GuestPost – Ei bine, da: pe vremea noastra…

Florin: Eu nici macar nu am penar…

Eu: Sa iti iei unul de ala la 50 de lei. E must-have-ul toamnei.

Florin: Da, da…Uite acum. Tot ce mi-am luat pentru facultate a fost un pix de 50 de bani..

Ehee. Eu am penar. Acelasi penar de 3 lei inca din clasa a IX-a. Si-s in anul trei de facultate.

Deschid televizorul. Stiri. Nu, nu stirile de pe ProTv. Lasam sectiunea de crime, violuri si alte S.F.-uri pe alta data. Ziceam de stiri… Valvataie mare, domnule! Incepe scoala si-au iesit parintii cu ale lor odrasle la deja traditionala goana dupa rechizite.

Reporter vs. duduia de la casa de marcat. Si…actiune! Oferte peste oferte, preturi peste preturi…cand deodata apare cireasa de pe tort: un ghiozdan! Dar nu, nu orice fel de ghiozdan. Nu unul asemanator cu al meu din clasa I: patrat, albastru cu galben, probabil din carton. Nu. Azi mi-a fost dat sa vad un ghiozdan roz (eh, alta viata, nu?), nu prea patrat si ce sa vezi? Gata echipat! Ce o mai fi insemnand si asta… Adica doua penare (de ce ar avea nevoie un elev de doua penare?), o pelerina pentru ploaie (pelerina e pentru ghiozdan, nu va alarmati…) si un saculet pentru echipamentul necesar orei de educatie fizica. Totul pentru 700 de lei! 700! Sa nu uitam nici de penare, 55 de lei bucata, 25 de lei cel mai ieftin. Ah, de un total la casa de 1400 de lei ce parere aveti? Am nevoie de consiliere. Psihologica daca se poate…

Nu tin minte sa ma fi intrebat cineva vreodata inainte de inceperea unui nou an scolar ce fel de caiete vreau, daca vreau un ghiozdan nou in fiecare toamna sau daca am nevoie de mai mult de un stilou. Si uite ca am supravietuit. Ba chiar (stupoare!) am si invatat.

Ne crestem copiii dupa niste valori total eronate. De fapt, nici nu sunt valori. E vorba de un soi de deformare a societatii asteia prafuite, kitschoase si fara standarde reale.

Suntem copiii unor oameni pentru care strictul necesar chiar era strict, limitat poate. Suntem copiii unor oameni care au simtul masurii, care au un set de valori morale si care pledeaza pentru cultivarea bunului simt.

Au intervenit intre timp un fel de mutatii ale naturii, mutatii ale limitelor care nu cunosc egalitatea, realitatea, masura. Mutatiile acestea sunt roboti pentru copiii lor, in niciun caz parinti. Mutatiile acestea inspira copiilor lor dorinta de a avea totul de-a gata, inspira ideea ca totul are un pret si poate fi cumparat.

Totul incepe timid cu un ghiozdan care are un pret colosal si se termina – nu la fel de timid – cu o adevarata criza de personalitate in vederea alegerii masinii cu care sa te prezinti la examenul de bac. Sa nu ne mai miram de rezultatele tot mai dezamagitoare!

Sunt consternata, satula, sufocata de etichete sociale, de fard social, de plastic, de fuga asta snoaba dupa ambalaje!

Sursa FOTO

Articol scris de Alexandra Grîu

Recomand:

Nu mai deschid televizorul…

E vara, iar pe caldura asta simt mai mult ca oricand nevoia sa ma adapostesc la racoare cat mai des. Cum activitatea e mult mai scazuta decat in lunile anterioare iar cheful de a iesi din casa e zero, m-am gandit ca indicat ar fi sa ma mai uit si eu la televizor, intrument informational ce in ultima perioada mi-a fost cam strain, fie din cauza faptului ca nu am emisiuni preferate pe care sa le urmaresc cu interes zi de zi, fie din cauza timpului scurt pe care l-am petrecut pe acasa.

Saptamana aceasta am avut cateva tentative aproape demne de laudat. Am incercat sa petrec cateva ore bune in fata cutiei cu ecran mare, cu display colorat dar care afisa doar titluri si emisiuni cu caracter dornic sa ma scoata din minti. M-am saturat sa tot aud cum Parlamentul incearca sa suspende Presedintele. M-am saturat sa tot aud stiri despre cazul “Nastase” si multe alte baliverne care odinioara erau pomenite doar la stiri. Continue reading Nu mai deschid televizorul…

Tu cum îți alegi modelele in viață?

Se spune ca in viata oricine are propriile sale modele. Sunt acele persoane ce ne inspira, ce ne fac sa ne autodepasim si care ne dau parca un suflu in plus in tot ceea ce vrem sa intreprindem. Sunt fie oameni obisnuiti, fie persoane cu notorietate din orice domeniu, persoane care in general au realizat ceva prin propriile forte. Reperele, din punctul meu de vedere sunt extrem de benefice, dar oare care sunt criteriile in functie de care ne alegem modelele in viata?

Nu stiu cati dintre noi s-au gandit vreodata ca prin ceea ce sunt ei ca si oameni pot reprezenta un model pentru cei din jurul sau. Eu, am observat ca oamenii au tendinta generala de a isi alege ca repere persoane bogate (unele dintre ele mult prea arogante, pentru a fi luate in calcul, ca fiind un modele) doar pentru ca starea materiala este una propice iar grija zilei de maine pare un termen nedeslusit in vocabularul acestora. Altii aleg sa isi ia ca reper, personalitati sau simpli oameni care prin diplomatia si ingeniozitatea lor au reusit sa creeze sau sa schimbe lumea prin diverse metode. Televiziunea din zilele noastre, pune pe tava consumatorilor, un numar destul de semnificativ de asa-zise modele ce par sa prinda la public mai mult prin scandaluri si alte mondenitati ce fac deliciul telespectatorilor. Interesul fiecaruia dintre noi, conduce imaginatia spre repere care mai de care in timp ce oferta pare sa fie destul de variata.

Ma intreb voi cum va alegeti modelele in viata si oare care sunt cele mai importante calitati si criterii in functie de care alegeti una sau mai multe persoane ca emblema, ca sursa de inspiratie… ca, ce vreti voi.

Sursa FOTO