Recrutari, HR, studenti, si multe ore de interviuri…

Recrutari, HR, Studenti, si multe ore de interviuri… in linii mari asa s-ar putea rezuma pentru mine aceasta zi de marti. La prima vedere nimic mai simplu decat programarea unor studenti dornici sa devina membri ai Asociatiei Societatea Pentru Psihologie si intervievarea lor conform unui ghid bine facut ce continea intrebari zic eu destul de bine alese condimentate cu cateva lucruri de spontaneitate sau “intrebari de baraj” cum unii prefera sa le mai numeasca. Numarul mare de doritori m-a uimit si in acelasi timp m-a surprins intr-un mod foarte placut, entuziasmul transmitandu-se de la ei catre mine si ceilalti colegi din comisie.

Energici in prima faza treaba a mers bine cand diferitele tipuri de caractere umane, ofereau raspunsuri care erau argumentate tot timpul cu noi si noi puncte de vedere, lucru ce sporea atentia nostra, a celor din comisia de evaluare. Fluxul mare de participanti ne-a determinat sa ne si impartim pentru a reusi sa reducem cat mai mult timpul de asteptare al doritorilor. In acelasi timp am apreciat punctualitatea celor programati sa soseasca pentru a fi intervievati. (Va multumesc!)

Cele 8 ore de activitate si-au spus in cele din urma cuvantul iar suflul fresh al primelor ore a fost inlocuit cu fete obosite si palide, marcate de atentia oferita in mod egal fiecaruia dintre cei interesati, veniti sa participe la interviu. Creativitatea, rabdarea de a asculta oamenii, inspiratia de a pune noi si noi intrebari cat si analiza raspunsurilor au fost punctele de reper ale acestei zile care din punctul meu de vedere a fost una productiva. Maine, din nou cam aceleasi lucruri. Va fi cu siguranta obositor, dar in ansamblu e o experienta frumoasa pe care o recomand tuturor celor care au ocazia sa o traiasca. Timpul trece repede, valorifica-l!

Update: si se intampla… nu foarte adesea dar se intampla ca atunci cand te astepti mai putin cineva sa-ti taie craca, aducandu-te cu picioarele pe pamant. Replici simple dar impunatoare, atitudine si carisma… Eu!? Mirat dar redus la tacere cautand involuntar “arma” in intrebarile ramase. Nu cred insa ca a mai avut rost. Urmatoarele mi-a demonstrat ca nu m-am inselat. Imi placuse ce s-a intamplat, la urma urmei EA mi-a inschis gura usor chiar daca eu faceam recrutarile si ea era intervievata… (pasaj din recrutarile din prima zi – best moment) 

Sursa FOTO