Slabi sau puternici, suntem cu totii oameni

Daca ar fi sa dau o definitie a omului, clar nu as sti daca sa incep cu punctele tari ale unei persoane sau pur si simplu cu slabiciunile prezente in fiinta umana, gata oricand sa domine si sa corupa ratiunea. Poate ca imbinarea dintre taria de caracter, stapanirea de sine si momentele nedorite cu emotii puternice si frustrari proprii ar reprezenta echilibrul perfect, insa cu toate astea eu nu sunt sigur, fiindca uneori vad oameni puternici, indiferenti si reci, scufundandu-se in propria melancolie, transformandu-se vizibil, lasandu-si slabiciunile prada privitorilor, adesea neinitiati in trairile persoanei aflate in cauza.

Prezentul ne condamna mereu sa aruncam un ochi trecutului. Ce-a fost de mult ne bantuie imaginatia, lasand parca goluri ce le simtim doar in prezent, fiindca orice concluzie e trasa adesea doar dupa ce faptul e consumat. Adesea increderea in propriile actiuni ne fac sa devenim persoane tari, atitudine in cazul careia nimic nu ne-ar putea face sa suferim, amintim si sa regretam gandindu-ne la trecut. Poze vechi ori randuri scrise, amintiri sau simple ramasite reprezinta nucleul declansator al piedicilor care uneori simt ca ma doboara. De la puternic la slab e doar un simplu pas, adesea inevitabil.

Mi-a placut sa cred mereu ca viitorul ni-l proiectam in functie de ceea ce suntem cu adevarat capabili. Imi place sa cred ca nimic nu e intamplator si chiar daca uneori cu un nod puternic in gat imi spun asa a fost sa fie, caut explicatii si solutii starilor de moment pe care fie ca vreau, fie ca nu le port in inima mereu.

Orice moment in care ne simtim puternici ajunge adesea sa fie taxat de stari ce par sa doreasca a ne pune la incercare. Eforturile sunt adesea rasplatite cu rezultate pe masura insa cu totii suntem oameni si fie ca ne place sau nu avem momente cand suntem slabi si altele in care suntem tari. Problema e ca nu ni le vom putea alege niciodata in functie de necesitate…

Sursa FOTO