August, cu drag…

Mai mereu august a fost o luna pe care am pretuit-o indiferent de intamplarile petrecute, fie ele bune sau rele, de vremea uneori calda, sau capricioasa cu ploi reci si dese care ajungeau uneori sa se loveasca de geamul ce-mi oferea aceeasi panorama spre strazile si zarile indepartate ce au inchegat in timp momente placute ce mi-au adus zambete si o pofta de viata nebuna. August e ultima luna de vara, anotimp pe care mereu l-am iubit la fel de mult ca si pe propriile-mi amintiri. Anotimp al caror luni m-au facut sa iubesc, sa urasc, sa ma bucur de calatorii si de oamenii de tot felul pe care viata mi i-a scos in cale.

Fortandu-ma mereu sa ma gandesc la sfarsit, la sfarsitul unui anotimp, al unor momente colorate de razele soarelui, august a fost mereu un punct de reflectie pe care l-am considerat cel mai adesea mai mult decat benefic, memorand mare parte din momentele verii in care atras de caldura dogoritoare am plecat, m-am intors si am uitat de grijile unei vieti cotidiene din marele oras in care inca ma aflu, cautandu-mi rostul conturat de visele unor marete cugetari.

rasarit de soare Continue reading August, cu drag…