Facultatea, pelicula a experientei mele de viata…

PictureN-am putut nega niciodata faptul ca timpul trece extreme de repede pe langa fiecare dintre noi. Peste fiecare in parte acesta pare sa lase o suma de experiente dobandite uneori pe merit in timp ce alteori pe un grotesc nedrept valorificat poate si cu ajutorul norocului. Cam asa e si facultatea, indiferent care ar fi ea, indiferent daca ajunge sau nu sa fie terminata, abandonata ori pur si simplu tratata cu indiferenta.

3 ani pot parea o infinitate de zile despicate in zeci de apusuri si rasarituri de soare, pigmentate de nori si culori contrastate de viata pe care singuri ne-o creionam. Insa pentru mine 3 ani de facultate cred ca inseamna extrem de putin, in conditiile in care intre primii pasi facuti in universitate si ultimii cu care am parasit-o, par sa nu existe o foarte mare distanta. Unii ar spune ca de vina ar fi rutina si lacunele unui sistem educational care pare sa se innece in propriile idei, devenite deja inutile si greu de inteles. Eu as spune doar ca cei 3 ani petrecuti pe bancile facultatii sunt doar o pelicula de experienta ce pana nu de mult mi-a fost dat sa o traiesc langa o mana de oameni nu foarte numeroasa, dar frumoasa, creativa si plina de personalitate. Iar asta ma bucura pentru ca stiu, ca undeva acolo exista oameni de valoare pe care mi-ar placea sa-i revad intr-o buna zi, in alte circumstante depanand fel si fel de povesti. Continue reading Facultatea, pelicula a experientei mele de viata…

Am pierdut un pariu… Si ce!? Castig data viitoare!

Imi este dat ca uneori  sa mi se intample lucruri la care cu siguranta nu m-am gandit. In timp ce in unele dati lucrurile se intampla asa cum eu vreau, alteori situatia iese putin mai deformata in raport cu ceea eu imi conturasem la inceput. Cu toate astea, manat uneori de siguranta venita parca de nicaieri iar alteori riscand pur si simplu ajung sa fac tot felul de lucruri din care oricum sper sa am ceva de castigat. Cu toate astea, azi am pierdut un pariu, asa ca textul de fata este castigul pe care colega mea de facultate, Roxana, il merita ca rezultat al victoriei ei in fata mea. Despre pariul in sine n-are rost sa vorbesc pentru ca a fost doar un pronostic intuitiv. Cu toate astea, acest articol i se adreseaza si face trimitere directa la ea…

photo-blogNu are blog, nu e pasionata prea mult de online insa ii plac gadgeturile de ultima generatie, fapt pentru care cu siguranta n-ar putea sta la distanta de ele foarte mult timp . Mie mi-a fost dat sa o cunosc intr-o zi de octombrie, insa nu una oarecare. Pe 3 octombrie 2011 aveam sa o vad pentru prima data in toata splendoarea, intr-unul din amfiteatrele in care mai tarziu aveam sa suferim amandoi pe bancile sale, in timpul lung si amar al diverselor cursuri lungi si interminabile ale semestrelor. Nascuta in zodia berbec, la fel ca si mine, dar mult mai putin optimista si visatoare, a ajuns sa ma uimeasca in timp, punandu-mi in evidenta calitati si defecte pe care cu sau fara voia mea am ajuns sa le accept. Desi uneori pus cu neuronii la podea de nereusita contrazicerilor cu ea, mi-am dat seama ca in adancul ei e o persoana minunata de care m-am atasat in timp, reprezentand o componenta de baza a vietii mele zburdalnice de student. Probabil ca daca viata ei ar fi un film, singura si-ar eticheta capodopera cinematografica in categoria romance, recomandandu-l mai apoi cu caldura tuturor. Chiar daca uneori e incapatanata (defect profesional – asa sunt berbecii) eu pana acum m-am inteles perfect cu ea, chiar daca certurile noastre,  in timp, au avut ca subiect lucruri extrem de bizare.

