E luni, zambim mai putin?

monday-on-the-calendarMereu mi-a fost dat sa vad lunea oameni care aleg sa zambeasca mai putin, sa fie deprimati si abatuti pentru ca se reintorc la activitatile profesionale ori din simplul motiv ca e iar inceput de saptamana, moment ce marcheaza spre neplacerea unora inceputul unui lung sir de zile lucratoare. In viata mea atitudinea pentru aceasta zi, cea de azi (luni) a oscilat o lunga perioada de timp, deoarece chiar si voit sa ma bucur n-am reusit din cauza trezirilor bruste si matinale pe care o lunga perioada de timp le-am indurat fie din cauza vremii, a drumurilor pe care uneori le-am avut de parcurs ori din cauza stresului care m-a tot chinuit cu diverse provocari in unele momente, prezente in marea lor parte in perioada liceului.

Acum imi e o zi total obisnuita pe care nu o mai pot cataloga ori eticheta cu tot felul de atribute defaimatoare si nici n-as sterge-o chiar daca mi-ar fi sa pot face acest lucru. Nu eu, nu acum… Dar tu? In ultima perioada am tot vazut oameni care in aceasta zi, de inceput al saptamanii uita sa zambeasca si sa fie inainte de toate, ei insisi in starea lor naturala. Poate ca nostalgici dupa aventurile de weekend, ori pentru ca la servici nu a fost niciodata mai bine ca acasa uitam adesea sa zambim. Dar e ok, ar spune multi pentru ca marti e o noua zi, una in care ne place sa credem ca suntem mai pregatiti si mai siguri pe noi, zi in care de voie, de nevoie, zambim oricum mai mult decat lunea. Continue reading E luni, zambim mai putin?

As vrea sa opresc timpul in loc uneori…

Viata ar trebui sa fie pentru noi un echilibru intre evenimente frumoase, stari din acelea pe care le simti o perioada scurta de timp, dar le tii minte o viata si momente mai putin placute, menite sa te intareasca si sa te faca sa ai mai multa incredere in tine.

As vrea sa opresc timpul in loc uneori pentru a nu-mi sterge zambetul de pe fata si pentru a simti cat mai mult momentele ce-mi dau satisfactie si ma fac sa fiu fericit. As vrea sa simt anumite trairi atat cat sa ma satur fara a fi nevoit sa platesc cu rutina, agonie sau consolari acele clipe dupa care am tanjit mult timp.

S-ar zice ca durata de timp a unui moment, eveniment, stare sau senzatie dureaza atat cat e nevoie si nici o secunda in plus. Mie… mi-ar place sa tin fixe acele ceasului si sa ma bucur mai mult de momentele care imi plac si in care ma regasesc pentru ca par a fi o raritate.

S-ar putea sa-ti placa si:

De ce urasc eu ploile…

Pentru mine primavara si toamna au reprezentat dintotdeauna anotimpuri mult prea dificil de inteles si de facut planuri pe termen relativ mediu. Nu-mi place deloc fiindca ma conditioneaza, de la diverse activitati pe care fie din placere fie din obligatie trebuie sa le desfasor in cu totul si cu totul alta parte decat acasa. Nu-mi place fiindca-mi da o stare proasta fiecare nor ce-mi ia din razele soarelui pe care le astept in fiecare dimineata sa-mi inunde camera. Si sincer toamna nu am nici o asteptare insa de la primavara da.

Se intampla aproape de fiecare data sa ma grabesc si sa plec, luand cu mine orice altceva dar nu umbrela, care pe o vreme ca asta e mai mult decat esentiala. Nu sunt romantic si nici nu cred ca o sa fiu vreodata, oricat de mult mi-as propune fiindca mie, chestiile astea cu plimbatul sub umbrela mi se par doar niste formalitati care probabil o incanta pe ea si ii dau curaj sa indrazneasca mai mult, lui.

Urasc cand picaturile de ploaie imi sterg mazgaliturile din agenda imaginara pe care incerc sa o incarc cu cat mai multe activitati, la fel de mult pe cat urasc sa ma trezesc dimineata si sa plec cu treburi fiind constrans de situatii si udat de torentii racorosi ai naturii.

Mi s-a spus de nenumarate ori sub nu mai stiu cate forme ca ploaia inseamna belsug. Poate ca e adevarat insa mie tot ce mi-a adus in general a fost o amanare, o anulare sau alte sms’uri cu texte asemanatoare si in cel mai rau caz, cate o raceala.

Sursa FOTO