Din categoria: decizii proaste si greseli facute in viata

SorryOricat de mult am ajunge sa ne ferim, zilele in care suntem nevoiti sa luam decizii nu pot fi omise, sarite sau ignorate pentru ca fie voit fie involuntar alegem uneori rational iar alteori cu inima, oameni, locuri sau decidem ce credem ca este mai bine pentru noi. Uneori ajungem sa gresim chiar daca undeva in imaginatia noastra nevinovata, sustinem sus si tare ca merita sa sacrificam orice pentru ca va veni ziua in care vom spune: asa imi e cel mai bine.

Pentru ca lucrurile si actiunile inteligente par sa necesite ceva mai mult efort, uneori a fugi de propriile responsabilitati si practic a disparea pur si simplu din peisaj, pare o optiune mult mai buna. Asta pentru ca te gandesti ca oamenii vin si pleaca, fie ca vrei sau nu din propria-ti viata, asa ca a le grabi iesirea, fara a ne gandi ca ii vom vrea inapoi, nu pare o chestie foarte dificila. Deciziile se iau repede, poate chiar prea repede, insa uneori pot fi imposibil de reparat oricat de mult ai incercat. Cu toate astea unii ajung sa-ti intinda din nou acea mana de ajutor pe care probabil cu buna intentie ai ignorat-o si ai trecut peste, atunci cand in prim-plan era altceva tratand totul cu acea indiferenta rece.

Mie mi-a fost dat sa gresesc de multe ori, chiar daca uneori n-am acceptat deloc gandul ca voi ajunge sa-mi irosesc tot prezentul cladit in timp prin incredere, riscand sa merg pe lucruri si situatii nesigure care pareau sa-mi ofere mai mult, lucru care s-a si intamplat dar nu in sens pozitiv. Cum totul are o limita iar indiferenta este ucigatoare, ajungi adesea sa te trezesti ca-ntr-un desert in care prin deciziile luate (proaste de altfel) ajungi sa indepartezi orice forma de viata. Si da, ajungi sa vezi miraje cladite de vise in care tot ce-ti mai poti dori e  sa readuci totul la normal.

Si nu imposibile sunt acele momente in care atunci cand inveti din greseli reusesti macar putin sa-ti speli pacatele fata de oamenii carora le-ai gresit mai mult, mai putin sau foarte mult, ignorandu-i, nerespectandu-i sau pur si simplu uitandu-i. Chiar si asa, am fost trezit de vorbele sincere ale unor oameni care n-au incetat sa-mi deschida ochii, chiar daca poate n-ar fi avut nici un motiv sa o faca. Cu siguranta orice greseala ascunde o lectie extrem de importanta pe care ar fi bine sa nu o uitam niciodata, sau cum un mare om pe care eu il admir spunea candva: “Prost sa fii dar sa-ti revii”.

^_^ Text dedicat persoanelor care inca mai fac parte din viata mea si mi-o coloreaza in ciuda greselilor facute candva. 

Sursa FOTO

Ce e mai greu… Sa ramai sau sa pleci? (din viata oamenilor)

journeyNiciodata nu m-am gandit inainte ca va veni ziua in care poate voi fi nevoit sa iau o decizie care uneori ma va distanta de o persoana in timp ce alteori m-ar apropia poate mai mult decat as crede. Buna mea prietena Elena (cine nu o cunoaste, are timp – eu nu regret ca am cunoscut-o) a lansat ieri o intrebare interesanta, simpla dar in acelasi timp complicat de argumentat – “Oare ce e mai greu… Sa ramai sau sa pleci?” evident, din viata unei persoane.

Daca ma intrebati pe mine as alege fara sa ma gandesc prea mult a doua varianta, cea in care hotarasti sa pleci din viata unei persoane deoarece in majoritatea cazurilor iti e aproape imposibil sa te intorci. Si sincer, e destul de greu mai ales ca uneori ajungem sa regretam deciziile luate, aruncandu-ne singuri intr-un colt al singuratatii voite si plina de indiferenta oamenilor pe care ajungem sa-i lasam asa cum probabil i-am gasit candva, cautandu-i sau pur si simplu gasindu-i la intamplare. Si cred ca tuturor ne-a fost dat sa renuntam la persoane care desi au tinut la noi sau pur si simplu ne priveau cu incredere, au ajuns sa fie dezamagite de decizii bruste si poate prea sincere, care involuntar au ajuns sa le raneasca farama de speranta si iluzie pe care si-o faceau vis-a-vis de persoana noastra.  Continue reading Ce e mai greu… Sa ramai sau sa pleci? (din viata oamenilor)

Cat de mult ne reprezinta alegerile pe care le facem – GuestPost

Ei, bine, it’s a fact: alegerile noastre nu sunt chiar tot timpul ale noastre. Fie ca tocmai te pregatesti de admitere si tatal tau insista cu ardoare sa pastrezi traditia familiei si sa te avanti intr-o cariera ce priveste avocatura – in timp ce tu te vezi intr-un laborator de chimie, un fel de urmas al lui Mendeleev, fie ca, femeie fiind, incerci sa fii in pas cu moda – moda care stim cu totii ca lasa de dorit pe alocuri – alegerile inceteaza sa te defineasca in momentul in care nu mai esti tu cel care pune piciorul in prag si care spune: “Eu nu vreau sa fac asta!”

Exemplul deja clasic, cel al admiterii la facultate starneste mici controverse interioare. Ce incepi sa faci tu, proaspat absolvent de liceu? Incepi sa intrebi in stanga si-n dreapta cu ce se mananca ,de fapt, facultatea. Raspunsul meu: cu paine, cu cea mai neagra paine, mai ales in timpul sesiunilor. Ca proaspat absolvent al unui liceu si ca proaspat intelectual in devenire dai crezare povestilor spuse de zmeii zmeilor: actualii studenti care spre deliciul propriu nu prezinta o imagine reala in ceea ce priveste viata de student. Si uite asa ajungi sa studiezi sociologie sau litere, cu toate ca tie iti place matematica. De ce sa nu faci ce-ti place? De ce sa nu imbini utilul cu placutul?

Ajungi (fara sa vrei poate) sa te complaci intr-o relatie amoroasa ale carei temelii scartie si stau sa cada. Si totusi stagnezi, bati pasul pe loc langa acest “wanna be smart and cool” pe care-l prezinti ca fiind iubitul tau, in timp ce tot ce tu vrei e un tip echilibrat si cu simtul umorului, dar de care nu ai parte. Nu ai parte pentru ca alegerea deja facuta te defineste, defineste frica ta de a cunoaste oameni, defineste instabilitatea ta emotionala, defineste, in fine, dependenta (nociva si deloc contructiva) fata de un om pe care nu-l (mai) placi, dar de care nu vrei sa te indepartezi.

Sunt aproape sigura ca gradul de vulnerabilitate joaca un rol extrem de important in alegerile pe care le facem. Ajungem sa frecventam anumite locuri sau sa cunoastem anumiti oameni doar pentru a ne integra in peisajul social. Suntem impinsi de la spate sa dam curs unor actiuni care nu ne starnesc interesul sau care ne par inutile si nefiresti.

Si poate ca ne ridicam si ne scuturam de praf la un moment dat, insa lucrurile care nu sunt facute la timpul lor par ca isi pierd din farmec.

Articol scris de Alexandra Griu

 

Viata personala vs cea profesionala

Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa arunc vina pe diverse motive atunci cand nu-mi ieseau lucrurile asa cum imi doream pe plan personal sau profesional. In general ne resemnam pe ideea ca in viata nu le putem avea pe toate si fie ne cladim o cariera impunatoare la care unii doar viseaza, fiind proprii nostri stapani ori ne concentram pe viata personala – cel mai amintit exemplu aici fiind, desigur, viata de cuplu, viata reusita in care implinirile vin rand pe rand in cronologia vietii.

