Cu norocul si fericirea nu-ti fa niciodata planuri

make-your-dream-come-true-colorful-words-on-blackboardPrin conturul unor fel si fel de experiente traite in ultima perioada, imi dau seama de faptul ca cel mai bine e ca niciodata sa nu ne facem planuri care sa cuprinda si sa vizeze fericirea sau norocul pe care noi sau altii le constatam ca fiind existente acolo, undeva in mintea noastra. Si spun asta in urma unor reflectii lungi asupra momentelor pe care eu le-am considerat a fi norocoase sau pline de fericire si care pareau sa conduca spre destinatii exotice, ori vise sublime intr-un univers in care binele ar invinge mereu, in care inima ajunge sa bata cu siguranta ratiunea.

Mereu mi-am spus faptul ca un drum fara obstacole nu duce nicaieri si ca norocul, asa cum il numesc unii, vine doar atunci cand truda si eforturile noastre sunt cu adevarat semnificative. Chiar si asa, au fost momente in care mi-a fost dat sa cred faptul ca as fi mai norocos uneori, cand poate din pura intamplare am ajuns sa spun sau sa faca lucruri care s-au materializat usor, sporindu-mi entuziasmul si sperantele ce conduceau la gandul ca poate asa va fi si data viitoare si tot asa cand voi incerca acelasi lucru sau poate ceva asemanator.

Desi adept al vorbei „easy come, easy go”, au fost multe momentele acelea cand poate mi-as fi dorit cu orice pret ca fericirea sau norocul sa-mi genereze actiunea perfecta pe care doar in vis o puteam creiona, impiedicat fiind de o realitate dura plina de piedici ce-mi subrezeau materializarea dorintelor. Cu toate astea mai de fiecare data cand am sperat, am fost izbit si trezit la realitate de fel si fel de momente si intamplari care mi-au demonstrat ca nimic nu vine de-a gata. Si poate ca asa a fost mai bine pentru ca multe au fost momentele in care am cautat intr-un loc gresit fericirea, gandindu-ma ca cea in care eu gaseam a fi totul perfect imi poate garanta ceea ce eu imi doream.

Privesc obosit spre biletul de loterie care-mi confirma existenta unei sperante, apuse de lipsa norocului in care m-am increzut si de aceasta data sperand la bani cazuti din cer, atrasi poate de mirajul unor vise acoperite acum de scrumul realitatii care pare sa ma imbie cu aroma cinica si dura a prezentului pe care fie ca vreau, fie ca nu, il accept asa cum e.

Sursa FOTO

Cand cineva te vrea dar tu nu observi

E usor de vazut cand ochii stralucesc mai tare atunci cand vorbesti de o persoana ceva mai speciala din viata ta. Se intampla sa ti se puna pata, adesea pe niste persoane nepotrivite care involuntar iti dau sperante si iti creeaza tot felul de vise si sentimente care uneori se farama in mii de bucati odata cu dorinta la perfectul pe care doar tu probabil il vedeai.

Se intampla sa te agiti, sa tipi sau sa ceri acel ceva care iti poate fi dat doar de persoana aia pe care ti s-a pus pata. Acel cineva pe care il vrem noi, care desi nu merita are un loc mai mult decat aparte in inima noastra si despre care atunci cand vorbim, oftam cu nostalgie gandindu-ne cat de perfecta ne-ar fi viata daca s-ar adeveri sperantele ce le caram ca pe-o povara dupa noi. In timp ce unii contruiesc din bucati mici de speranta un puzzle care incepe sa arate a ceva, persoanele vizate, alea de sunt citate in gandurile noastre si uneori in marturisiri aparte, par a fi nepasatoare, pe cu totul si cu totul alta frecventa vazandu-si linistite de viata si preocupate de cele mai multe ori de activitati in care cel ce spera nici macar nu este implicat. Nu stiu de ce uneori a oberva eforturile cuiva e chiar asa dificil, de multe ori intrebandu-ma daca abordarea si modul in care doritorul pune ipotezele sunt adesea si cele mai corecte.

Multe persoane pe care mi-a fost dat sa le cunosc au ramas doar cu speranta ca daca s-ar fi intamplat probabil ar fi fost bine si ca macar o parte din fericire s-ar fi revarsat incet dar sigur peste chipul si gandurile lor. Imi place sa cred ca timpul le-a facut sa-si revina si sa-si croiasca noi orizonturi care sa duca spre lucrurile pe care si le doresc cu adevarat. Imi place sa cred ca nu mi s-a intamplat sa nu observ eforturile anumitor persoane, insa cel mai adesea cand pur si simplu simteam asta, imi placea sa spun direct ce trebuie sa zic, scurtand momentele de iluzii si sperante care oricum s-ar fi terminat cel mai adesea fara happy end.

Sursa FOTO

Acest articol este o replica la “Verdictul? Ne-iubire…” scris de Alexandra 🙂