Cafeaua de luni dimineata nu e niciodata la fel

Just_a_Cup_of_Coffee__by_BestDayPe multi poate, inceputurile de saptamana ajung sa ii descurajeze sau sa-i intristeze. Candva, pana nu de mult, nici pentru mine ziua de luni nu reprezenta chiar cel mai bun moment al saptamanii si asta din cauza faptului ca weekendul ma deconecta mai mereu de activitatea intensa din timpul celor 5 zile lucratoare. Acum lucrurile nu mai arata asa, fapt care sincer ma bucura iar cum obiceiul de a consuma cafea a ramas inca prezent ma bucur in fiecare dimineata de acel moment in care o savurez cu patos, gandindu-ma la ce voi face in ziua respectiva.

Si uneori chiar daca e luni, vineri ori mijloc de saptamana, persoana cu care ajung sa imi beau cafeaua imi face ziua mai frumoasa prin discutiile animate si colorate pline de intamplari amuzante sau mai putin vesele uneori. Indiferent de locatie nu-mi place ca masa la care stau sa fie goala asa ca-n rarele momente in care sunt libere, exista in viata mea persoane care spun prezent cafelei de dimineata, aducand totodata zambete si stari pozitive. Si trebuie sa recunosc, imi place asta la nebunie!

Am preferat sa nu-mi ghicesc niciodata norocul in cafea pentru ca nu-mi place sa ma mint singur desi uneori cu buna stiinta, chiar am facut asta, fara sa-mi dau seama de faptul ca amagirea nu este cel mai bun remediu la care as putea apela doar de dragul de a face si de a crede in lucruri fara sens. Dar cum orice cafea ajunge intr-un final sa se raceasca si sa se termine, la fel si unele dintre sperantele mele s-au terminat mai devreme sau mai tarziu.

Pentru ca ziua de luni are mereu o altfel de incarcatura pentru mine spun mai mereu ca prima zi din saptamana ma gaseste mereu entuziast si gata de noi lucruri pe care doar datorita entuziasmului as fi in stare sa le incep. Si asta e doar parte a unei concluzii trase in timp, o data cu sorbirea usor grabita a acelei guri de cafea din aceeasi cafenea ce inca-mi spun ca-mi place.

Inchei de aceasta data cu un gand sincer prin care spun doar ca in viata mea exista acele persoana cu care, daca as putea, mi-as bea cafeaua in fiecare dimineata, aici, acolo sau poate intr-un loc in care n-am mai fost. Si asta pentru ca prin zambete si sinceritate, conturul zilei prinde un farmec aparte, inspirat de cafeaua tare si fara zahar pe care adesea imi place sa o savurez, uitandu-ma la soarele care-si face usor loc pe cerul senin sau mai innourat la fel ca starile pe care adesea si oamenii le au.

Sursa FOTO

E luni, zambim mai putin?

monday-on-the-calendarMereu mi-a fost dat sa vad lunea oameni care aleg sa zambeasca mai putin, sa fie deprimati si abatuti pentru ca se reintorc la activitatile profesionale ori din simplul motiv ca e iar inceput de saptamana, moment ce marcheaza spre neplacerea unora inceputul unui lung sir de zile lucratoare. In viata mea atitudinea pentru aceasta zi, cea de azi (luni) a oscilat o lunga perioada de timp, deoarece chiar si voit sa ma bucur n-am reusit din cauza trezirilor bruste si matinale pe care o lunga perioada de timp le-am indurat fie din cauza vremii, a drumurilor pe care uneori le-am avut de parcurs ori din cauza stresului care m-a tot chinuit cu diverse provocari in unele momente, prezente in marea lor parte in perioada liceului.

Acum imi e o zi total obisnuita pe care nu o mai pot cataloga ori eticheta cu tot felul de atribute defaimatoare si nici n-as sterge-o chiar daca mi-ar fi sa pot face acest lucru. Nu eu, nu acum… Dar tu? In ultima perioada am tot vazut oameni care in aceasta zi, de inceput al saptamanii uita sa zambeasca si sa fie inainte de toate, ei insisi in starea lor naturala. Poate ca nostalgici dupa aventurile de weekend, ori pentru ca la servici nu a fost niciodata mai bine ca acasa uitam adesea sa zambim. Dar e ok, ar spune multi pentru ca marti e o noua zi, una in care ne place sa credem ca suntem mai pregatiti si mai siguri pe noi, zi in care de voie, de nevoie, zambim oricum mai mult decat lunea. Continue reading E luni, zambim mai putin?

Ti-am trimis o scrisoare…

Un plic, o foaie si un pix. Doar de atat am avut nevoie pentru a imi lasa imaginatia sa umple albul colii de hartie, ce pana acum cateva minute parea sa nu exprime nimic. Fara sa stiu ce vreau sa iti scriu, am inceput sa mazgalesc, scriind rand dupa rand, linie dupa linie, virgula dupa virgula. N-aveam ceva anume sa-ti transmit dar cu toate astea am reusit sa transform o simpla coala de hartie intr-o scrisoare ce abia asteapta sa fie deschisa, sa fie citita si analizata. 

