Si prostiile pe care le facem sunt tot ale noastre

bird-on-frozen-sunsetMereu am tot incercat ca prin ceea ce fac sa ajung la un deznodamant fericit care sa-mi demonstreze ca regretele si parerile de rau sunt fara sens. Am fost parte a multor evenimente, programate si spontane, cunoscand oameni asemanatori si totusi diferiti cu povesti de tot felul si mentalitati care uneori m-au inspirat si pe mine.  Am pierdut usor notiunea timpului, traind toate zilele la fel, ignorand calendarul si ceasul pe care le gaseam a fi inutile in cautarile mele spre fericire si spre dorinte care in cele din urma s-au intamplat sa ma conduca spre nimic palpabil, nimic concret si sigur.

Fara sa vreau, adesea, mintindu-ma totusi cu buna stiinta, am sacrificat persoane dragi, gandindu-ma ca  le voi recupera pe parcurs acoperind golul lasat pe moment. Si-mi amintesc cum incet, deciziile mele curgeau precum fulgii de zapada ce-mi acopera acum toate urmele greselilor facute cu sau fara sa vreau. Poate ca am crezut mai mult decat ar fi trebuit in oamenii pe care ii vedeam aproape perfecti in timp ce alteori am ignorat avertismente simple venite din partea unor persoane care-mi erau pana mai ieri adevarati prieteni. Desi ignorat, timpul trece chiar si fara voia mea pentru ca lucrurile se intamplau oricum iar multe dintre actiunile mele se reflectau usor in franturi ale unor dorinte proiectate candva pe tot felul de liste si hartii ale caror rost nu-l mai gasesc acum. 

Am tot fugit de gandul ca toate acestea ar fi fost candva greselile mele pentru ca nu ma regaseam in ele desi cel ce le-a savarsit eram chiar eu. Ninsoarea acopera incet faptele pe care eu le-am considerat a fi bune si care fara sa vreau, mi-au inghetat parte a unui prezent de care m-am bucurat, dar pe care nu l-am apreciat asa cum ar fi trebuit. Si chiar daca poate intr-o zi totul se va dezgheta, candva intr-o primavara tarzie amintirea va ramane, dainuind mereu intre mine si ceilalti carora poate le-am frant asteptarile cu sloiuri reci de indiferenta.

Rece, cald, greu sau usor am incercat sa traiesc perfectiunea in propria-mi imperfectiune, ferindu-ma sau incercand macar sa scap de defectele ce mi-au frant uneori structuri cladite in timp, cu truda si sacrificii. Oricat de repede as fi incercat uneori sa fug si sa ma ascund, sa neg sau sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic ajung intr-un final, pe alocuri nesigur si cu mici alte sperante, sa cred ca fie ca vrem sau nu si prostiile pe care le facem sunt tot ale noastre iar efectele sunt probabil meritate, cel mai adesea.

Pentru ca uneori ce nu te omoara te face mai puternic chiar daca-ti rapeste parte a unui prezent la care poate ai tinut!

Sursa FOTO

9 thoughts on “Si prostiile pe care le facem sunt tot ale noastre”

  1. Nu ştiu cum a ajuns comentariul meu la acest articol.
    Evident, e alături de subiect. Îl pusesem la articolul altcuiva,
    în care s-a redat un discurs al lui Gates la un colegiu…
    Oricum e bine că ne-am găsit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *