Un noiembrie rece alaturi de oameni cu suflet cald

Coarnele CapreiOamenii sunt usor de definit… Temperamente, orgolii, interese si mult materialism fac cel mai adesea ca jungla de beton numita oras sa fie neprietenoasa si dura, in raport cu alte medii, precum cel rural, in care viata are o cu totul si cu toul alta semnificatie, ceva mai pasnica si sincera, in care interesele sociale comune primeaza cu mult in fata celor individuale. Desi lumi paralele ajung a se suprapune intr-o singura generatie de oameni care aleg sa aibe un stil de viata si o mentalitate diferita, inserata cu probleme si obiective ce nu fac altceva decat sa difere de la o lume la alta. Continue reading Un noiembrie rece alaturi de oameni cu suflet cald

Aceeasi educatie: Alt inceput de an scolar

Keep Calm and Back To SchoolVara s-a terminat de curand, poate mai repede pentru unii si mai incet pentru altii. Scoala sta sa inceapa iar pentru multi dintre prichindei, emotiile inceputului spre o noua etapa in viata acestora, nostalgiile sau pur si simplu revederea cu fostii colegi par se le sclipeasca in ochi, mai mult ca oricand, in aceasta ultima zi de vacanta. Desi frumoas ca orice inceput, cel mai adesea pastrat in mintea tuturor, mai ales de cei mici, scoala ajunge destul de repede sa-si arate si partile ei proaste, rele sau poate inutile, incurcand mintile unor tineri si ale unor parinti si asa plini de griji, cu fel si fel de reforme, dezbateri si masuri luate fara sens si mai rau in unele locuri de indiferenta unor dascali deja plictisiti sau a unora slab pregatiti. Dar nu-i nimic pentru ca e firesc sa se intample asta intr-o tara in care prioritatile de investitii sunt altele. La urma urmei cui i-ar trebui educatie? Continue reading Aceeasi educatie: Alt inceput de an scolar

Viata e ca un bulevard

IMG-ParisUneori inghetata de stratul rece al unei zapezi, la fel precum o strada, alteori impunatoare si insorita, aglomerata sau pustie in functie de perioade. Aceeasi mereu, cu fel si fel de intamplari si o bogata istorie conturata de arhitectura mai mult sau mai putin inspirata a unora, viata e pentru unii ca un bulevard prin care trec oameni si oameni, zi de zi, fara a sti niciodata cand acestia isi vor schimba traseul, alegand alte drumuri. Unii vor alerga, altii se vor plimba si vor aprecia lucrurile pe care le vad, dar vor ramane involuntar in viata noastra precum aceia ce si-au lasat amprenta pe bulevardele oraselor complet urbanizate si intr-o continua dezvoltare.

Eu n-am stiut niciodata ce-ar trebui sa fac pentru a ma bucura in totalitate de lucrurile pe care mi le-am dorit insa m-am simtit norocos atunci cand in viata mea au ales sa vireze si sa se intersecteze cu mine, acei oameni care involuntar am ajuns sa-i apreciez pentru ceea ce sunt, sa-i admir, sa-i doresc, indragostindu-ma de nobletea si simplitatea gratioasa a prezentei in a mea viata, defiland in nenumarate randuri, inserandu-mi zambete largi si vise misterioase.

Mi-a fost dat sa cred ca uneori m-am grabit fara a putea oferi o explicatie pentru ceea ce eu credeam ca e bine si trebuie facut. Am savarsit lucrurile in ordinea fireasca intersectandu-mi caile cu fel si fel de alti oameni pe care am tinut cu tot dinadinsul sa-i am aproape insa unii au considerat ca n-are rost…Gazeta ce sta atarnata mereu de acelasi gard vechi si faramitat, consemneaza fiecare traire pe care fie ca am recunoscut-o sau nu, am simtit-o candva iar cauza, desi uneori neinteleasa a fost mereu asemanatoare si greu de acceptat.

Niciodata nu vor fi la fel si nici macar asemanatoare pentru ca la fel ca si bulevardele, fiecare are ceva diferit de celelalte, fiind astfel unice. Al meu te are pe tine in componenta unui intreg amalgam de ganduri si trairi consemnate in paginile unui ziar ce nici macar nu exista.

Sursa FOTO

Cand suma gandurilor noastre ajunge sa insemne mai mult decat un simplu ceva…

Florin_Adamache_logo_200_200-01E doar un alt sfarsit de ianuarie rece si plin de balti lasate ca amintire de iarna care a hotarat sa astupe cu a ei ninsoare amintiri si tot odata intamplari care cu sau fara voia noastra ne-a fost dat sa le traim. Indiferent de deznodamant gandurile s-au tot adunat formand un tot, o ecuatie sau doar o simpla formula, care pare ca astazi, ajunge sa insemne mai mult decat ieri si asta doar din cauza ca am ajuns ca intr-un final sa intelegem deznodamantul unor actiuni din care poate candva am ales sa iesim mai confuzi, mai nehotarati si poate prea neputinciosi decat am crede. Poate ca intrebarile venite in timp n-au insemna nimic altceva decat lansarea unor noi provocari spre taramul gandurilor al caror raspunsuri stateau spre a fi descoperite de actiunile noastre.  Poate ca mai mereu am preferat sa stam pasivi in fumul gros al incertitudinilor noastre proprii, gandindu-ne mai mult decat ar fi trebuit la riscul pe care ne-ar fi fost mult mai usor sa il acceptam. Uneori traseul pe care il urmam nu corespunde hartii pe care, cu multa seriozitate si calm alegem sa o analizam, proiectandu-ne drumul, uitand ca niciodata lucrurile nu sunt usoare… Si daca sunt, nu uita ca easy come, easy go! Pentru ca uneori cuvintele nu fac atat cat mi-as dori, aleg sa inserez aceasta prezentare care nu face nimic altceva decat sa continue ceea ce am inceput in cuvinte:

Mai suntem sau nu preocupati de educatie?

we-don-t-need-no-educationM-am gandit inca de acum cateva zile la un articol care sa vizeze domeniul mult contestat de majoritatea dintre noi, criticat si mult dezbatut prin statii de autobuz ori tramvai, biblioteci, seminarii ale Universitatilor si chiar si in hypermaketuri unde din cand in cand mai auzi cate un tanar cu deja celebra fraza “daca as fi eu ministru as schimba…”.

Marturisesc sincer ca nu-mi place situatia actuala cu care tara in care traiesc, m-am nascut si in care totusi inca mai locuiesc se confrunta in acest moment. Desi uneori e frustrant, scuzele indiferent de domeniu se gasesc la fel de repede pe cat incompetenta unora ajunge sa fie mascata. Despre mediul rural nici nu se mai poate vorbi deoarece grijile statului par sa fie cu totul si cu totul altele fapt care mie personal nu-mi aduce prea multa satisfactie. Spun mediul rural si ma leg si de acest aspect deoarece astazi am avut o dezbatere foarte interesanta pe tema educatiei si importanta integrarii mediului in viata moderna.  Cu toate astea educatia ajunge sa faca mai mereu tot felul de diferente, atat pe plan social cat si in multe alte situatii, insa in prezent ajunge sa fie mult prea putin mediatizata, valorificata si raspandita in randul oamenilor. Iar aici nu ma refer la o anumita categorie de varsta pentru ca am ajuns sa cred in fraza de’ zicea ca in viata vom ajunge sa invatam in fiecare zi ceva nou.

La facultate lumea cu care ajung sa vorbesc imi spune ca situatia e mult mai degradata decat mi-as fi putut inchipui eu. Majoritatea imi spun ca odinioara lucrurile erau mult mai severe, drastice iar concurenta se simtea pana in maduva oaselor care astazi ajung sa nu faca nimic altceva decat sa se uzeze pe bancile unor amfiteatre si sali incapatoare sau nu, in functie de specializarea care ne-a pasionat sau care ne pasioneaza ori cea care a ajuns pana la urma sa corespunda cu media de admitere, pentru ca da, multi fac cate ceva doar de dragul de a face, eliminand din start orice posibil atasament fata de profesia respectiva. Dar asta cred ca e deja o alta poveste…

Am scris acum ceva timp cu mana pe inima si intr-un moment de sinceritate maxima ca daca as mai da o data bac’ul, l-as lua cu siguranta… Ei bine asta nu e o gluma pentru ca mai mereu am hotarat si am ales singur pentru mine ce e cel mai bine sa fac, lucru care m-a avantajat mai mult decat as fi crezut poate. In prezent unii ajung sa ma intrebe ce-ar fi mai bine pentru ei sa urmeze, crezand ca daca sunt deja student al unei facultati le-as putea da mai multe sfaturi… E greu, urmati ce va place dar ganditi-va ca va asteapta o piata a muncii foarte dura. Altii aleg totusi sa-mi spuna ca fiecare are drumul sau in viata, urmandu-si parca inertia destinului care necontrolat ajunge sa-i loveasca pe multi de cele mai dure lectii si provocari, adesea greu de digerat.

Intrebarea la care m-am tot gandit si cu care aleg sa inchei de aceasta data articolul e una relativ simpla… Mai suntem sau nu preocupati de educatie? Si daca da, raspuns oarecum previzibil, oare cat de mult suntem dispusi sa ne dedicam unei profesii, specializari ori simple meserii… O fi de folos la ceva toata asta?

Sursa FOTO