Arta culinara vs Eu la Master Blog Chef

Mereu experientele prin care treci ajung sa te invete ceva ce poate nu stiai despre tine. Oricat de mult ai crede ca poti face sau emita lucruri pe care poate le-ai vazut la televizor sau pe internet, in fata realitatii te trezesti mai tot timpul, gandindu-te ca poate nu esti facut pentru acel ceva, chiar daca sunt momente in care indemnat de talentul inexistent si de o motivatie interioara aparte, ajungi sa crezi ca si tu poti fi acel campion, artist sau expert ce printr-o eleganta iesita parca din comun isi face numarul cu stil fiind in cele din urma apreciat.

Eu nu ma simt un as intr-una dintre cele mai interesante arte si anume cea culinara fapt dovedit in nenumarate randuri cand fie de nevoie fie de placere am incercat sa fac tot felul de chestii culinare, gandindu-ma ca n-ar avea ce sa fie asa de greu. Chiar si asa mai de fiecare data aleg sa ma feresc de lucrurile pe care nu le stiu si pe care nu le stapanesc atat de mult pe cat as vrea. Cu toate astea unor evenimente ce nu fac altceva decat sa insemne mai mult decat o experienta de viata, n-ai cum sa le spui pas, mai ales cand tot ce trebuie sa faci e sa imbini utilul cu placutul si sa te distrezi, gandindu-te ca nu performanta ci voia buna e elementul cheie cautat de toata lumea prezenta.

Cam tot asa a fost si Master Blog Chef organizat de Complex Popas Pacurari, Frarom Iasi si Din bucataria Albinutei, eveniment in care chiar daca n-am stiut, am incercat si am apreciat in acelasi timp corectitudinea dar si capacitatea de a juriza bucatari amatori, fapt dovedit de un om cu mult mai multa experienta decat mine in bucatarie si anume Chef Lucian Romeo Smith.

Cu totii stim fraza aceea de spunea „nu exista nu pot, exista nu vreau” asa ca-n fiecare chestie facuta azi am incercat sa invat si sa pun suflet, traind clipa pe care mi-as dori sa o mai retraiesc candva, gandindu-ma ca pana atunci exista zic eu, loc de un upgrade.

Finalul ne aduce uneori in locul din care am plecat sau poate mult mai departe decat ne-am fi imaginat. Eu n-am sa uit experienta unei zile de Master Chef prea curand, intarindu-mi totodata aprecierile fata de oamenii care fac lucruri pe care eu n-am reusit sau pe care inca nu le pot face.

Bucataria este o arta. O arta pe care inainte de a o gusta trebuie sa o intelegi si sa depui efortul ce face practic diferenta dintre un bucatar si un amator ce poate n-are chef sa-si faca de mancare dimineata si-si cumpara o conserva sau de ce nu un croissant cu ciocolata si o cafea… (fapt pentru care imi si merit diploma primita in cadrul evenimentului – si anume cea pentru: “campion la comandat pizza”)

Master Blog Chef 2013

Cand suma gandurilor noastre ajunge sa insemne mai mult decat un simplu ceva…

Florin_Adamache_logo_200_200-01E doar un alt sfarsit de ianuarie rece si plin de balti lasate ca amintire de iarna care a hotarat sa astupe cu a ei ninsoare amintiri si tot odata intamplari care cu sau fara voia noastra ne-a fost dat sa le traim. Indiferent de deznodamant gandurile s-au tot adunat formand un tot, o ecuatie sau doar o simpla formula, care pare ca astazi, ajunge sa insemne mai mult decat ieri si asta doar din cauza ca am ajuns ca intr-un final sa intelegem deznodamantul unor actiuni din care poate candva am ales sa iesim mai confuzi, mai nehotarati si poate prea neputinciosi decat am crede. Poate ca intrebarile venite in timp n-au insemna nimic altceva decat lansarea unor noi provocari spre taramul gandurilor al caror raspunsuri stateau spre a fi descoperite de actiunile noastre.  Poate ca mai mereu am preferat sa stam pasivi in fumul gros al incertitudinilor noastre proprii, gandindu-ne mai mult decat ar fi trebuit la riscul pe care ne-ar fi fost mult mai usor sa il acceptam. Uneori traseul pe care il urmam nu corespunde hartii pe care, cu multa seriozitate si calm alegem sa o analizam, proiectandu-ne drumul, uitand ca niciodata lucrurile nu sunt usoare… Si daca sunt, nu uita ca easy come, easy go! Pentru ca uneori cuvintele nu fac atat cat mi-as dori, aleg sa inserez aceasta prezentare care nu face nimic altceva decat sa continue ceea ce am inceput in cuvinte:

Ne vedem la Conferinţe cu iz magic, luni 10 decembrie

Tinerii de la Junior Chamber Iaşi organizează luni, 10 decembrie, un eveniment menit să-l aducă pe Moş Crăciun copiilor bolnavi de leucemie de la Spitalul „Sfânta Maria”.

