Cu ce am ramas in urma schimbului interstudentesc de la Cluj-Napoca

Se intampla ca in perioada studentiei, sa dai peste oportunitati si ocazii care sa te duca departe, spre locuri si oameni pe care n-ai cum sa-i uiti si pe care ai vrea sa-i revezi cat mai des. Inceputul lunii martie, l-am trait in stil ardelenesc in orasul Cluj-Napoca unde alaturi de alti colegi si prieteni am trait o experienta pe care cu siguranta nu o voi uita, experienta pe care eu o consider benefica si care-mi insufla un simt aparte, creativ si pragmatic. Motivat si cu o atitudine pozitiva, reintors acasa, ma bucur sa fiu unul din cei care au avut ocazia sa incerce ceva nou, intr-un stil total diferit, intr-un oras care ce-i drept e destul de departe de Iasi. Continue reading Cu ce am ramas in urma schimbului interstudentesc de la Cluj-Napoca

Tu ce le spui altora despre Romania?

Unii se simt norocosi in timp ce altii inca regreta ca le-a fost dat sa se nasca aici, pe plaiurile mioritice, in Romania. Unii au profitat la maxim de tot ceea ce au gasit (si’ da e adevarat – si pozitiv dar si negativ) in timp ce altii s-au plans spunand mai mereu ca mediul nu este unul propice iar eforturile de a schimba ceva sunt inutile, alegand sa lase totul balta. Chiar si sondajele de opinie au aratat in ultimii ani ca alegem sa vedem greutatile si sa uitam de solutii – alegand calea usoara si in acelasi timp comoda, de a nu face mare lucru.

Imaginea tarii pe plan extern a avut si ea de suferit si asta din cauza binevoitorilor care inconstient au creat adevarate scandaluri mediatizate de mass-media europeana. E adevarat si elitele nascute in Romania si-au pus amprenta asupra tehnicii si a evolutiei dar raul primeaza atat in tiraje cat si din punct de vedere al interesului populatiei.  Continue reading Tu ce le spui altora despre Romania?

Esti atent la feedback’ul pe care il dai?

Se intampla mai mereu ca in urma unui serviciu primit, ori a unei conferinte la care am luat parte sau pur si simplu in urma citirii unui articol sa dam un feedback, solicitati sau dupa caz chiar si  involuntar celui care mai bine sau mai rau incearca sa satisfaca si sa impace pe toata lumea cu activitatea desfasurata si care surprizator mai mereu ajunge sa atraga si pareri pozitive dar si negative.

Unele activitati prestate, profesii liberale sau job’uri au un risc mult mai mare, expunandu-te la tot felul de comentarii si pareri adesea neavizate, generate mai mult de diferite frustrari si nemultumiri din partea oamenilor care mai degraba par sa nu inteleaga faptul ca tu, nu faci nimic altceva decat sarcinile din fisa postului… Cunosc prieteni ce-si asuma zilnic aceste raspunderi si parca printr-un noroc chior ajung sa fie criticati si ironizati de tot felul de oameni ce au mai mult sau mai putin legatura cu domeniul pe care il “desfiinteaza” prin tot felul de vorbe, generand un feedback prost ce taie oarecum elanul celor in cauza, victime de ocazie. Nu spun ca nu exista si oameni care merita asta, persoane care chiar au nevoie de un dus rece insa exemplele tind sa-mi demonstreze faptul ca oamenii sunt mult prea putin interesati de acordarea unui feedback cinstit, corect – care sa dea la urma, urmei dovada si de buna crestere si de un gram de educatie din partea celui care comenteaza. Ca sa vorbim si de respect, cred ca e prea mult, mai ales in Romania.

Asadar, tu esti atent atunci cand dai un feedback? Cum incerci sa repari greseli sesizate la un eveniment ori mai stiu eu unde, intr-un articol sau unei persoane intr-o discutie face-to-face? E mai usor “sa-i dam in cap” sau sa fim constructivi si sa abordam profesionist situatia.

Sursa FOTO

Un zid pe care scrie “distanta”

Nu. Nu cunosc nici un zid prin imprejurimile mele pe care sa scrie “distanta”. Poate ca nu am cercetat, nu am dat importanta si probabil chiar de ar fi, nu m-ar interesa. Cu toate astea ma gandesc uneori la distanta dintre mine si oamenii care desi imi sunt dragi sunt la o mai mica sau mare departare geografica de mine sau care desi imi sunt in apropiere, impun o bariera, rece dar solida ca un zid, lucru ce ma impiedica sa reusesc in a ii cunoaste si intelege.

Nu am crezut niciodata in relatiile la distanta, insa am crezut in permanenta in prieteniile ce pot fi pastrate, in special cu ajutorul internetului si nu numai. Pot spune ca sunt dependent de oameni, de interactiunea cu ei, de socializare. Imi place sa ii vad, sa ii pot strange in brate si sa le marturisesc anumite chestii fata in fata. Imi place sa ies cu ei si sa comunic natural, fara retineri in orice mediu indiferent de influente. Pentru oamenii din apropierea mea am parca o altfel de deschidere si poate ca uneori, o atitudine mai curajoasa in a-mi proiecta sperante si vise. Cu toate astea am fost intrebat daca distanta reprezinta un principal obstacol in cunoasterea si atasarea fata de o persoana, iar din punctul meu de vedere este, deoarece personal nu pot spera, nu-mi pot face proiectii si nici vise cu oameni pe care nu stiu daca voi apuca vreodata sa ii intalnesc si sa ii cunosc in adevaratul sens al cuvantului.

Mi s-a intamplat ca eu sa fiu aici iar tu departe fara a imi simti starile ce uneori ma invaluiau si ma cufundau incetisor intr-o melancolie fara fund. Am fost aici cand am avut si reusite dar m-am bucurat fara tine pentru ca din nou, tu erai cea care nu putea sa ajunga si cu toate ca prezentul nu are limite in cazulul interactiunii intre mine si tine a avut mereu bariere ce pareau imposibil de depasit.

Nu stiu daca mi-as mai dori sa te cunosc inca odata asa cum esti tu cu adevarat, acolo unde esti tu de fapt. Adesea distanta nu a avut nici de cum influente negative asupra mea, cu toate ca satisfactia de a te vedea, de a te simti si bucura impreuna am resimtit-o.

Daca ma intrebi pe mine, distanta e fatala si impune un zid intre cele doua persoane care desi sunt bine intentionate se plafoneaza in rutina distantei mari…

Sursa FOTO