Cat de mult ne reprezinta alegerile pe care le facem – GuestPost

Ei, bine, it’s a fact: alegerile noastre nu sunt chiar tot timpul ale noastre. Fie ca tocmai te pregatesti de admitere si tatal tau insista cu ardoare sa pastrezi traditia familiei si sa te avanti intr-o cariera ce priveste avocatura – in timp ce tu te vezi intr-un laborator de chimie, un fel de urmas al lui Mendeleev, fie ca, femeie fiind, incerci sa fii in pas cu moda – moda care stim cu totii ca lasa de dorit pe alocuri – alegerile inceteaza sa te defineasca in momentul in care nu mai esti tu cel care pune piciorul in prag si care spune: “Eu nu vreau sa fac asta!”

Exemplul deja clasic, cel al admiterii la facultate starneste mici controverse interioare. Ce incepi sa faci tu, proaspat absolvent de liceu? Incepi sa intrebi in stanga si-n dreapta cu ce se mananca ,de fapt, facultatea. Raspunsul meu: cu paine, cu cea mai neagra paine, mai ales in timpul sesiunilor. Ca proaspat absolvent al unui liceu si ca proaspat intelectual in devenire dai crezare povestilor spuse de zmeii zmeilor: actualii studenti care spre deliciul propriu nu prezinta o imagine reala in ceea ce priveste viata de student. Si uite asa ajungi sa studiezi sociologie sau litere, cu toate ca tie iti place matematica. De ce sa nu faci ce-ti place? De ce sa nu imbini utilul cu placutul?

Ajungi (fara sa vrei poate) sa te complaci intr-o relatie amoroasa ale carei temelii scartie si stau sa cada. Si totusi stagnezi, bati pasul pe loc langa acest “wanna be smart and cool” pe care-l prezinti ca fiind iubitul tau, in timp ce tot ce tu vrei e un tip echilibrat si cu simtul umorului, dar de care nu ai parte. Nu ai parte pentru ca alegerea deja facuta te defineste, defineste frica ta de a cunoaste oameni, defineste instabilitatea ta emotionala, defineste, in fine, dependenta (nociva si deloc contructiva) fata de un om pe care nu-l (mai) placi, dar de care nu vrei sa te indepartezi.

Sunt aproape sigura ca gradul de vulnerabilitate joaca un rol extrem de important in alegerile pe care le facem. Ajungem sa frecventam anumite locuri sau sa cunoastem anumiti oameni doar pentru a ne integra in peisajul social. Suntem impinsi de la spate sa dam curs unor actiuni care nu ne starnesc interesul sau care ne par inutile si nefiresti.

Si poate ca ne ridicam si ne scuturam de praf la un moment dat, insa lucrurile care nu sunt facute la timpul lor par ca isi pierd din farmec.

Articol scris de Alexandra Griu

 

Revolta si dezamagirile de dupa alegeri

Aseara la ora 21.00 cand primele date culese in urma exit poll-ului au fost date presei, toata lumea, care desi a votat schimbarea, nu a reusit sa modifice nimic, aratandu-si dezamagirea, in timp ce multe dintre rezultate (aparent simplu de ghicit) au fost savurate din plin de actualii primari ai multor orase si de aliantele acestora care de la o vreme par imbatabil de invins.

Aseara pe facebook am vazut adevarate dezbateri, lectii de cultura si educatie civica, argumente pro si contra argumente din care reiesea in mod vizibil nemultumirea oamenilor, ce e drept, tineri ce sperau intr-o schimbare. De care, eu nu stiu? Cum am afirmat si in articolul de vineri in care am spus ca nu voi merge la vot si ca imi este indiferent, deoarece lucrurile nu se vor schimba asa spun si acum. Am apreciat pe cei care, de la primele ore ale diminetii au votat cat si pe cei care au sperat ca poate de data asta se va intampla altceva.

Eu m-am amuzat teribil de ce am citit aseara pe facebook… Voi sunteti multumiti de rezultatele alegerilor?