Daca ar fi sa o intrebi ce anume ii place, poate ca v-ar spune alte lucruri, insa eu, care o cunosc de ceva vreme va  spun ca adora pisicile si somnul in oricare parte a zilei, indiferent de pozitia soarelui pe cerul senin al vietii noastre zilnice. La urma urmei, somnul fie el si de frumusete te face sa fii mereu odihnit… Cat despre pisici, cred ca n-are rost sa va mai zic nimic, astfel incat va las pe voi sa deduceti mai multe.

N-as fi shareuit-o si n-as fi scris astazi acest articol pe blog, intrucat textul de fata nu este nici un advertorial mai nebunesc nici suma vreunei declaratii de dragoste descriptive. Am pierdut un pariu si prin aceste randuri iti platesc draga mea colega, datoria de a scrie pe blog, despre cat de minunata esti, chiar daca uneori increderea in tine scade sub nivelul marii, mai ales in perioadele pline de emotii si stres ale sesiunilor care nu fac nimic altceva decat sa trezeasca putin spiritul studentului din mine, din tine si din toti ceilalti implicati in sistemul de studii superioare. De data asta, You Win!

Feedback: Primul meu an studentesc…

Cand simti ca finalul e aproape dorintele tind sa fie din ce in ce mai apasatoare si greu de indeplinit. Imi amintesc si acum emotiile pe care cu mai bine de un an in urma le simteam si care zi de zi ma faceau sa fiu mai silitor, mai perseverent si mai visator. (BAC’ul tot Bac, ramane). Sunt genul de momente in care fie alegi sa te stresezi, fie te minti singur, dar care se transforma in final intr-o realizare de care cel putin, o perioada de timp, te vei bucura, pentru ca ceva in viata ta se schimba… Asa gandeam eu, asta simteam inainte sa imi incep viata de student.

Chiar daca timpul a acoperit acele momente de naivitate si emotii eu mi le amintesc. Inceputurile nu se uita niciodata. Primele interactiuni cu strainii pe care i-am intalnit au fost incantatoare. Acum nu ii mai pot numi asa… buni prieteni e un termen mult mai bun. Primele plimbari prin cafenelele orasului, privirile naive si conversatiile lungi au fost parte a unui inceput de care eu sunt mandru si pe care mi-l voi aminti mult timp de acum inainte. As vrea sa retraiesc acele sentimente pe care le-am simtit, chiar daca la inceput nici macar eu nu stiam ce caut si de ce ma aflu acolo. Sali mari si reci pareau sa-mi demonstreze ca viitorul nu e chiar atat de roz cum pare si ca asprimea si asteparile celor din spatele catedrei sunt mult mai mari decat cele la care eu ma asteptam.  Continue reading Feedback: Primul meu an studentesc…

Maine merg la Conferinta InfoStud

Acum ceva timp, undeva in perioada liceului gandurile mele erau indreptate spre o cariera in domeniul psihologiei. Am cochetat ceva vreme cu aceasta idee, insa destinul m-a condus catre o zona apropiata acestei frumoase specializari. (In prezent sunt student la sociologie). Cu toate astea am continuat, cu o activitate mai mult part-time, in zona lecturilor, activitatilor si cautarea informatiilor din domeniul psihologiei. La urma urmei, niciodata nu e rau daca stii ceva in plus. Pe facebook-ul Elenei Ungureanu am aflat despre o conferinta ce mi s-a parut destul de interesanta asa ca nu mi-a luat mult sa ma decid sa particip. Aceasta se numeste InfoStud. Tema generala a evenimentului este gasirea oportunitatilor si dezvoltarea profesionala a absolventilor si viitorilor absolventi de psihologie. Daca esti din Iasi si crezi ca esti interesat de acest eveniment, da-mi un semn si ne vedem maine la conferinta.

Detalii:

  • Locatia: Corpul R, al Universitatii “Al.I.Cuza”
    Data:  Marti, 24 aprilie 2012
    Ora: 16:30
    Invitat: Dl.Prof.univ.dr. Cornel-Eugen Havarneanu