Cafeaua de luni dimineata nu e niciodata la fel

Just_a_Cup_of_Coffee__by_BestDayPe multi poate, inceputurile de saptamana ajung sa ii descurajeze sau sa-i intristeze. Candva, pana nu de mult, nici pentru mine ziua de luni nu reprezenta chiar cel mai bun moment al saptamanii si asta din cauza faptului ca weekendul ma deconecta mai mereu de activitatea intensa din timpul celor 5 zile lucratoare. Acum lucrurile nu mai arata asa, fapt care sincer ma bucura iar cum obiceiul de a consuma cafea a ramas inca prezent ma bucur in fiecare dimineata de acel moment in care o savurez cu patos, gandindu-ma la ce voi face in ziua respectiva.

Si uneori chiar daca e luni, vineri ori mijloc de saptamana, persoana cu care ajung sa imi beau cafeaua imi face ziua mai frumoasa prin discutiile animate si colorate pline de intamplari amuzante sau mai putin vesele uneori. Indiferent de locatie nu-mi place ca masa la care stau sa fie goala asa ca-n rarele momente in care sunt libere, exista in viata mea persoane care spun prezent cafelei de dimineata, aducand totodata zambete si stari pozitive. Si trebuie sa recunosc, imi place asta la nebunie!

Am preferat sa nu-mi ghicesc niciodata norocul in cafea pentru ca nu-mi place sa ma mint singur desi uneori cu buna stiinta, chiar am facut asta, fara sa-mi dau seama de faptul ca amagirea nu este cel mai bun remediu la care as putea apela doar de dragul de a face si de a crede in lucruri fara sens. Dar cum orice cafea ajunge intr-un final sa se raceasca si sa se termine, la fel si unele dintre sperantele mele s-au terminat mai devreme sau mai tarziu.

Pentru ca ziua de luni are mereu o altfel de incarcatura pentru mine spun mai mereu ca prima zi din saptamana ma gaseste mereu entuziast si gata de noi lucruri pe care doar datorita entuziasmului as fi in stare sa le incep. Si asta e doar parte a unei concluzii trase in timp, o data cu sorbirea usor grabita a acelei guri de cafea din aceeasi cafenea ce inca-mi spun ca-mi place.

Inchei de aceasta data cu un gand sincer prin care spun doar ca in viata mea exista acele persoana cu care, daca as putea, mi-as bea cafeaua in fiecare dimineata, aici, acolo sau poate intr-un loc in care n-am mai fost. Si asta pentru ca prin zambete si sinceritate, conturul zilei prinde un farmec aparte, inspirat de cafeaua tare si fara zahar pe care adesea imi place sa o savurez, uitandu-ma la soarele care-si face usor loc pe cerul senin sau mai innourat la fel ca starile pe care adesea si oamenii le au.

Sursa FOTO

Exista lucruri care chiar nu-ti trebuiesc

Mare parte din timp ni-l petrecem adaugand dorinta dupa dorinta, obiectiv dupa obiectiv, achizitie dupa achizitie. Avem senzatia ca tot ce e nou, tot ce e modern se si potriveste stilului nostru de viata, de a fi, de a ne raporta la societate. Deseori vad oameni care spera cu ardoare la lucruri pe care atunci cand ajung sa le aiba in posesia lor nu sunt deloc incantati, fiind mult prea ocupati sa isi doreasca deja altceva.

Sa fiu sincer scriu aceste randuri ca rezultat al unei frustrari acumulate in timp, frustrare cauzata de simplul fapt ca uneori vad prea multi oameni angrenati intr-o goana nebuna dupa lucruri ce nu le trebuiesc. 

M-a amuzat, mirat si intristat in acelasi timp, un episod de duminica (ieri), moment din acela pe care il observi aproape fara sa vrei dimineata, in timp ce te deplasezi cu tramvaiul dintr-un capat in celalalt al orasului. Tot timpul distantele lungi imi fac pofta de a analiza si urmarii oamenii din jurul meu, probabil pentru a-mi da senzatia ca timpul trece mai usor si ca de fapt nu ma plictisesc.  Undeva in spatele unui tramvai lung si pe jumatate gol am sesizat un copilas la vreo, hai sa zic maxim 10 ani, ce se plimba de unul singur, plictisit probabil de atmosfera de acasa si enervat de vremea urata de afara. Ce m-a mirat, a fost sa vad smartphone-ul pe care il avea asupra sa si pe care il folosea fix ca pe o jucarie (amuzat fiind sa vad la un moment dat cum asimila respectivul telefon cu o masina de jucarie). Am zis ok, nu e rau sa ai un telefon inteligent, evident smartphone-ul depasea cu mult capacitatile copilului de a intelege multe, dar oare chiar avea nevoie de acel telefon.

La una din statii am coborat iar in drum spre casa m-am gandit, la cat de multe lucruri achizitionam fara ca macar sa ne fie de folos la ceva, gandindu-ma la faptul ca pentru un copil, cumpararea unei jucarii autentice ar fi o bucurie mai mare decat un dispozitiv ce pare sa astepte comenzi, imposibil de efectuat din partea unor copilasi ce-ar trebui sa treaca prin anumite etape ale vietii, asa treptat, pornind de la lucruri simple… Evident raportandu-ne la cazul de fata, vina poate fi plasata asupra parintilor acelui copil. Dar oare, noi nu facem la fel? Eu cred ca da, uneori sau poate mai des decat am crede…

Sursa FOTO