Ne pricepem la scris?

Una dintre cele mai bune intrebari primite in ultima perioada a vizat subiectul “stiu sau nu sa scriu? ma pricep sau nu la asta?” Si nu, nu ma refer la stiu eu ce feluri de caractere, simboluri ori limba chineza ci la alcatuitul si punerea in ordine a cuvintelor, a ideilor, coerenta frazelor si maniera de a da forma unor randuri ce intr-un final ajung sa formeze un text mai mult sau mai putin reusit.

Poate ca unii vad in a scrie o vocatie, o activitate pe care nu oricine o poate face, etichetand-o adesea ca pe ceva aproape imposibil. Pe de alta parte, unii aleg sa o faca aproape nativ cu sau fara vreun fel de pregatire in tainele editorialiste ori mai stiu eu ce. Si m-am convins de asta mai ales pentru ca in ultima perioada am citit tot felul de articole prin diverse reviste (de talie mica cei drept) dar si pe bloguri – postari, pareri ale unor oameni care au incercat sa scrie si chiar le-a iesit bine, generand feedback pozitiv si in acelasi timp consolidandu-si increderea in ei. Continue reading Ne pricepem la scris?

Oamenii din jurul meu si increderea

Ma gandesc dimineata in timp ce-mi savurez cafeaua, la pranz sau poate seara la oamenii care inseamna cu adevarat ceva pentru mine. Acele persoane care prin simpla lor prezenta, reusesc intr-un mod miraculos si benefic sa schimbe ceva, lasandu-si amprenta asupra starilor mele. Nu sunt multe acele persoane si nici nu vreau sa fie. Intrebari simple m-au facut in timp sa-mi dau seama ca importanta nu este cantitatea persoanelor ce te inconjoara ci calitatea lor.

Starile de spirit si moralul variaza mereu iar optimismul se intampla sa piara atunci cand ti-l doresti mai mult ca orice. Timpul nu iarta asa ca fiecare secunda ar trebui valorificata asa cum noi insine simtim cel mai bine. Fata de persoanele semnificative din viata mea, timpul nu a insemna niciodata nimic deoarece, nu vechimea prieteniei o consider a fi importanta ci deschiderea si curajul de a vorbi orice, oricand o vad a fi importanta, fara eschive sau altele de genul. Cred ca increderea se castiga prin incredere iar dupa cateva situatii neplacute ideile devin mult mai cernute prin experienta astfel incat actiunile bazate pe naivitate n-ar genera la fel de multa insatisfactie ca in trecut.  Continue reading Oamenii din jurul meu si increderea

Daca dragostea ar fi sport olimpic

Unora le-a fost dat sa practice sau pur si simplu sa experimenteze diferite sporturi. Pentru unii hobby iar pentru altii un mod de viata, in care dorinta de performanta reprezinta telul suprem. Altii, asa ca mine, n-au fost olimpici si nici mari sportivi talentati ori antrenati sa reziste conditiilor minime. Interesele, mediul, conditia fizica n-au facut din mine nici olimpic la matematica nici un bun sportiv asa cum poate mi-as fi dorit candva.

Desi nu as putea-o considera decat o stare, un sentiment si cam atat (cred), daca dragostea ar fi sport olimpic, cu siguranta as fi participat la multe olimpiade incercand sa obtin performante remarcabile. Cu toate astea graba de a pleca de la start, increderea prea mare sau… multe, multe altele m-ar fi condamnat la a pierde medaliile si laurii victoriei din inimile multora sau poate as fi ajuns sa fiu revoltat de acele decizii luate impotriva mea, condamnandu-ma la a-mi vedea de viata mea in continuare.

Poate ca uneori as fi urcat pe podium, bucurandu-ma de ceea ce mi se intampla in timp ce alteori as fi parasit competitia in anonimatul performantelor mele, fiind incompatibil cu cerintele si asteptarile celor dispusi sa ma judece. Cu toate astea nu m-as schimba, n-as vrea sa fiu altcineva si chiar daca uneori e sa fie bine si alteori nu, cel care pierde nu sunt doar eu.

In timp am reusit sa castig experiente pretioase care m-au facut sa-mi dau seama de cum stau de fapt lucrurile in jurul meu si chiar daca se intampla ca uneori sa accept mai greu realitatea, pentru ca e in defavoarea mea, alteori sunt prea fericit sa mai dau importanta lucrurilor marunte din cauza fericirii mele (uneori inexplicabile).

Ultimul start l-am gresit crezand ca ceea ce voi face, va fi in directia potrivita. Nu s-a intamplat sa fie asa iar ce a urmat m-a descalificat dintr-o cursa pe care eu o vedeam a fi castigatoare. Nu cred in texte de genul: “daca iti doresti cu adevarat ceva, se intampla”, nu mai cred in leadership’ul acela emotional in care citatele par sa-ti dea optimismul necesar spre savarsirea actiunilor de un impact maret… Cred doar in prezentul acesta care ma tine conectat la realitate…

Daca dragostea ar fi sport olimpic, tu ai risca sa participi?

Sursa FOTO

Amintiri de lemn ma leaga de trecut

Tehnologia evolueaza in ritm alert dar eu cred ca omul o face si mai repede. Ce ma mai leaga de trecut sunt amintirile alea, in care vad un copil naiv, palid si nestiutor, fotografii si jucarii care atunci aratau altfel, mai simple si cu mai mult suflet in ele, chiar daca in esenta lor nu reprezentau altceva decat bucati de lemn, plastic s.a.m.d. . Fac parte din ceea ce pentru mine inseamna trecut si in unele momente ma fac sa ma simt norocos pentru ca am avut parte de lucruri pe care in prezent cu greu le mai intalnesti.

Lucruri simple, jocuri si jucarii, au fost inlocuite acum de o invazie tehnologica ce pare sa fie mult mai atractiva pentru cei mici. Jucarii din lemn zac acum aruncate, ravasite de timpul necrutator ce pare sa le condamne uitarii. Farmecul, ce pana mai ieri putea fi descoperit in astfel de lucruri pare acum demodat. Ce nu are touch, rezolutie si un ecran generos, nu mai poate fi luat in calcul. Mii de culori, optiuni, meniuri si din pacate cam atat i-au ochii celor mici, dar ce conteaza – lumea trebuie sa fie in pas cu moda, fie ea si tehnologica… Trecutul meu imi aduce aminte de jocurile, care candva reprezentau esenta fericirii mele. M-am format astfel si am pasit cu pasi marunti spre o lume care m-a indepartat in cele din urma de jucariile si lumea plina de culoare in care eu traiam cu mult entuziasm. Atunci imi doream sa cresc. Acum, incerc doar sa-mi aduc aminte.

In unul din rafturile dulapului stau marturie hainute ce candva erau purtate zi de zi, afara la joaca. Asa era atunci. Nu existau servere si nici spatiu virtual in care cu cateva click’uri se finzaliza o misiune. Haine cu tot felul de personaje de desene animate al caror fan am fost, cu diferite modele si o marime ce acum mi se pare minuscula. Acum culorile de pe mine sunt mult mai simple, mai serioase si parca prea normale. Cu toate astea amintiri de lemn ma leaga de trecut, de jucarii si de cum am fost candva.  

Slabi sau puternici, suntem cu totii oameni

Daca ar fi sa dau o definitie a omului, clar nu as sti daca sa incep cu punctele tari ale unei persoane sau pur si simplu cu slabiciunile prezente in fiinta umana, gata oricand sa domine si sa corupa ratiunea. Poate ca imbinarea dintre taria de caracter, stapanirea de sine si momentele nedorite cu emotii puternice si frustrari proprii ar reprezenta echilibrul perfect, insa cu toate astea eu nu sunt sigur, fiindca uneori vad oameni puternici, indiferenti si reci, scufundandu-se in propria melancolie, transformandu-se vizibil, lasandu-si slabiciunile prada privitorilor, adesea neinitiati in trairile persoanei aflate in cauza.

Prezentul ne condamna mereu sa aruncam un ochi trecutului. Ce-a fost de mult ne bantuie imaginatia, lasand parca goluri ce le simtim doar in prezent, fiindca orice concluzie e trasa adesea doar dupa ce faptul e consumat. Adesea increderea in propriile actiuni ne fac sa devenim persoane tari, atitudine in cazul careia nimic nu ne-ar putea face sa suferim, amintim si sa regretam gandindu-ne la trecut. Poze vechi ori randuri scrise, amintiri sau simple ramasite reprezinta nucleul declansator al piedicilor care uneori simt ca ma doboara. De la puternic la slab e doar un simplu pas, adesea inevitabil.

Mi-a placut sa cred mereu ca viitorul ni-l proiectam in functie de ceea ce suntem cu adevarat capabili. Imi place sa cred ca nimic nu e intamplator si chiar daca uneori cu un nod puternic in gat imi spun asa a fost sa fie, caut explicatii si solutii starilor de moment pe care fie ca vreau, fie ca nu le port in inima mereu.

Orice moment in care ne simtim puternici ajunge adesea sa fie taxat de stari ce par sa doreasca a ne pune la incercare. Eforturile sunt adesea rasplatite cu rezultate pe masura insa cu totii suntem oameni si fie ca ne place sau nu avem momente cand suntem slabi si altele in care suntem tari. Problema e ca nu ni le vom putea alege niciodata in functie de necesitate…

Sursa FOTO