Din nou la scoala

Trebuie sa recunosc ca inceputurile m-au speriat mai tot timpul. In tot entuziasmul meu se ascundea mai mereu un chip speriat plin de suspiciuni si scepticism, dornic fiind parca sa puna intrebari al carui raspuns ar fi putut mai mult sau mai putin sa ma afecteze. Asa erau la mine, acele inceputuri in care zambetul era mai mult doar de decor, in timp ce tragerea de inima lipsea cu desavarsire. Mare pare din inceputurile de an scolar s-au rezumat doar la amagiri ca timpul va trece repede. Timpul, a fost totusi cel care mi-a demonstrat cat de importante au fost anumite etape ale vietii mele. 

Ziua de 17 septembrie 2012 a marcat pentru foarte multi dintre copiii si tinerii acestei tari, prima zi de scoala a anului scolar 2012-2013. Pentru multi un an controversat, cu doua generatii de boboci (clasa 0, respectiv clasa 1 – mai vorbim noi despre asta), pentru altii cu emotiile cuvenite sau cu panica generata de reportajele TV ce aveau in prim plan rezultatele de la bacalaureat. Pentru mine aceasta zi a inceput cu o trezire fortata provocata de alarma telefonului la ora 7.15. (Trebuie sa recunosc faptul ca urasc trezitul de dimineata), cu o cafea bauta in graba si cu un drum catre o scoala, un liceu mai exact, pe care nu l-am mai parcurs de ceva vreme… Continue reading Din nou la scoala

Folosirea corecta a limbii romane atat in mediul online, cat si offline – GuestPost

” – Esti obo?

   – Nu. Sunt plicti.”

C ar fii daca v-asii vb asha in cele c-e urmeaza?

Ok. Eu vreau sa ma fac inteleasa aici, online, vreau sa ma fac inteleasa cand trimit un mail, cand dau un examen, cand port o discutie. Cu toate astea, va invit sa aruncati o privire pe net, pe site-urile de socializare in mod special. Nu arata prea bine situatia, nu? Ma tot intreb de ce. Stau uneori – dintr-o curiozitate sadica, banuiesc – si incerc sa descifrez gramatica (sau lipsa ei mai degraba), prescurtarile care ori ma amuza, ori chiar imi dau de gandit, dar de care abunda tot internetul.

Cred cu certitudine ca aceasta lipsa acuta a comunicarii corecte s-a transformat – si nu peste noapte – intr-un soi de poluare. Nu-mi place sa vad gunoaie aruncate pe strada, nu-mi plac vecinii galagiosi, dar cu siguranta nu-mi plac oamenii care nu stiu sa vorbeasca (in scris si nu numai) corect.

Pe de alta parte insa sunt oameni care cred ca mediul online este intr-atat de permisiv incat gramatica n-ar mai trebui sa reprezinte un criteriu de catalogare a cunostintelor. Si aici vine eu si intreb: “De ce, ma rog?”. De ce sa-mi bat capul incercand sa descifrez trei cuvinte abia legate intre ele?

Ma gandesc ca toti am plecat de la acelasi nivel, toti am fost pe picior de egalitate la inceputul scolii si tind sa cred din ce in ce mai mult ca ori cativa dintre noi s-au pierdut pe drum incercand, ori dezinteresul primeaza. Mi se pare de bun simt sa stii sa scrii corect in limba materna. Nu poti sa trimiti un mail unui profesor, de exemplu si sa ti se faca observatie ca nu stii sa scrii. Nu poti sa dai un examen si, pe langa gradul redus de lizibilitate, sa mai scrii si intr-o limba numai de tine stiuta si cu o gramatica execrabila. Efectiv nu poti sa faci lucrurile astea. E un fel de cod nescris.

La un nivel pertinent de exprimare nu ne cere nimeni sa stim ca in limba romana sunt saptesprezece tipuri de complemente circumstantiale. Nu ne cere nimeni sa facem diferenta intre propozitia subordonata concesiva si propozitia subordonata consecutiva.

