Jocurile de fotbal (online) reprezintă o frumoasă amintire…

Sunt aproape convins că fiecare copil îşi doreşte măcar o dată în viaţă să ajungă fotbalist. Timpul însă are rezervat pentru unii alte planuri, fapt pentru care o dată cu înaintarea în vârstă, şansele de a petrece clipe unice în curtea şcolii pe terenul de fotbal scad, îndepărtându-ne treptat de plăcerile copilăriei. Eu îmi amintesc şi acum acele jocuri de fotbal, alături de prieteni şi colegi în care dorinţa de a pleca învingător de pe teren ne făcea să dăm totul în acel meci ad-hoc, punând suflet şi pasiune într-un joc ce este practic numit la nivel mondial sportul rege.Jocuri cu fotbal, jocuri online

Continue reading Jocurile de fotbal (online) reprezintă o frumoasă amintire…

Nostalgia copilariei

Atunci cand suntem copii, inexplicabil ne dorim sa fim adulti, independenti, cu griji si ocupatii asa cum involuntar observam in jurul nostru pe majoritatea celor ce ne inconjoara, insa atunci cand ajungem sa fim oameni maturi, vis la care aspiram aproape toti in copilarie, constatam ca tot mai frumos era in perioada naiva a primilor ani din viata, perioada in care cu siguranta am invatat multe intr-o forma mai mult sau mai putin ludica, distractiva si plina de zambete. Intr-o forma sau alta procesul acesta a fost urmat generatie de generatie, fiecare dintre noi, traindu-si copilaria intr-un mod diferit, ajungand in cele din urma adulti cu proprii copii, independenti dar cu un suflet care uneori este tot de copil, mai ales in anumite momente si zile, chiar ca cea de astazi… 1 iunie „Ziua copilului”.

shadow

Desi poate parea ciudat, imi place sa vad adulti care n-au uitat ce-nseamna sa fii copil, bucurandu-se alaturi de cei mici sau intr-un mod propriu, de anumite lucruri frumoase pe care viata le ofera. Apreciez persoanele ce reusesc sa vada dincolo de stres si probleme, gasind solutii si traind momentele vietii in forme care mai de care, inedite sau simple, cu zambetul pe buze si moralul ridicat. Poate ca de aceea imi place sa le urez azi multora un „1 iunie fericit!”, tocmai pentru ca n-au uitat momentele copilariei.

Singurul meu regret vis a vis de copilarie si aceasta zi este modul complet schimbat in care „ziua copilului” ajunge sa fie petrecuta astazi in Romania. Pe langa faptul ca tot mai putini copii mai sunt interesati de joaca aceea in adevaratul sens al cuvantului, in aer liber, asa cum pana nu de mult, unii dintre noi isi petreceau timpul liber. Pasiunile noi aparute in vietile celor mici par sa le duca copilaria pe alte traiectorii, lasand in urma parte din ceea ce pentru multi a insemnat o copilarie fericita.

Si-mi amintesc multe zile ale copilariei mele ce n-au fost petrecute nici printr-un mall si nici in fata vreunui gadget de ultima generatie… 

Sursa FOTO

Pentru ca unele desene animate nu le poti uita niciodata

Stiu titlul e unul lung si face trimitere la desenele animate… Animatii ce mie mi-au marcat copilaria, cu greu mai pot fi vazute in prezent la televizor, astazi cand serialele pentru adolescenti si anime’urile par mult mai la moda decat banalele, clasicele si vesnicele episoade din Tom & Jerry, Scooby Doo sau Familia Flinston. (lista poate continua – am vizionat mult mai multe)

Mi se intampla (rar, va spun sincer) sa mai dau din intamplare pe la televizor peste cate un desen animat care sa-mi aminteasca de copilarie. Uneori ma uit, alteori schimb canalul. Alteori desi simt ca le cunosc perfect, ma uit, traind actiunea asa cum cu ani in urma obisnuiam sa o fac de fiecare data cand aveam ocazia.

Actualitatea nu ma incanta prea tare. Nu obisnuiesc sa stau foarte mult in fata televizorului si urasc din toata inima mea canale “moderne” precum D… Channel. Poate ca am eu o problema cu serialele astea noi pe care si daca as vrea, nu m-ar atrage absolut in nici un fel. Cu toate astea sunt sigur ca fac fericita copilaria multor copii/tineri…

In seara asta am gasit o imagine ce-mi aduce aminte de orele petrecute in fata “cutiei vechi” cu mult praf pe ea dar cu ecran color numita TV. De fapt, prima data cand am vazut Tom & Jerry era pe alb negru…

Am ajuns sa cred ca unele desene animate nu le poti uita niciodata. 

Voi la ce v-ati mai uitat sau va mai uitati?

Leapsa amintirilor din copilarie

Dupa o perioada destul de lunga de timp in care nu am mai completat nici o “leapsa” am dat curs propunerii facute de Daniel Botea si in urmatoarele randuri voi vorbi despre amintirile mele din copilarie. Desi ar fi fost frumos sa vorbesc despre asta pe 1 iunie, consider ca e mai bine mai tarziu decat niciodata, sa scriu despre copilarie.

