Cand cineva te vrea dar tu nu observi

E usor de vazut cand ochii stralucesc mai tare atunci cand vorbesti de o persoana ceva mai speciala din viata ta. Se intampla sa ti se puna pata, adesea pe niste persoane nepotrivite care involuntar iti dau sperante si iti creeaza tot felul de vise si sentimente care uneori se farama in mii de bucati odata cu dorinta la perfectul pe care doar tu probabil il vedeai.

Se intampla sa te agiti, sa tipi sau sa ceri acel ceva care iti poate fi dat doar de persoana aia pe care ti s-a pus pata. Acel cineva pe care il vrem noi, care desi nu merita are un loc mai mult decat aparte in inima noastra si despre care atunci cand vorbim, oftam cu nostalgie gandindu-ne cat de perfecta ne-ar fi viata daca s-ar adeveri sperantele ce le caram ca pe-o povara dupa noi. In timp ce unii contruiesc din bucati mici de speranta un puzzle care incepe sa arate a ceva, persoanele vizate, alea de sunt citate in gandurile noastre si uneori in marturisiri aparte, par a fi nepasatoare, pe cu totul si cu totul alta frecventa vazandu-si linistite de viata si preocupate de cele mai multe ori de activitati in care cel ce spera nici macar nu este implicat. Nu stiu de ce uneori a oberva eforturile cuiva e chiar asa dificil, de multe ori intrebandu-ma daca abordarea si modul in care doritorul pune ipotezele sunt adesea si cele mai corecte.

Multe persoane pe care mi-a fost dat sa le cunosc au ramas doar cu speranta ca daca s-ar fi intamplat probabil ar fi fost bine si ca macar o parte din fericire s-ar fi revarsat incet dar sigur peste chipul si gandurile lor. Imi place sa cred ca timpul le-a facut sa-si revina si sa-si croiasca noi orizonturi care sa duca spre lucrurile pe care si le doresc cu adevarat. Imi place sa cred ca nu mi s-a intamplat sa nu observ eforturile anumitor persoane, insa cel mai adesea cand pur si simplu simteam asta, imi placea sa spun direct ce trebuie sa zic, scurtand momentele de iluzii si sperante care oricum s-ar fi terminat cel mai adesea fara happy end.

Sursa FOTO

Acest articol este o replica la “Verdictul? Ne-iubire…” scris de Alexandra 🙂