Uneori se intampla sa ai parte de acele dimineti in care curiozitatea si nerabdarea te fac sa te trezesti la cele mai nebanuite ore la care nu ti-ai fi imaginat ca te-ai putea trezi in timpul tau liber. Uneori aceleasi curiozitati te fac sa-ti doresti acele puteri nemarginite care te-ar face sa sari prin timp si sa retraiesti la aceeasi intensitate, clipele dulci fara de care nu ai putea rezista. Si absolut tot timpul ai vrea sa-i vezi ochii aceia dulci, fara de care nu-ti poti concepe ziua, ochi ai caror stralucire iti dau puterea sa fii tu, sa iubesti, sa zambesti si sa tii doresti langa tine!
Apropierea plina de caldura a zilelor ce par sa anunte o primavara tarzie, par sa nu se asemene cu caldura sufletului langa care zi de zi imi e dat sa traiesc momente unice. Asta poate ca vremea pare sa fie mult mai indiferenta cu clipele ce par sa faca parte dintr-o viata presarata cu absolut orice fel de momente. Aburul cafelei pe care o savurez zi de zi, ma duce cu gandul la aroma buzelor pe care o simt atunci cand esti langa mine, aroma mult mai intensa decat cea a ploii care pare sa se risipeasca printre razele de soare ce inca mai persista printre contrastul de culori greu de deslusit al acestei zile.
O zi ce este speciala, o zi in care lucrurile sunt diferite. Cel putin e doar odata pe an, fapt ce o face a fi unica. Pentru ca asta am simtit astazi, la 22 de ani!