1. Care era jocul tau preferat din fata blocului?

Cu siguranta, fotbalul. O perioada foarte lunga de timp mi-am petrecut-o cu prietenii in fata blocului, visand la multe din legendele de atunci ale sportului rege. Cred ca a fost jocul copilariei mele – si sunt norocos pentru asta deoarece nu m-am simtit un copil sedentar. In prezent, cam dau cu stangul in dreptu’ dar asta e… Oricand mi-ar placea sa mai incerc acest sport.

2. Care este “dulcele” pe care l-ai manca si acum?

Erau niste bomboane si niste jeleuri fantastice pe atunci la unul din buticurile de langa bloc. Nu-mi amintesc denumirea dar erau fantastice. De ceva vreme n-am mai gasit in comert…

3. Care au fost desenele tale preferate?

Fara nici o jena sau vreo retinere va marturisesc sincer ca desenele mele preferate au fost “Tom si Jerry” si “Scooby Doo” (acum va spun drept ca nu ma mai uit)

4. Pe melodiile cui ai crescut “mare”?

Adoram muzica din anii 2000. Am crescut “mare” pe versurile celor de la 3SE, Animal X, Voltaj si cred ca mai sunt multi, dar trupele astea mi-au marcat copilaria. Si am senzatia ca nu sunt singurul care poate spune asta.

5. Ce amintiri iti trezeste guma Turbo?

Nu am auzit in viata mea de asa ceva. Cred ca intrebarea asta e pentru cei mai “batrani” decat mine. Eu n-am prins asa ceva. Pe vremea cand eram mic, hubba bubba era la putere, chiar daca mi-a luat o vesnicie sa invat sa fac baloane…

6. Ce visai sa devii atunci cand erai mic si ce-ai ajuns?

Ca toata lumea cand eram mic, cred ca am vrut sa devin medic, apoi marinar, apoi jucator de fotbal ca mai spre ultima parte a copilariei sa-mi doresc sa devin detectiv. Slava Domnului ca n-am ajuns sa-mi indeplinesc nici un vis. Acum nu as fi deloc satisfacut daca as fi dat curs visurilor din copilarie. Ce am ajuns? Am ajuns student la Sociologie… Ce voi ajunge in continuare… O sa va spun cand va fi cazul.

7. Cum ti-ai descrie copilaria in 3 cuvinte?

Amuzanta. Distractiva. Energica

🙂 Trimit si mi-ar placea sa mai completeze aceasta leapsa si bunii mei prieteni Alexandra Bohan, Ruxandra Oprea, Lucian Mustata, Elena Ungureanu si Stefanut Cojocaru. Evident pentru cine mai doreste astept cu mare drag raspunsurile voastre la intrebari pe e-mail sau comment. 😀

Amintiri de lemn ma leaga de trecut

Tehnologia evolueaza in ritm alert dar eu cred ca omul o face si mai repede. Ce ma mai leaga de trecut sunt amintirile alea, in care vad un copil naiv, palid si nestiutor, fotografii si jucarii care atunci aratau altfel, mai simple si cu mai mult suflet in ele, chiar daca in esenta lor nu reprezentau altceva decat bucati de lemn, plastic s.a.m.d. . Fac parte din ceea ce pentru mine inseamna trecut si in unele momente ma fac sa ma simt norocos pentru ca am avut parte de lucruri pe care in prezent cu greu le mai intalnesti.

Lucruri simple, jocuri si jucarii, au fost inlocuite acum de o invazie tehnologica ce pare sa fie mult mai atractiva pentru cei mici. Jucarii din lemn zac acum aruncate, ravasite de timpul necrutator ce pare sa le condamne uitarii. Farmecul, ce pana mai ieri putea fi descoperit in astfel de lucruri pare acum demodat. Ce nu are touch, rezolutie si un ecran generos, nu mai poate fi luat in calcul. Mii de culori, optiuni, meniuri si din pacate cam atat i-au ochii celor mici, dar ce conteaza – lumea trebuie sa fie in pas cu moda, fie ea si tehnologica… Trecutul meu imi aduce aminte de jocurile, care candva reprezentau esenta fericirii mele. M-am format astfel si am pasit cu pasi marunti spre o lume care m-a indepartat in cele din urma de jucariile si lumea plina de culoare in care eu traiam cu mult entuziasm. Atunci imi doream sa cresc. Acum, incerc doar sa-mi aduc aminte.

In unul din rafturile dulapului stau marturie hainute ce candva erau purtate zi de zi, afara la joaca. Asa era atunci. Nu existau servere si nici spatiu virtual in care cu cateva click’uri se finzaliza o misiune. Haine cu tot felul de personaje de desene animate al caror fan am fost, cu diferite modele si o marime ce acum mi se pare minuscula. Acum culorile de pe mine sunt mult mai simple, mai serioase si parca prea normale. Cu toate astea amintiri de lemn ma leaga de trecut, de jucarii si de cum am fost candva.