Pentru ca si amintirile vechi pot fi inlocuite

smile every dayAjung sa ma simt o persoana extrem de norocoasa pentru ca mai mereu, oamenii ce mi-a fost dat sa-i intalnesc, mi-au generat experiente pe care nu le-as putea uita, in momente cand poate n-am fost cel mai fericit om cu putinta. Si chiar daca uneori fara ca eu sa le cer ceva, acestia mi-au colorat viata, facand-o mai roz in momente in care poate eu as fi asociat-o cu alte culori ceva mai palide. Asa a fost de nenumarate ori cand poate-n agonia unor deznodaminte mai putin favorabile am incetat sa zambesc, uitand ce-nseamna sa te bucuri de momentele frumoase ale vietii, dar in care de nicaieri apare cate o persoana gata sa-ti intinda o mana, dispusa sa te si plesneasca daca e cazul pentru a te trezi la realitate.

Si indiferent de moment sfaturile pot face uneori mai mult bine decat ne-am putea imagina, mai ales cand dincolo de cuvinte, ajungem sa intelegem substratul mesajului care adesea contine informatia salvatoare din situatia in care emotiile si sentimentele ne-au cufundat. Si tin enorm de mult la oamenii care au ales sa-mi coloreze amintirile triste, transformandu-le in altele noi, mai frumoase, mai gingase, demonstrandu-mi ca si viata mea poate fi draguta si roz exact ca a lor. Si apreciez mereu acele zambete ale unor oameni speciali mie, zambete ce le-as recunoaste dintr-o mie atunci cand poate din intamplare ajung sa le revad, prin aglomeratia de suflete prezenta mereu in jurul meu indiferent de zi.

Ajung asadar sa cred ca orice amintire poate fi inlocuita mai devreme sau mai tarziu, cu una mai buna poate sau una din pe care noi o alegem a fi reper pentru viitoarele noastre experiente, evident doar daca acest lucru se si vrea cu adevarat.

Acum in noapte ma gandesc la toti cei care au ajuns sa-mi coloreze viata, gandindu-ma ca importanta lor in viata mea este una foarte mare. Si poate ca unora le-am demonstrat deja ca oricand voi fi dispus sa fac poate mai mult decat au facut ei pentru mine, fara a uita momentele din trecut. Iar amintirile merita din cand in cand sa fie inlocuite cu altele mai noi, mai frumoase, generate de oameni dragi si de imbratisari calde la pieptul celor care ajung sa-ti schimbe viata intr-un mod sincer si sublim, prin gesturi mici care mereu fac diferenta. Fapt care probabil face ca viata langa oamenii dragi sa fie una mai roz, mai draga si mai frumoasa!

Pentru ca uneori e punct si nu virgula

The End Of The BeginningNu-s deloc putine, acele momente in care ne e dat sa nu intelegem lucrurile asa cum ar trebui si asta nu din cauza ca uneori rationamentul ne e tradat de cu totul si cu totul alte asteptari ci mai degraba de entuziasmul care uneori ne-a cuprins cu al sau fior rece, orbindu-ne propriile principii ce le-am fi urmat poate cu strictete. Si mai de fiecare data cand nu inteleg cum stau lucrurile, aleg chiar poate daca nu tot timpul e corect, sa-ntreb mai mult sau mai putin direct, ce mai exact e de facut si cum anume, pentru ca uneori nu reusesc chiar daca mi-as dori, sa diferentiez momentele in care se pune punct si nu o simpla virgula amagitoare care mai devreme sau mai tarziu va trada oricum prin a sa sinceritate subreda.

Si clar nu ma refer la gramatica aceea a semnelor in care fiecare, are un rol mai mult sau mai putin important, si care imbinate dau un intreg care adesea iti dau senzatia unei sume de care nu poti fi altfel decat mandru ca te cuprinde.

Poate ca mi-a fost dat sa aleg sa ma feresc de acele momente care ar fi putut poate sa imi aduca concluzii mult prea rapide si poate ca prea directe pentru a le digera asa cum eu mi-as fi dorit. Uneori o simpla actiune nu a putut a fi suficienta si asta mai ales din cauza trecutului care parca a conservat fiecare particica din acele momente la care mintea mea e pur si simplu alergica acum, lucru care ajunge sa-mi displaca poate doar pe moment. N-au fost putine acele momente in care as fi vrut sa schimb semnul, gandindu-ma daca „punctul” ori „virgula” sunt practic momentele de care eu am nevoie, gandindu-ma ca un final n-ar fi ceea ce imi doresc iar doar o alta continuare nu m-ar mai ajuta sa cred in perfectul pe care eu il constuisem sincer pentru zambetele ce-mi colorau trecutul.

Noi idei imi zboara acum prin aceeasi imaginatie si asta doar pentru ca acum probabil e punct si nu virgula cum poate ar fi trebuit sau poate doar mi-as fi dorit dar chiar nu mai conteaza pentru ca soarele oricum va rasari din nou, in curand iar lucrurile o vor lua de la capat…

Sursa FOTO

Oamenii din jurul meu si increderea

Ma gandesc dimineata in timp ce-mi savurez cafeaua, la pranz sau poate seara la oamenii care inseamna cu adevarat ceva pentru mine. Acele persoane care prin simpla lor prezenta, reusesc intr-un mod miraculos si benefic sa schimbe ceva, lasandu-si amprenta asupra starilor mele. Nu sunt multe acele persoane si nici nu vreau sa fie. Intrebari simple m-au facut in timp sa-mi dau seama ca importanta nu este cantitatea persoanelor ce te inconjoara ci calitatea lor.

Starile de spirit si moralul variaza mereu iar optimismul se intampla sa piara atunci cand ti-l doresti mai mult ca orice. Timpul nu iarta asa ca fiecare secunda ar trebui valorificata asa cum noi insine simtim cel mai bine. Fata de persoanele semnificative din viata mea, timpul nu a insemna niciodata nimic deoarece, nu vechimea prieteniei o consider a fi importanta ci deschiderea si curajul de a vorbi orice, oricand o vad a fi importanta, fara eschive sau altele de genul. Cred ca increderea se castiga prin incredere iar dupa cateva situatii neplacute ideile devin mult mai cernute prin experienta astfel incat actiunile bazate pe naivitate n-ar genera la fel de multa insatisfactie ca in trecut.  Continue reading Oamenii din jurul meu si increderea

One Chance, One Opportunity

Se spune ca fiecare om are propria sa filosofie de viata si ca indiferent de situatie el isi va urma instinctul si deviza in care se increde. Stiu, fiecare om e diferit de ceilalti printr-un acel ceva unic, chiar daca uneori filosofiile de viata se aseamana, inspira alti oameni si propaga anumite actiuni si efecte care genereaza dupa caz fericire (sau nu).

Mi-a fost dat sa vad oameni cu o inima mare gata sa se sacrifice pentru cei din jurul sau, persoane gata sa-ti sara mereu in ajutor avand concepte si viziuni despre viata cum rar mai gasesti in societatea moderna. De partea cealalta vad si filosofii mult mai dure din partea oamenilor ce prefera sa-ti dea cu o mana iar cu cealalta sa-ti ia sau care prin siretlicuri si falsitate te amagesc, faramitandu-ti in cele din urma fiecare speranta si vis avut. Nu mi-au placut oamenii agasanti care au incercat sa-mi intre in viata fara motiv, sustinand ca nimic nu e intamplator si nici cei ce s-au victimizat atunci cand chiar nu era cazul, silindu-ma sa-mi schimb parerile despre ei.  Continue reading One Chance, One Opportunity

Daca dragostea ar fi sport olimpic

Unora le-a fost dat sa practice sau pur si simplu sa experimenteze diferite sporturi. Pentru unii hobby iar pentru altii un mod de viata, in care dorinta de performanta reprezinta telul suprem. Altii, asa ca mine, n-au fost olimpici si nici mari sportivi talentati ori antrenati sa reziste conditiilor minime. Interesele, mediul, conditia fizica n-au facut din mine nici olimpic la matematica nici un bun sportiv asa cum poate mi-as fi dorit candva.

Desi nu as putea-o considera decat o stare, un sentiment si cam atat (cred), daca dragostea ar fi sport olimpic, cu siguranta as fi participat la multe olimpiade incercand sa obtin performante remarcabile. Cu toate astea graba de a pleca de la start, increderea prea mare sau… multe, multe altele m-ar fi condamnat la a pierde medaliile si laurii victoriei din inimile multora sau poate as fi ajuns sa fiu revoltat de acele decizii luate impotriva mea, condamnandu-ma la a-mi vedea de viata mea in continuare.

Poate ca uneori as fi urcat pe podium, bucurandu-ma de ceea ce mi se intampla in timp ce alteori as fi parasit competitia in anonimatul performantelor mele, fiind incompatibil cu cerintele si asteptarile celor dispusi sa ma judece. Cu toate astea nu m-as schimba, n-as vrea sa fiu altcineva si chiar daca uneori e sa fie bine si alteori nu, cel care pierde nu sunt doar eu.

In timp am reusit sa castig experiente pretioase care m-au facut sa-mi dau seama de cum stau de fapt lucrurile in jurul meu si chiar daca se intampla ca uneori sa accept mai greu realitatea, pentru ca e in defavoarea mea, alteori sunt prea fericit sa mai dau importanta lucrurilor marunte din cauza fericirii mele (uneori inexplicabile).

Ultimul start l-am gresit crezand ca ceea ce voi face, va fi in directia potrivita. Nu s-a intamplat sa fie asa iar ce a urmat m-a descalificat dintr-o cursa pe care eu o vedeam a fi castigatoare. Nu cred in texte de genul: “daca iti doresti cu adevarat ceva, se intampla”, nu mai cred in leadership’ul acela emotional in care citatele par sa-ti dea optimismul necesar spre savarsirea actiunilor de un impact maret… Cred doar in prezentul acesta care ma tine conectat la realitate…

Daca dragostea ar fi sport olimpic, tu ai risca sa participi?

Sursa FOTO