SEAT TOLEDO si povestea unei zile ploioase de februarie

SEAT_TOLEDOIn general zilele de luni nu m-au atras spre a face activitati iesite din comun si nici prea spectaculoase, gandindu-ma la faptul ca saptamana e ca si schimbatorul de viteze la masina. Totul porneste de la treapta intai de viteze si pe parcurs ajungem spre cea de a cincea. Desi stropii reci ai diminetii, ultimei zile de luni, a unui februarie trist, anunta o zi banala si rece, agenda-mi sugera totusi faptul ca astazi e ziua in care voi testa o masina ce promite chiar multe. Iar timpul a trecut repede asa ca undeva in jurul orei 14.00 alaturi de prietenii mei am ajuns la showroomul Moldotrans Auto Iasi pentru a testa noul SEAT TOLEDO.

TOLEDOLa primul contact vizual cu masina, eleganta iesea in evidenta, exprimand o seriozitate si o sobrietate aparte. Poate nu foarte spatioasa, cel putin asta a fost impresia lasata initial, m-am gandit ca e o masina pe care o poti lua prin oras, la cumparaturi dar nici de cum la drum lung, intr-o vacanta sau o excursie de 1-2 zile. Ei bine, dupa ce-am deschis portbagajul lucrurile s-au schimbat, iar impresia lasata a fost una “wow, aici chiar ai spatiu”. Dupa completarea formalitatilor test-drive’ul a inceput iar traseul se anunta unul chiar spectaculos, mai exact unul pana la Vama Sculeni (dupa calculele mele de seara, ar fi cam 35 de km). Desi masina nu-mi inspira initial foarte multa putere, cei 105 CP au avut grija sa ma contrazica repede. Nu sunt un sofer profesionist si nici foarte bun, insa masina mi-a dat increderea si stabilitatea necesara inca de la inceput, asa ca mi-a placut sa o calc Demarajul, usurinta de a manevra cutia de viteze si stabilitatea, chiar si pe un carosabil umed m-au ajutat sa ajung din cate am vazut in bord cam la 150 km/h… Si a fost tareee!

Interiorul masinii este unul destul de ok, desi nu are elemente extravagante care sa-ti ia ochii. Este adaptat unui tip de masina pe care ti-ai dori sa o ai mai mereu la scara si pe care sa o conduci indiferent de stare, pentru ca se pliaza pe stilul in care tu vrei sa o conduci. Merge cu cati km e nevoie in functie de locul in care esti, fie ca e vorba de parcarea imensa a unui magazin, ori strazile pline cu gropi ale unui oras obosit de iarna grea. (Va rog sa ma iertati pentru fiecare groapa pe care n-am reusit sa o evit).

SEAT TOLEDODaca e sa vorbim despre consum, modelul condus astazi Toledo Style, 1.6 TDI, CP 105, si cutie de viteza manuala in 5 trepte, m-a uimit deoarece a obtinut o medie de consum de aproximativ 4,4-4,5L/100km si emisii de dioxid de carbon de 114-115g/km, rezultate favorabile pentru aceasta perioada grea de timp. Tehnica si-a spus cuvantul din multe puncte de vedere pe aceasta masina, senzorii de parcare spate, duzele de spalare faruri si franele cu disc pe spate fiind doar parte a unui intreg realizat pentru a fi perfect.

Drumul a fost extrem de placut, masina oferind in acelasi timp confort dar si sportivitate, aratandu-si puterea controlata extrem de usor de la volanul reglabil si usor de manevrat al masinii. In ceea ce priveste butoanele, masina nu pune mari dificulati, fiind usor de controlat fiecare optiune de care aceasta dispune.

Asa ca pe final va spun sincer ca in aproximativ doua ore alaturi de bunul meu prieten Dan Talmaciu (colegul meu de test-drive’uri pe vreme buna si rea) si prietena sa, am reusit sa facem dintr-o zi urata si mohorata de februarie, una de poveste in care am demarat si stralucit pe strazile PLINE CU GROPI ale orasului la bordul unei bijuterii pe roti numita TOLEDO, SEAT TOLEDO…

UPDATE: Dan vine cu un articol mai tehnic in care-mi da si un feedback stilului meu, usor agresiv de condus. Hai ca a fost fun ziua de azi! Daca nu ati testat inca SEAT TOLEDO, va recomand sa o faceti!

Munca la romani – Ne miscam mai cu talent, va rog!?

Poate ca undeva prin cartile de proza ale marilor autori, romanii erau etichetati ca fiind un popor harnic, muncitor, modest si dornic de performanta. Istoria imi demonstreaza ca trecutul i-a mobilizat mai intens pe oamenii de atunci, unindu-i in realizarea unor fapte marete care au marcat viitorul si destinele multora ce astazi se regasesc din intamplare sau nu pe meleagurile romanesti.

Am tot auzit oameni plangandu-se de calitatea muncii care pare sa fie facuta mai tot timpul “de mantuiala” si daca se poate pe bani cat mai multi. In fiecare zi vad muncitori dezinteresati care par sa numere secundele ce le stau in cale pana la terminarea programului. Toata lumea se plange de faptul ca salariile sunt mici si conditiile de munca precare. Dar oare, nu ne meritam soarta? Valoarea adaugata pe care o aducem serviciilor oferite pare inexistenta, nula si uneori revoltatoare cand niste oameni, par intentionat sa faca lucruri de rea credinta. Munca slow motion este la moda iar un proiect inceput astazi, necesita cel putin 5 amanari, asta doar asa pentru a respecta o traditie bine infiripata care de ani buni pare sa ne faca o imagine din ce in ce mai proasta.  Continue reading Munca la romani – Ne miscam mai cu talent, va rog!?