Prima zi de scoala si povestea de dupa

Desi nu prea are sens sa scriu despre prima zi de scoala, dat fiind faptul ca astazi nu e prima zi in care elevii, fie ei mai mici sau mai mari incep scoala, cu toate ca asa ar fi trebui pana nu de mult, cand distinsii domni din minister au hotarat ca scolile nu sunt pregatite pentru un asemenea “mare” eveniment, eu m-am tot gandit la cum a fost prima zi in care cu emotii si cu destule retineri, paseam in curtea unei institutii ce pentru aproximativ 4 ani avea sa ma formeze intr-un fel sau altul, mai bine sau mai putin bine.

Nu, atunci nu s-a amanat deschiderea iar scoala parea chiar foarte bine pregatita. E adevarat se intampla acum ceva vreme, in 1999 dar se pare ca odata cu trecerea timpului educatia in loc sa avanseze, a devenit din ce in ce mai haotica. Atunci nu stiam ce e ala minister, sistem de invatamant, metodologii si alti termeni din astia des mediatizati. Ma interesa weekendul, vacantele si numarul temelor primite pentru acasa. Se pare ca de restul se ocupa invatatoarea care din punctul meu de vedere si-a facut destul de bine treaba. 

Desi mult mai superficiale, deschiderile de an scolar din ultima perioada, in care toata lumea pare stresata dar si grabita, in idea “luati orarul si treceti odata in clase”, mie mi-a fost dat sa traiesc o prima zi de scoala insorita in care toata atentia a fost indreptata asupra boboceilor de atunci, oameni in toata firea astazi. Pasind printr-un imens culuar de flori facut de elevii mai mari am intrat in clasa care pentru timp de 4 ani mi-a fost un fel de “a doua casa” ori “loc de munca”. A fost frumos si-mi amintesc si acum cu placere entuziasmul pe care l-am simtit atunci, chiar daca in timp, am spus de multe ori: “nu-mi place” sau “off, nu din nou”.

Mai tarziu, tot din acea perioada imi amintesc cu drag activitatile extrascolare, prezente intr-un numar mult mai mare decat acum, in prezent, cand scoala primara este extrem de neinteresata de activitati extra. Imi amintesc aventura excursiilor de la sfarsit de an scolar prin Moldova (au fost anii in care am vazut cele mai multe manastiri), mersul la teatru si multe altele. Personal regret ca acum foarte putine scoli mai fac astfel de activitati menite sa relaxeze si in acelasi timp sa bucure ochii micutilor elevi.

Ca orice inceput la un moment dat a venit si momentul sfarsitului. Nu-mi amintesc sa fi fost unul foarte grandios pentru ca nu ar fi avut de ce sa fie asa. Zambete false si inimi triste porneau spre un nou inceput, o continuare a unui drum ce probabil avea sa surprinda cu noi provocari maturizandu-ne din ce in ce mai tare.

Copii din ziua de astazi, acesti pitici entuziasti, terorizati de schimbarile educationale, clasa 0, reforme, structuri s.a.m.d. dar prea putin afectati (parintii au dureri mari de cap, de asta sunt sigur) par sa fie pe alte frecvente si lungimi de unda pentru ca acum internetul si toata tehnologia asta moderna pare sa fi inlocuit jocurile si jucariile de odinioara dar si activitatile ce odata te faceau sa te simti cu adevarat copil.

Sursa FOTO

2 thoughts on “Prima zi de scoala si povestea de dupa”

  1. Cei de acum isi vor aduce aminte oare cu acelasi drag de primele zile de scoala cum ni le aducem noi? Ii vor cuprinde cu siguranta nostalgia dar…. va fi o altfel de nostalgie.

    1. Hmm, nu stiu desi mi-ar placea sa isi aduca aminte. Acum depinde si de ce impact va genera primii ani de scoala asupra lor. Preocuparile celor de acum par putin mai diferite fata de ale noastre. Pana si abordarea adultilor acum e alta. Cand iti vezi parintii stresati ca fug prin magazine si nu stiu ce sa cumpere, cand vezi ca scoala se tot amana iar cand ajungi pe bancile scolii lumea deja vorbeste de greve si alte lucruri asemanatoare, nu prea iti vine sa te gandesti peste ani la cat de frumoasa a fost acea perioada. Dar cu toate astea sper sa ma insel eu… Probabil atunci va fi o nostalgie mai digitalizata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *