Cand cineva te vrea dar tu nu observi

E usor de vazut cand ochii stralucesc mai tare atunci cand vorbesti de o persoana ceva mai speciala din viata ta. Se intampla sa ti se puna pata, adesea pe niste persoane nepotrivite care involuntar iti dau sperante si iti creeaza tot felul de vise si sentimente care uneori se farama in mii de bucati odata cu dorinta la perfectul pe care doar tu probabil il vedeai.

Se intampla sa te agiti, sa tipi sau sa ceri acel ceva care iti poate fi dat doar de persoana aia pe care ti s-a pus pata. Acel cineva pe care il vrem noi, care desi nu merita are un loc mai mult decat aparte in inima noastra si despre care atunci cand vorbim, oftam cu nostalgie gandindu-ne cat de perfecta ne-ar fi viata daca s-ar adeveri sperantele ce le caram ca pe-o povara dupa noi. In timp ce unii contruiesc din bucati mici de speranta un puzzle care incepe sa arate a ceva, persoanele vizate, alea de sunt citate in gandurile noastre si uneori in marturisiri aparte, par a fi nepasatoare, pe cu totul si cu totul alta frecventa vazandu-si linistite de viata si preocupate de cele mai multe ori de activitati in care cel ce spera nici macar nu este implicat. Nu stiu de ce uneori a oberva eforturile cuiva e chiar asa dificil, de multe ori intrebandu-ma daca abordarea si modul in care doritorul pune ipotezele sunt adesea si cele mai corecte.

Multe persoane pe care mi-a fost dat sa le cunosc au ramas doar cu speranta ca daca s-ar fi intamplat probabil ar fi fost bine si ca macar o parte din fericire s-ar fi revarsat incet dar sigur peste chipul si gandurile lor. Imi place sa cred ca timpul le-a facut sa-si revina si sa-si croiasca noi orizonturi care sa duca spre lucrurile pe care si le doresc cu adevarat. Imi place sa cred ca nu mi s-a intamplat sa nu observ eforturile anumitor persoane, insa cel mai adesea cand pur si simplu simteam asta, imi placea sa spun direct ce trebuie sa zic, scurtand momentele de iluzii si sperante care oricum s-ar fi terminat cel mai adesea fara happy end.

Sursa FOTO

Acest articol este o replica la “Verdictul? Ne-iubire…” scris de Alexandra 🙂

Morala din filme, happy’end-uri si recomandari

Eu nu ma pricep mai deloc sa scriu cronici, recenzii si alte povestioare cu referire la un anumit film vizionat sau carte citita. Un profesor din liceu a spus odata clasei ca cele mai bune filme si carti sunt acelea cu final trist pentru ca in general acestea ofera chestiile esentiale, moralizatoare care ne indeamna parca la a medita asupra actiunii, asupra povestii spre a invata ceva util. Happy’end-urile nu m-au impresionat mai deloc, uitandu-le repede actiunea, titlul, povestea fiindca nu-mi oferea nici o idee concreta cu referire la viata ci o dulcegarie in exces. Gusturile nu se discuta asa ca in ceea ce priveste recomandarile arunc un ochi spre genuri precum thriller, drama, mister lasand in finalul listei genuri precum romance.

Motivat sa mentionez filme pe care le-am vazut si pe care cu siguranta le-as mai vedea macar odata si incurajat de articolul despre filme citit pe Roxu.ro, m-am decis sa insir si eu aici, cateva titluri de lung-metraje si seriale pe care fie la recomandarea unor prieteni, fie gasite din intamplare le-am vizionat, captivindu-ma si oferindu-mi lectii, morale si deznodaminte surprinzatoare.

The Shawshank Redemption, The Bucket List,  John Q, Seven Pounds, The Pursuit of Happiness, The Last House on the Left, One Day, Sweet November, The Notebook, Good Will Hunting, Eight Below, Snow Dogs, Finding Neverland, Pay it Forward, Monster Ball . Astea sunt cateva titluri care mi-au trecut acum prin minte, filme ce mi-au placut si pe care fie le-am revazut fie as vrea sa le mai revad o data. La seriale nu am o experienta atat de mare insa as recomanda cu caldura The Mentalist, White Collar si Touch (care e genial).

 Pe voi ce filme v-au impresionat in mod deosebit?

Sursa FOTO