar le tii minte o viata si momente mai putin placute, menite sa te intareasca si sa te faca sa ai mai multa incredere in tine.

As vrea sa opresc timpul in loc uneori pentru a nu-mi sterge zambetul de pe fata si pentru a simti cat mai mult momentele ce-mi dau satisfactie si ma fac sa fiu fericit. As vrea sa simt anumite trairi atat cat sa ma satur fara a fi nevoit sa platesc cu rutina, agonie sau consolari acele clipe dupa care am tanjit mult timp.

S-ar zice ca durata de timp a unui moment, eveniment, stare sau senzatie dureaza atat cat e nevoie si nici o secunda in plus. Mie… mi-ar place sa tin fixe acele ceasului si sa ma bucur mai mult de momentele care imi plac si in care ma regasesc pentru ca par a fi o raritate.

S-ar putea sa-ti placa si:

Zambind iti colorezi viata

In viata intalnesti persoane ce pur si simplu te atrag, ce-ti intra in inima si care iti fac viata mai frumoasa. Atunci cand le cauti nu le gasesti, fiindca cel mai adesea cautam in locuri total nepotrivite sau trecem nepasatori pe langa cei care ne-ar putea colora viata. Atunci cand ii cunoastem legam prietenii frumoase si incercam sa-i tinem langa noi,  completandu-i.

Zambind iti colorezi viata iar cei ce ma cunosc stiu ca imi place sa rad, sa fiu bine dispus, visator si plin de optimism. Imi place sa imi traiesc viata in jurul persoanelor in care ma regasesc, cu care comunic si carora le spun cu adevarat cum sunt eu. Urasc singuratatea si momentele in care desi caut, nu gasesc ceea ce am nevoie pentru a ma linisti.

Saptamana aceasta am primit creioane colorate. Un gest simbolic ce mi-a stranit un zambet larg si care mi-a dat curajul sa cred ca viata are nevoie de multa culoare. Desi nu am talent la desen si nici colorataul ce odinioara ma fascina nu ma mai atrage, m-am simtit dator sa colorez prin ganduri si atitudini viata persoanelor din viata mea. Uneori prea mult, fiindca nu credeam ca pot face pe cineva sa rada incontrolabil, uneori mai putin smulgand macar un zambet cand n-am putut face mai mult. Ma simt dator sa fiu alaturi de cei ce ma sustin si imi doresc sa pot sa-i fac sa zambeasca tot timpul. Multumesc persoanelor care imi fac viata mai frumoasa!

Sursa FOTO

Daca viata ar fi un stil de dans…

Zi de zi aud tot felul de pareri si ganduri ce fac trimitere directa catre viata. Vad oameni care isi complica existenta, persoane care incearca sa-si auto-depaseasca conditia, visatori si resemnati. Fac parte din peisajul zilnic al urbanului si nu numai. Par a fi uitat orice notiune ce are legatura cu optimismul si gratia ce viata ti-o ofera spre a o valorifica. Uneori existenta noastra poate fi comparata cu un stil de dans in care cautam sa facem pasii perfecti, in momentele perfecte. Apasarea pasilor, rigiditatea miscarilor cat si neindemanarea par a fi rezultatul greutatilor intampinate, in timp ce gratia si flexibilitatea duc mai mult cu gandul la o viata implinita, realizata, asa cum se vrea a fi ea cu adevarat.

Daca viata ar fi un stil de dans, atunci tu cum ai vrea sa te misti, sa traiesti si sa te bucuri de fiecare clipa? Ce stil de dans a-i atribui vietii tale si de ce?

Imi plac ritmurile care te provoaca, sincronurile perfecte si atingerile delicate. Imi plac ocaziile ce-ti dau posibilitatea sa iesi pur si simplu de sub anonimat si sa fii pentru o seara, zi sau ocazie cine-ti doresti cu adevarat. Viata, dansul, probabil doua chestii nu foarte diferite ce incearca sa se asemene si care au ca protagonisti, aceeasi indivizi stangaci sau gloriosi ce pasesc cu sau fara curaj, tematori sau increzatori spre tot felul de lucruri noi. In viata evenimentele apar pe neasteptate, lovindu-te de tot felul de situatii usoare sau complicate. Deciziile bune par a fi cheia spre succes in timp ce alegerile nesigure ne condamna la regret. Cand dansam anticipam miscarile lansandu-ne  condusi de ritm si dominati de atmosfera, insa chiar traim cu adevarat momentul…

Singuri, in doi sau in formatie fiecare coregrafie transmite stari, emotii si trairi. Optimisti, veseli, cu un zambet larg reusim sa ne facem viata un loc mai bun. Ritmurile ametitoare ne fac sa avem tot timpul urcusuri si coborasuri la fel cum atitudinea si daruirea ne aduc acolo unde, la inceput ne este greu sa visam. Eu, nu stiu ce stil de dans mi se potriveste si nici ce-ar merge pentru a se potrivi stilului meu de viata. Uneori nevoia de ceva lent ma face sa cred ca e decizia cea mai buna, in timp ce dinamica evenimentelor ma face sa optez mai mult spre ceva impins aproape spre extrem. Dansez, dansezi, traim, ne bucuram de viata… Stil, dans, o viata…

Sursa FOTO