Ce vrem de la viata…

O vorba veche spunea “cere si ti se va da”. Este cred eu una din expresiile pe care cu totii am avut-o in minte macar cateva secunde, gandindu-ne ca poate daca ne vom apuca de cerut, vom primi asa dintr-o data tot ce ne dorim. In stransa legatura cu aceasta expresie am gasit vorbindu-se de nenumarate ori si despre legea atractiei si alte chestii desprinse parca dintr-un marketing perfect al editurilor americane, lidere in vanzari a cartilor cu acest subiect.

Analizand si eu expresia aceasta, mi-a venit in minte o singura intrebare. Ok, de cerut ceva este incredibil de usor dar oare stim cu adevarat ce sa cerem si ce e cel mai important, suntem dispusi sa acceptam pretul si sacrificiile pentru ceea ce cu dorinte arzatoare si nerabdatoare parca, sa se implineasca, am vrut. Deseori la telefon, in lungile sau scurtele conversatii avute in functie de timp si chef, cu diverse persoane, mi s-a spus cu voci mai mult neincrezatoare si tremurande anumite franturi de dorinte desprinse mai degraba din filme sau carti cu happy-end de cat ceva concret, ceva care ar fi direct proportional cu realitatea si care ar face cu adevarat fericit/a o persoana. Desi nu-mi permit sa judec dorintele celor din jur, ajung tot mai des la concluzia ca nu stim cu adevarat ceea ce vrem de la viata si intr-un exercitiu meschin al imaginatiei mele, am tras concluzia ca daca am fi lasati de izbeliste fata in fata cu visul/visele nu am sti deloc ce sa facem… Majoritatea uita repede ca fericirea are pretul sau iar pentru majoritatea, dorinta este singurul scop si atat, in ciuda miilor de oportunitati ce asteapta parca sa fie bagate in traista si folosite in timp.

Fie ca ne dorim sa ajungem celebri, bogati, oameni de afaceri, realizati in viata sau fie ca ne dorim o familie, o relatie, o prietena sau mai stiu eu ce, cred ca mai important, inainte de a cere este sa ne gandim de ce vrem acel lucru si daca este bun sau nu pentru noi, atunci, acum sau cand l-am cere iar mai apoi raspunsul la intrebare ne va conduce inevitabil cu pasi siguri spre indeplinirea dorintei, deoarece atunci cand stii ce vrei de la viata, nimic nu te poate opri!

Sursa FOTO

Politica dauneaza grav sanatatii!

Recunosc ca nu-mi place aproape deloc politica. Nu prea ma regasesc în acest univers ce se vrea a fi plin de oameni cu influenta, ce detin într-un fel sau altul puterea si care prin deciziile luate încearca sa contribuie la bunastarea poporului.

Desi am primit nenumarate propuneri de a ma înscrie în diverse partide si asociatii cu caracter politic, am refuzat o posibila colaborare deoarece problema pe care o am eu cu acest gen de activitate se leaga de un singur cuvânt si anume “coruptie” (fenomen întâlnit de la prima scara ierarhica si pâna în vârful piramidei). Oameni ce par a fi bine intentionati, domni si doamne cu zambete largi, nu fac nimic altceva decât sa-si urmareasca propriile scopuri si interese ca mai apoi (ca tot aud pe la televizor) sa fuga în Congo sau alte destinatii exotice. Asta nu prea e politica, parerea mea.

Pe internet am observat ca pâna si discutiile cu caracter politic de pe re?elele sociale, se pot termina adesea cu un “unfriend” sau “block” însa pentru moment zonele cu un puternic continut politic (din România) au un trafic linistitor.

Cum acusi se apropie alegerile, ar trebui sa ma pregatesc, macar moral de a vedea si analiza zeci de sondaje cu rezultate diverse (paradoxal aplicate pe acelea?i e?antioane) ce dau câstigatoare pe fiecare candidat în parte… Talk-show’urile vor acapara majoritatea timpului din grila tv iar eu, ajung la concluzia (premergatoare acestor evenimente) ca politica dauneaza grav sanatatii. De ce spun asta!? Pentru oamenii de rând vor urma noi amagiri si prefacatorii, iar pentru cei ce vor la putere, nopti interminabile, batai de cap si strategii perfide de manipulare a cetateanului român…