Pe acest subiect am ascultat, memorat si digerat infinite pareri si explicatii care mai de care in favoarea sustinerii argumentelor exprimate. Majoritatea spera ca le pot avea pe amandoua si in acelasi timp se pot bucura de ele insa se plafoneaza atunci cand sunt pusi in fata alegerilor si deciziilor ce nu pot fi amanate. Fie ca alegem cu inima sau alegem gandindu-ne, la partea materiala, automat suntem aruncati dintr-o parte in cealalta a emisferelor dintre personal si profesional. Zona de echilibru mult cautata se lasa cu greu gasita si asta poate si din cauza conceptiilor pe care le avem despre viata si despre celelalte lucruri din jurul nostru. “Banii nu aduc fericirea dar o intretin” – cu siguranta poate fi un argument valabil pentru indreptarea actiunilor spre viata profesionala, spre cariera. Fericirea si implinirea – clar te duc cu gandul la o prosperitate a vietii personale, a vietii intime in care tu poti fi bucuria celui/celei de langa tine.

Traim, ne dorim, incercam si concluzionam atunci cand ni se cere. Alternanta dintre cele doua planuri si deciziile ce vin in consecinta dorintelor noastre ne fac sa fim in cele din urma oameni moderni, oameni ce se adapteaza incet, incet unor statusuri sociale ce ierarhizeaza pe o scara imaginara conditia omului in societate. Buna calitate a vietii tine in primul rand de preferinte. Pentru tine ce este mai important, o viata personala prospera sau o cariera de succes? 

^Citeam acum ceva timp intr-o revista un articol asemanator care mentiona timpul ca fiind principalul dusman al deciziilor noastre si care ne separa practic viata personala de cea profesionala, indepartandu-ne tot mai mult de punctul de echilibru mult dorit de noi, de oamenii moderni.

Sursa FOTO

Ce facultati reusesc sa mai atraga studenti

Cand esti mic ai tendinta de a visa in permanenta. Ieri iti doreai una, azi alta iar maine cu siguranta vei fi tentat sa spui ca in viata vrei sa ajungi cu totul si cu totul altceva. Mai apoi cresti si intelegi altfel viata. Incepi sa vezi lumea cu alti ochi, intelegand ca este extrem de important sa ai un scop in viata, unul de pe urma caruia vei trai tot restul existentei tale. Probabil tuturor ni s-a spus ca in toata aceasta formula, aparent simpla, un factor important, daca nu cel mai important, este educatia. Pe langa ceea ce invatam acasa, scoala ar trebui sa ne deschida mintile si sa ne clarifice multe din lucrurile la care cu ani in urma doar visam, neintelegandu-le, oferindu-ne o imagine din ce in ce mai clara asupra vietii. Mai apoi studiile superioare, ar trebui sa reprezinte pasul cel mare catre tranzitia de la viata dependenta la cea pe cont propriu, in care noi insine suntem proprii nostri stapani.

Alegerile insa tot timpul par aproape imposibil de luat. Cu totii am trecut si vom mai trece prin astfel de momente in care, desi presati de timp, ne framantam mintea incercand sa gasim solutia cea mai buna, mai ales cand miza este atat de importanta – viitorul nostru (sau ma rog, asta ar trebui sa fie). Am fost intrebat in ultima perioada, de diversi oameni, despre tot felul de facultati, fiind nevoit sa-mi dau cu parerea si comentand sansele pe care in mod normal un absolvent le-ar avea, sau ar trebui sa le aibe la incheierea anilor de studiu.  Concluzia la care am ajuns eu este ca foarte putini sunt 100% convinsi de alegerea si decizia pe care o iau in momentul inscrierii.

M-am tot intrebat ce facultati mai atrag in prezent viitorul acestei tari. Lupta dintre real/tehnic si uman este undeva egala. Sansele de reusita la care viseaza majoritatea dintre noi sunt cel mai adesea farmate de realitatea si greutatile de care ne lovim. Observ tot mai multi oameni care fac mai mult de o facultate, in speranta largii orizonturilor profesionale… Dar oare ma intreb: Este aceasta cea mai buna decizie pe care o pot lua? Poate ca da, poate ca nu.

Anul scolar sta sa se termine. Timpul zboara repede iar deciziile sunt parca din ce in ce mai greu de luat. Cand am fost pus in situatia de a alege ce vreau sa fac am ales, fiind destul de sigur pe mine. Norocul meu este ca am gasit ceva care imi place. Pe voi ce facultati reusesc sa va atraga?

Sursa FOTO