Cu norocul si fericirea nu-ti fa niciodata planuri

make-your-dream-come-true-colorful-words-on-blackboardPrin conturul unor fel si fel de experiente traite in ultima perioada, imi dau seama de faptul ca cel mai bine e ca niciodata sa nu ne facem planuri care sa cuprinda si sa vizeze fericirea sau norocul pe care noi sau altii le constatam ca fiind existente acolo, undeva in mintea noastra. Si spun asta in urma unor reflectii lungi asupra momentelor pe care eu le-am considerat a fi norocoase sau pline de fericire si care pareau sa conduca spre destinatii exotice, ori vise sublime intr-un univers in care binele ar invinge mereu, in care inima ajunge sa bata cu siguranta ratiunea.

Mereu mi-am spus faptul ca un drum fara obstacole nu duce nicaieri si ca norocul, asa cum il numesc unii, vine doar atunci cand truda si eforturile noastre sunt cu adevarat semnificative. Chiar si asa, au fost momente in care mi-a fost dat sa cred faptul ca as fi mai norocos uneori, cand poate din pura intamplare am ajuns sa spun sau sa faca lucruri care s-au materializat usor, sporindu-mi entuziasmul si sperantele ce conduceau la gandul ca poate asa va fi si data viitoare si tot asa cand voi incerca acelasi lucru sau poate ceva asemanator.

Desi adept al vorbei „easy come, easy go”, au fost multe momentele acelea cand poate mi-as fi dorit cu orice pret ca fericirea sau norocul sa-mi genereze actiunea perfecta pe care doar in vis o puteam creiona, impiedicat fiind de o realitate dura plina de piedici ce-mi subrezeau materializarea dorintelor. Cu toate astea mai de fiecare data cand am sperat, am fost izbit si trezit la realitate de fel si fel de momente si intamplari care mi-au demonstrat ca nimic nu vine de-a gata. Si poate ca asa a fost mai bine pentru ca multe au fost momentele in care am cautat intr-un loc gresit fericirea, gandindu-ma ca cea in care eu gaseam a fi totul perfect imi poate garanta ceea ce eu imi doream.

Privesc obosit spre biletul de loterie care-mi confirma existenta unei sperante, apuse de lipsa norocului in care m-am increzut si de aceasta data sperand la bani cazuti din cer, atrasi poate de mirajul unor vise acoperite acum de scrumul realitatii care pare sa ma imbie cu aroma cinica si dura a prezentului pe care fie ca vreau, fie ca nu, il accept asa cum e.

Sursa FOTO

Cafeaua de luni dimineata nu e niciodata la fel

Just_a_Cup_of_Coffee__by_BestDayPe multi poate, inceputurile de saptamana ajung sa ii descurajeze sau sa-i intristeze. Candva, pana nu de mult, nici pentru mine ziua de luni nu reprezenta chiar cel mai bun moment al saptamanii si asta din cauza faptului ca weekendul ma deconecta mai mereu de activitatea intensa din timpul celor 5 zile lucratoare. Acum lucrurile nu mai arata asa, fapt care sincer ma bucura iar cum obiceiul de a consuma cafea a ramas inca prezent ma bucur in fiecare dimineata de acel moment in care o savurez cu patos, gandindu-ma la ce voi face in ziua respectiva.

Si uneori chiar daca e luni, vineri ori mijloc de saptamana, persoana cu care ajung sa imi beau cafeaua imi face ziua mai frumoasa prin discutiile animate si colorate pline de intamplari amuzante sau mai putin vesele uneori. Indiferent de locatie nu-mi place ca masa la care stau sa fie goala asa ca-n rarele momente in care sunt libere, exista in viata mea persoane care spun prezent cafelei de dimineata, aducand totodata zambete si stari pozitive. Si trebuie sa recunosc, imi place asta la nebunie!

Am preferat sa nu-mi ghicesc niciodata norocul in cafea pentru ca nu-mi place sa ma mint singur desi uneori cu buna stiinta, chiar am facut asta, fara sa-mi dau seama de faptul ca amagirea nu este cel mai bun remediu la care as putea apela doar de dragul de a face si de a crede in lucruri fara sens. Dar cum orice cafea ajunge intr-un final sa se raceasca si sa se termine, la fel si unele dintre sperantele mele s-au terminat mai devreme sau mai tarziu.

Pentru ca ziua de luni are mereu o altfel de incarcatura pentru mine spun mai mereu ca prima zi din saptamana ma gaseste mereu entuziast si gata de noi lucruri pe care doar datorita entuziasmului as fi in stare sa le incep. Si asta e doar parte a unei concluzii trase in timp, o data cu sorbirea usor grabita a acelei guri de cafea din aceeasi cafenea ce inca-mi spun ca-mi place.

Inchei de aceasta data cu un gand sincer prin care spun doar ca in viata mea exista acele persoana cu care, daca as putea, mi-as bea cafeaua in fiecare dimineata, aici, acolo sau poate intr-un loc in care n-am mai fost. Si asta pentru ca prin zambete si sinceritate, conturul zilei prinde un farmec aparte, inspirat de cafeaua tare si fara zahar pe care adesea imi place sa o savurez, uitandu-ma la soarele care-si face usor loc pe cerul senin sau mai innourat la fel ca starile pe care adesea si oamenii le au.

Sursa FOTO

Sub soarele cu dinti al lunii februarie, rasar ganduri de primavara

sunset springRaceala aerului ce adie usor, acum in acest moment de februarie, ma face sa simt subtil un sfarsit al unei intregi perioade, inghetate de tot felul de momente pe care le-am trait pe nerasuflate atunci cand mi-au fost date. Si am stiut sa zambesc mai de fiecare data, chiar daca gandurile mele fugeau departe de nametii unei ierni ce aveau sa-mi inghete relatii si chipuri ale unor oameni, de care voi spune pana-ntr-o zi ca-mi e dor. Probabil atunci sau poate chiar maine, soarele imi va lumina noi ganduri pe care n-am apucat sa le vad, ducandu-ma spre o primavara in care acele roze ofilite candva, vor invia, inflorind viitorul reflectat in umbrele multor amintiri cu greu de uitat.

Si nu cred ca mi-ar fi usor sa trec cu pasi repezi peste acele file de calendar care acum zac rupte undeva in coltul acelui sinistru loc al camerei, spre care in ultima vreme am tot privit cu regret. Probabil indemnat de ce-mi dicteaza ratiunea am ales incetisor sa zbor cu gandul spre persoane ce inca nu mi-a fost dat sa le cunosc, fiind practic intr-o cautare a zambetelor ce pana acum, nu le-am putut avea decat in gand, intr-o dorinta ce pare sa rasara usor, in caldele momente ale unui nou inceput de anotimp, altul decat cel pe care l-ai putut fi tu pentru mine.

In lung metrajul ce se anunta a fi altul, ma regasesc a fi acelasi personaj, caracter pe care l-ai mai vazut candva in alte circumstante, si care poate a fost parte din scenariul pe care poate l-ai uitat deja, ori poate nu. Pe aceeasi strada aglomerata, undeva sub soarele cu dinti al lunii februarie aleg sa trec nepasator, uitand acei pasi in sincron, plantand probabil ganduri al unui nou inceput, al unui nou anotimp,  sub un scenariu de primavara, pe care sper sa-l pot tine ascuns in minte mai mereu.

Sursa FOTO