Cu parere de rau si cu stupoare in acelasi timp, am inceput sa cred ca o lume – virtuala sau reala – in care sa vorbim corect a devenit treptat o utopie.

Nu va revoltati si nu va simtiti jigniti! Invatati!

Articol scris de Alexandra Griu

BAC’ul, bata-l vina

Am zis si o mai spun Daca as mai da BAC-ul odata, l-as lua! Desi fara un interes prea mare (nu ma viza/afecta in nici un fel) am urmarit astazi emisiunile posturilor nationale de stiri unde absolut pe toate canalele nu s-a mai vorbit nici de Basescu, nici de demiteri, plagiatul lui Ponta si alte subicte care pana ieri faceau deliciul fiecarui breaking news ci despre Bacalaureat, acel examen de maturitate care a devenit mai nou un inamic public pentru toti elevii care au terminat liceul.

S-a vorbit, s-a analizat, s-au afisat statistici, interviuri si tot felul de declaratii care mai de care. In timp ce unii chiar aveau motiv sa zambeasca (nu suntem inca o tara atat de inculta – mai sunt si oameni care au promovat), altii plangeau sau treceau cu indiferenta marcati de cifrele “negre” trecute pe listele expuse la afisierele scolii. Ca de fiecare data vina se arunca dintr-o parte a terenului in alta… Profesorii dau vina pe elevi pentru ca nu invata si nu sunt interesati de propriul bagaj de cunostinte educationale, in timp ce elevii sustin mai siguri ca niciodata ca toata vina cade asupra profesorilor de la clasa care nu stiu sa se ocupe asa cum trebuie de predat. Daca ma intrebati pe mine, eu as zice ca adevarul este undeva la mijloc. Eu am dat BAC’ul anul trecut cand practic a fost primul dezastru al acestui examen in ceea ce priveste promovabilitatea. Profesorii pe care i-am intalnit si care mi-au predat au fost de nota 10, dar nu asta e cheia succesului… Pe langa skillurile profesorului mai trebuie si putin interes din partea ta, a elevului, lucru destul de rar intalnit. Continue reading BAC’ul, bata-l vina

Daca as mai da BAC-ul odata, l-as lua!

In Romania sa vorbesti despre sistemul educational este o provocare mare pe care daca ti-o asumi esti adesea demn de criticat. Eu m-am simtit norocos atunci cand, chinuit de schimbari, idei si metodologii am parasit sistemul celor doisprezece ani de invatamant, bucurandu-ma totodata de faptul ca am reusit sa obtin o diploma (de bac) care pare sa fie din ce in ce mai greu de dobandit.

De la an la an, generatiile de elevi par tot mai dezinteresate sa obtina performanta pe plan educational. Aici, nu ma refer la Grupurile Scolare care par sa tina tineri ce isi sapa singuri groapa, ci la licee care candva se doreau a fi cu pretentii. Anul trecut, eu am simtit pe propria-mi piele emotiile acestui examen, fiorii reci ai fiecarui capitol invatat si recapitularea care (la fel ca si acum – in sesiune) ma face sa cred ca nu mai stiu nimic, amestecand parca totul intr-un bulgare, din care printr-o minune se desprind informatiile utile (si invatate evident) la vederea subiectelor de pe foaia de examen.

Pe mine nu m-au inhibat camerele si nici macar nu as fi intentionat sa dau vina pe ele in cazul unui insucces. Astazi tot mai multi sunt dispusi sa acuze acest mod de supraveghere. De ce !? Nu stiu…

Daca as mai da BAC-ul odata, l-as lua, de asta sunt sigur. Poate din cauza faptului ca m-as fi  pregatit la fel de mult sau poate din cauza faptului ca eu unul constientizez importanta acestui examen.

Tu ai mai da BAC-ul din nou?

Sursa FOTO