Amintiri de lemn ma leaga de trecut

Tehnologia evolueaza in ritm alert dar eu cred ca omul o face si mai repede. Ce ma mai leaga de trecut sunt amintirile alea, in care vad un copil naiv, palid si nestiutor, fotografii si jucarii care atunci aratau altfel, mai simple si cu mai mult suflet in ele, chiar daca in esenta lor nu reprezentau altceva decat bucati de lemn, plastic s.a.m.d. . Fac parte din ceea ce pentru mine inseamna trecut si in unele momente ma fac sa ma simt norocos pentru ca am avut parte de lucruri pe care in prezent cu greu le mai intalnesti.

Lucruri simple, jocuri si jucarii, au fost inlocuite acum de o invazie tehnologica ce pare sa fie mult mai atractiva pentru cei mici. Jucarii din lemn zac acum aruncate, ravasite de timpul necrutator ce pare sa le condamne uitarii. Farmecul, ce pana mai ieri putea fi descoperit in astfel de lucruri pare acum demodat. Ce nu are touch, rezolutie si un ecran generos, nu mai poate fi luat in calcul. Mii de culori, optiuni, meniuri si din pacate cam atat i-au ochii celor mici, dar ce conteaza – lumea trebuie sa fie in pas cu moda, fie ea si tehnologica… Trecutul meu imi aduce aminte de jocurile, care candva reprezentau esenta fericirii mele. M-am format astfel si am pasit cu pasi marunti spre o lume care m-a indepartat in cele din urma de jucariile si lumea plina de culoare in care eu traiam cu mult entuziasm. Atunci imi doream sa cresc. Acum, incerc doar sa-mi aduc aminte.

In unul din rafturile dulapului stau marturie hainute ce candva erau purtate zi de zi, afara la joaca. Asa era atunci. Nu existau servere si nici spatiu virtual in care cu cateva click’uri se finzaliza o misiune. Haine cu tot felul de personaje de desene animate al caror fan am fost, cu diferite modele si o marime ce acum mi se pare minuscula. Acum culorile de pe mine sunt mult mai simple, mai serioase si parca prea normale. Cu toate astea amintiri de lemn ma leaga de trecut, de jucarii si de cum am fost candva.