Unde mergem vara asta în vacanţă?

bagan-pagodaVacanţă este un bun prilej pentru a ne reîncărca bateriile, de a ne relaxa şi de a simţi că viaţa asta nu este doar pentru munca şi doar muncă. Dacă vrei să te distrezi şi în acelaşi timp să mergi într-o destinaţie unde să vezi şi întâlneşti oameni noi, să descoperi şi alte civilizaţii alege un loc despre care ştii foarte puţine lucruri, informează-te înainte şi pleci, fă-ţi bagajele şi apoi plecă cu inimă deschisă să cunoşti locuri şi oameni noi.

Un loc pe care l-ai putea vizita este Myanmar, este o destinaţie frumoasă unde poţi găsi o mulţime lucruri de făcut şi de vizitat. Într-adevăr nu este o destinaţie ieftină, dar este una care să merite banii. Pentru mai multe detalii şi impresii Myanmar puteţi accesa blogul lui Bogdan Pantoc. Pe acest site puteţi găsi si impresii bagan ale lui Bogdan vis-a-vis de această destinaţie, cât costă biletele şi ce locuri ar trebui să vizitezi. Continue reading Unde mergem vara asta în vacanţă?

Leapsa amintirilor din copilarie

Dupa o perioada destul de lunga de timp in care nu am mai completat nici o “leapsa” am dat curs propunerii facute de Daniel Botea si in urmatoarele randuri voi vorbi despre amintirile mele din copilarie. Desi ar fi fost frumos sa vorbesc despre asta pe 1 iunie, consider ca e mai bine mai tarziu decat niciodata, sa scriu despre copilarie.

1. Care era jocul tau preferat din fata blocului?

Cu siguranta, fotbalul. O perioada foarte lunga de timp mi-am petrecut-o cu prietenii in fata blocului, visand la multe din legendele de atunci ale sportului rege. Cred ca a fost jocul copilariei mele – si sunt norocos pentru asta deoarece nu m-am simtit un copil sedentar. In prezent, cam dau cu stangul in dreptu’ dar asta e… Oricand mi-ar placea sa mai incerc acest sport.

2. Care este “dulcele” pe care l-ai manca si acum?

Erau niste bomboane si niste jeleuri fantastice pe atunci la unul din buticurile de langa bloc. Nu-mi amintesc denumirea dar erau fantastice. De ceva vreme n-am mai gasit in comert…

3. Care au fost desenele tale preferate?

Fara nici o jena sau vreo retinere va marturisesc sincer ca desenele mele preferate au fost “Tom si Jerry” si “Scooby Doo” (acum va spun drept ca nu ma mai uit)

4. Pe melodiile cui ai crescut “mare”?

Adoram muzica din anii 2000. Am crescut “mare” pe versurile celor de la 3SE, Animal X, Voltaj si cred ca mai sunt multi, dar trupele astea mi-au marcat copilaria. Si am senzatia ca nu sunt singurul care poate spune asta.

5. Ce amintiri iti trezeste guma Turbo?

Nu am auzit in viata mea de asa ceva. Cred ca intrebarea asta e pentru cei mai “batrani” decat mine. Eu n-am prins asa ceva. Pe vremea cand eram mic, hubba bubba era la putere, chiar daca mi-a luat o vesnicie sa invat sa fac baloane…

6. Ce visai sa devii atunci cand erai mic si ce-ai ajuns?

Ca toata lumea cand eram mic, cred ca am vrut sa devin medic, apoi marinar, apoi jucator de fotbal ca mai spre ultima parte a copilariei sa-mi doresc sa devin detectiv. Slava Domnului ca n-am ajuns sa-mi indeplinesc nici un vis. Acum nu as fi deloc satisfacut daca as fi dat curs visurilor din copilarie. Ce am ajuns? Am ajuns student la Sociologie… Ce voi ajunge in continuare… O sa va spun cand va fi cazul.

7. Cum ti-ai descrie copilaria in 3 cuvinte?

Amuzanta. Distractiva. Energica

🙂 Trimit si mi-ar placea sa mai completeze aceasta leapsa si bunii mei prieteni Alexandra Bohan, Ruxandra Oprea, Lucian Mustata, Elena Ungureanu si Stefanut Cojocaru. Evident pentru cine mai doreste astept cu mare drag raspunsurile voastre la intrebari pe e-mail sau comment. 😀

Tu stii sa spui “multumesc”?

Stiu, pare banal. Nu e la moda si foarte rar lumea vorbeste despre respect, politete si cum ar trebui sa ne comportam in societate. E un cuvant pe care il inveti inca din primii ani de viata dar pe care, se pare ca il uitam mai repede decat ne-am imagina. E o formula pe care atunci cand o auzi esti motivat sa mai ajuti si sa fii alaturi celor care au momentele lor, de nesiguranta, vulnerabilitate, teama…

Poate ca pentru unii asta nu inseamna nimic. Pe multi dintre cei ce ne ajuta ii uitam chiar repede, asa pentru ca nu le mai gasim nici un scop in existenta noastra, in timp ce pentru altii avem o atractie continua – in general cu rezultate negative si deloc incurajatoare. Nu stiu cand ai ajutat ultima data pe cineva si nici nu stiu motivul pentru care ai facut asta. Nu stiu cand ai actionat si nici macar asteptarile pe care le-ai avut. O prietena incerca sa ma convinga ca orice, in zilele noastre, a devenit pe interes, fie sub o forma mai transparenta fie cu o abordare extrem de directa. Mie mi se pare imposibil sa poti rezolva orice problema si uneori ajungi sa fii coplesit de situatie. De asta cred ca exista persoane carora ar trebui sa le multumim pentru ca sunt acolo chiar daca nu le-a cerut cineva sa fie si ne ajuta, dar oare noi stim sa le multumim ori preferam sa ne facem ca nu s-a intamplat nimic si ne-am fi descurcat garantat si singuri.

Copii, tineri, adulti, batrani, cu totii poate ne-au ajutat candva. Fie cu o informatie, fie cu un sfat, fie cu o vorba buna. Cu siguranta in acel moment am apreciat asta si ne-am simtit bine. Dar oare n-am uitat sa spunem un simplu multumesc!

Sursa FOTO