La ora 18.00, în incinta Librăriei Cărtureşti din Palas Mall va avea loc o conferinţă cu două sesiuni intitulate „Seminar de motivare personală”, susţinută de Ionuţ Călugăru, director vânzări Hostis Telecom şi „Cum ne prezentăm la interviu”, susţinută de Severin Sânzianu, owner Premian Training. „Suntem doi traineri cu experienţă în managementul stresului, motivare şi consiliere în carieră şi dorim să împărtăşim din experienţa noastră. Publicul va afla cum să uite de probleme mai uşor, cum să se motiveze astfel încât să depăşească task-urile şi provocările unei zile, cum să folosească resursele proprii în avantajul său şi nu în ultimul rând sfaturi preţioase despre cum să se pregătească pentru un interviu de job”, a precizat Ionuţ Călugăru, antreprenor cu experienţă în leadership şi motivare personală.

Înscrierea se face prin completarea formularului de pe www.seminar-motivare.ro, iar participarea pe bază de donaţie de minimum 10 lei. Scopul acestor conferinţe este, pe de-o parte, de a oferi tinerilor dornici de afirmare răspunsuri şi indicaţii spre a se descurca mai uşor în viaţă; pe de altă parte, se doreşte strângerea unor fonduri pentru a oferi cadouri în Ajun de Crăciun copiilor bolnavi de cancer de la Spitalul „Sfanta Maria” din Iaşi.

Junior Chamber Iaşi este o organizaţie non-guvernamentală de tineri antreprenori şi profesionişti afiliată platformei internaţionale Junior Chamber International (JCI).

O portie de fericire, va rog!

Probabil cu totii am cautat-o si daca nu o avem, cu siguranta inca ne mai uitam in adancul sufletului nostru, unde oare e acel sentiment de implinire si care ne da prilejul sa zambim chiar si fara motiv. Ne intrebam adesea unde am putea-o gasi ajungand uneori la adevarate teste de rabdare si risc. Uneori apare doar pentru moment oferindu-ne suficienta satisfactie cat sa mai putem rabda o perioada, in timp ce alteori apare pentru mai mult timp, dar adesea se incheie cu regrete si melancolie. (pana la urma si astea fac parte din viata, nu-i asa?)

Mie mi-ar fi greu sa definesc ce este fericirea pentru ca la fel ca multe alte lucruri ceea ce pentru mine ar putea insemna ceva, pentru tine ar putea fi mult pe departe, reprezentand cu totul si cu totul altceva. Nu am o definitie si nici daca as desena probabil, nu as reusi sa o reduc la o forma, o figura sau cateva linii drepte. Ceea ce stiu este ca daca s-ar gasi intr-un loc stiut de toti, randul ar fi unul interminabil, fapt care probabil ar anula toata aventura descoperirii lucrurilor si oamenilor care la urma, urmei, genereaza sentimentul asta ce pare tot mai greu de gasit. Continue reading O portie de fericire, va rog!

Obiective, scopuri si distanta lunga pana la actiune

Cineva imi spunea mai de mult ca toate lucrurile marete au inceput luni si ca e cel mai bine ca atunci cand doresti sa faci ceva realizabil si de succes sa incepi din aceasta zi magica dar cu incarcaturi diferite, de la persoana la persoana – pentru unii cu energie pozitiva iar pentru altii cu energie negativa.

Pe mine sincer, inceputurile de saptamana ma deprima tot timpul si asta nu din cauza faptului ca apar noi task’uri pe foi aruncate peste tot, lipite, capsate si prinse cu tot felul de magneti colorati. De bine, de rau ma bucur ca am activitate si mai in gluma, mai in serios imi urmez o traiectorie bine conturata ce cuprinde mare parte din obiectivele si scopurile pe care eu personal le am si care fie ca e luni, vineri sau orice alta zi a saptamanii mi le urmez. Totusi inceputurile de saptamana ma deprima din cauza faptului ca e ziua cand cei mai putini oameni reusesc sa zambeasca… (nu glumesc, puteti sa observati asta). Continue reading Obiective, scopuri si distanta lunga pana la actiune