Nu imi aduc aminte cand am scris ultima data o scrisoare. Undeva in amintirile copilariei mele zace uitata o secventa in care cu un stilou vechi, cu o penita ce zgaria mai mult, foaia de caiet, ma chinuiam sa scriu o scrisoare bunicii, aratandu-mi sarguinta si in acelasi timp emotiile din literele ce atunci ieseau greu, tremurande dar gingase, caci mesajul era unul simplu si naiv. Cred ca a fost prima si ultima data cand am scris o scrisoare si spun asta cu regret pentru ca datorita tehnologiei care a aparut cu destul de multa graba in viata mea, am renuntat la metode clasice si vechi de trimitere a gandurilor. Pentru multi poate pare demodat sau ne-eficient. Recunosc si eu scriu multe sms-uri, e-mail’uri si comunic  pe chat-uri instant sau la telefon. Consecintele sunt vizibile in ceea ce noi, acum, in prezent numim secolul vitezei. Comoditatea si in acelasi timp oboseala strica practic trairile, emotiile si partea umana din noi…

Am fost intrebat. Am fost provocat si indemnat sa-mi amintesc cum e sa scrii de mana. Fara taste, fara ecrane tactile; Doar cu un pix si o foaie. Senzatia avuta  a fost fantastica si cred ca as mai vrea s-o retraiesc de nenumarate ori. Credeam in imposibil dar am ajuns sa inteleg ca totul e posibil doar daca vrei cu adevarat. Timpul in care am scris-o a trecut fara sa-l simt. Nu a durat mult iar gandurile mele s-au transferat incet, prin intermediul pixului pe asternutul alb. Daca m-ai fi intrebat cu siguranta n-as fi descris asa, o seara de duminica…

Un vers al unei melodii dragi mie spunea la radio pe un fundal lent ca “cele mai simple lucruri sunt minuni”. In ultima perioada i-am dat dreptate tot mai des si cu un zambet larg pe fata am confirmat prin fiecare experienta traita, acest lucru. Nu-mi programez sa retraiesc un astfel de moment. Nu-mi programez sa vreau sa simt aceleasi lucruri pentru ca n-ar mai avea farmec. Tot ce stiu este ca atunci cand va fi sa se intample, lucrurile vor veni de la sine…

O noua saptamana tocmai a inceput. E luni iar eu raman cu amintirea clipelor de duminica seara in care iti scriam acea scrisoare. Sper ca o vei primi in curand! Iti multumesc!

Sursa FOTO

GuestPost despre Creativitate…

M-am decis sa scriu despre creativitate sub indrumarea lui Florin, care a avut o dorinta arzatoare de a-mi oferi un impuls in ceea ce priveste modalitatea introvertita adoptata de mine cand vine vorba de articole sau postari online. Asa ca am incercat sa ii fac pe plac si rezultatul este urmatorul:

Doresc sa incep prin a defini termenul: Creativitate = un proces mental si social care implica generarea unor idei sau concepte noi, ori asocieri ale mintii creative între idei sau concepte existente.

Creativitatea este abordata din multe perpective in domenii precum psihologia, economia sau filozofia. Indiferent de domeniul in care este dezbatut acest subiect, creativitatea ramane o nevoie sociala, una din esentele care defines omul. Factorul care ar contribui in principal la procesul de creativitate ar fi in primul rand motivatia, insa nici imaginatia, inspiratia sau dorinta de exprimare nu ocupa un loc secundar, toate patru formand un intreg ce fac omul capabil sa obtina ceea ce isi doreste cel mai mult: Libertatea.

Nu voi discuta despre creativitatea din punct de vedere stiintific sau economic, ci despre creativitatea artistica. Ea este menita sa sensibilizeze deoarece arta este hrana sufletului nostru, indifferent daca ne referim la muzica, literatura, teatru, picture etc. Toate se remarca prin spontaneitate, originalitate si stil. Este “un proces al aducerii la fiinta” dupa cum afirma psihanalistul R.May si “…înseamnă să vezi ceva ce încă nu există. Trebuie să afli cum s-o transpui în realitate și astfel să devii un partener cu Dumnezeu.”(Michele Shea).

Prin intermediul creativitatii in domeniul artei omul isi deschide sufletul si transmite sentimente profunde rezultand adevarate opere de arta. Insa cum totul are un pret, arta ne cere cu egoism ceva ce este scump si nerecuperabil: timpul. Insa pentru cei cu adevarat pasionati de arta, nimic nu reprezinta un impediment deoarece, indiferent de situatie, ei vor fi dispusi sa faca sacrificii pentru a finalize actul creatiei. Pentru a concretiza arta prin intermediul creativitatii este nevoie de autonomie, toleranta pentru ambiguitate , un scop bine definit, inventivitate si flexibilitate mentala, cele din urma reprezentand caracteristici ale gandirii divergente.

In “zilele noastre” de cele mai multe ori intre dorinta de exprimare artistica si materializare a acesteia se afla modalitatea de implementare a unor idei preconcepute de societate destinate sa creeze convingeri si stereotipuri. Omul isi poate obtine libertatea prin intermediul creativitatii, dar nu mai este constient de acest lucru deoarece motivatia pentru autoactualizare a sinelui lipseste cu desavarsire, axandu-se mai mult pe necesitatile biologice si neglijand insemnatatea influentelor social educative.

In concluzie creativitatea este un concept ce semnifica insight (intuitie), imaginatie, originalitate, evolutie si nu in ultimul rand valoare.

Guestpost. Toate drepturile rezervate. Power by Evelyn Spinu