Exista lucruri care chiar nu-ti trebuiesc

Mare parte din timp ni-l petrecem adaugand dorinta dupa dorinta, obiectiv dupa obiectiv, achizitie dupa achizitie. Avem senzatia ca tot ce e nou, tot ce e modern se si potriveste stilului nostru de viata, de a fi, de a ne raporta la societate. Deseori vad oameni care spera cu ardoare la lucruri pe care atunci cand ajung sa le aiba in posesia lor nu sunt deloc incantati, fiind mult prea ocupati sa isi doreasca deja altceva.

Sa fiu sincer scriu aceste randuri ca rezultat al unei frustrari acumulate in timp, frustrare cauzata de simplul fapt ca uneori vad prea multi oameni angrenati intr-o goana nebuna dupa lucruri ce nu le trebuiesc. 

M-a amuzat, mirat si intristat in acelasi timp, un episod de duminica (ieri), moment din acela pe care il observi aproape fara sa vrei dimineata, in timp ce te deplasezi cu tramvaiul dintr-un capat in celalalt al orasului. Tot timpul distantele lungi imi fac pofta de a analiza si urmarii oamenii din jurul meu, probabil pentru a-mi da senzatia ca timpul trece mai usor si ca de fapt nu ma plictisesc.  Undeva in spatele unui tramvai lung si pe jumatate gol am sesizat un copilas la vreo, hai sa zic maxim 10 ani, ce se plimba de unul singur, plictisit probabil de atmosfera de acasa si enervat de vremea urata de afara. Ce m-a mirat, a fost sa vad smartphone-ul pe care il avea asupra sa si pe care il folosea fix ca pe o jucarie (amuzat fiind sa vad la un moment dat cum asimila respectivul telefon cu o masina de jucarie). Am zis ok, nu e rau sa ai un telefon inteligent, evident smartphone-ul depasea cu mult capacitatile copilului de a intelege multe, dar oare chiar avea nevoie de acel telefon.

La una din statii am coborat iar in drum spre casa m-am gandit, la cat de multe lucruri achizitionam fara ca macar sa ne fie de folos la ceva, gandindu-ma la faptul ca pentru un copil, cumpararea unei jucarii autentice ar fi o bucurie mai mare decat un dispozitiv ce pare sa astepte comenzi, imposibil de efectuat din partea unor copilasi ce-ar trebui sa treaca prin anumite etape ale vietii, asa treptat, pornind de la lucruri simple… Evident raportandu-ne la cazul de fata, vina poate fi plasata asupra parintilor acelui copil. Dar oare, noi nu facem la fel? Eu cred ca da, uneori sau poate mai des decat am crede…

Sursa FOTO