Daca dragostea ar fi sport olimpic

Unora le-a fost dat sa practice sau pur si simplu sa experimenteze diferite sporturi. Pentru unii hobby iar pentru altii un mod de viata, in care dorinta de performanta reprezinta telul suprem. Altii, asa ca mine, n-au fost olimpici si nici mari sportivi talentati ori antrenati sa reziste conditiilor minime. Interesele, mediul, conditia fizica n-au facut din mine nici olimpic la matematica nici un bun sportiv asa cum poate mi-as fi dorit candva.

Desi nu as putea-o considera decat o stare, un sentiment si cam atat (cred), daca dragostea ar fi sport olimpic, cu siguranta as fi participat la multe olimpiade incercand sa obtin performante remarcabile. Cu toate astea graba de a pleca de la start, increderea prea mare sau… multe, multe altele m-ar fi condamnat la a pierde medaliile si laurii victoriei din inimile multora sau poate as fi ajuns sa fiu revoltat de acele decizii luate impotriva mea, condamnandu-ma la a-mi vedea de viata mea in continuare.

Poate ca uneori as fi urcat pe podium, bucurandu-ma de ceea ce mi se intampla in timp ce alteori as fi parasit competitia in anonimatul performantelor mele, fiind incompatibil cu cerintele si asteptarile celor dispusi sa ma judece. Cu toate astea nu m-as schimba, n-as vrea sa fiu altcineva si chiar daca uneori e sa fie bine si alteori nu, cel care pierde nu sunt doar eu.

In timp am reusit sa castig experiente pretioase care m-au facut sa-mi dau seama de cum stau de fapt lucrurile in jurul meu si chiar daca se intampla ca uneori sa accept mai greu realitatea, pentru ca e in defavoarea mea, alteori sunt prea fericit sa mai dau importanta lucrurilor marunte din cauza fericirii mele (uneori inexplicabile).

Ultimul start l-am gresit crezand ca ceea ce voi face, va fi in directia potrivita. Nu s-a intamplat sa fie asa iar ce a urmat m-a descalificat dintr-o cursa pe care eu o vedeam a fi castigatoare. Nu cred in texte de genul: “daca iti doresti cu adevarat ceva, se intampla”, nu mai cred in leadership’ul acela emotional in care citatele par sa-ti dea optimismul necesar spre savarsirea actiunilor de un impact maret… Cred doar in prezentul acesta care ma tine conectat la realitate…

Daca dragostea ar fi sport olimpic, tu ai risca sa participi?

Sursa FOTO

Cand nu e chiar cum ai vrea…

Au fost in viata momente din acelea pe care chiar si sa vrei nu le poti uita. Deznodamantul in prima faza era exact asa cum “NU” ti-ai fi dorit iar sansele de a mai repara ceva erau inexistente, asta din cauza faptului ca unele lucruri se intampla la timpul lor, intr-o succesiune aparent logica. Desi in prima faza le-am etichetat ca pe niste insuccese, ca pe niste ratari profesionale si uneori sentimentale in care am tot spus “nu era pentru mine”, am ajuns sa realizez ca a fost mai bine ce s-a intamplat cum s-a intamplat, gandindu-ma ca uneori alegerile pe care le facem nu sunt intotdeauna si cele mai bune.

Ma gandesc si acum cat de greu mi-ar fi fost daca lucrurile s-ar fi intamplat exact asa cum mi-as fi dorit eu initial. Stiu, suna ciudat dar uneori aspiratiile par incompatibile chiar cu noi insine. De cate ori n-am sperat la unele lucruri care daca s-ar fi indeplinit ne-ar fi adus doar pe moment satisfactie, nenorocindu-ne insa pe termen lung. Imi aduc si acum aminte dezamagirea pe care am simtit-o cand am ratat liceul la care ravneam (mai tarziu am multumit divinitatii pentru asta), soarta trimitandu-ma intr-un loc mult mai bun, in bratele unei specializari pe care si acum o urmez cu placere si entuziasm. Desi pe moment dezamagirea a fost prezenta, timpul mi-a demonstrat ca cifrele nu-s  cel mai frumos lucru care m-ar reprezenta in aceasta viata iar tabelele si bilanturile economice nu sunt chiar ce as vrea sa vad zi de zi. Continue reading Cand nu e chiar cum ai vrea…

“Ritmurile diversitatii” – Librarium Palas Iasi – 25 iulie 2012

Mi-au placut tot timpul activitatile menite sa ajute alti oameni, dandu-le curaj sa isi urmeze visele depasind orice limite. Sa vorbesti despre lumi diferite e dificil, poate chiar imposibil iar in viziunea unora poate parea ceva inutil. A fi sau a te pune pentru macar un minut in locul unora poate fi mai dificil de cat ai crede… Din acest motiv aleg sa sustin initiativele care isi propun o schimbare spre ceva mai bun, dand curaj anumitor persoane sa se remarce, sa zambeasca, sa se bucure…

Asociaţia euRespect, împreună cu grupul Librarium, vă invită miercuri, 25 iulie 2012, începînd cu orele 19.30, la o seară de muzică şi dans intitulată ”Ritmurile diversităţii”.

Deoarece cărţile, dansul şi muzica reprezintă trei dintre lucrurile care ne aduc împreună şi aduc în faţă mai degrabă asemănările, şi nu diferenţele dintre oameni, Asociaţia euRespect vă propune un eveniment care încurajeză prezenţa în spaţiul public a persoanelor cu dizabilităţi locomotorii şi se poziţionează împotriva prejudecăţilor, discriminării şi izolării sociale.

”Ritmurile diversităţii” se adresează publicului ieşean de toate vîrstele şi doreşte să transmită un mesaj simplu, dar important: diferenţele dintre oameni ar trebui privite ca resurse şi valorificate ca atare.
Pe lista invitaţilor se află trupa ieşeană Pinholes, artistul folk Andrei Bauer, Tango Desde Pasion şi ansamblul de dansuri ruseşti, Raduga.

Momentele de muzică şi dans vor fi completate de o proiecţie de fotografie din cadrul expoziţiei ”Trepte” şi premii în cărţi pentru publicul prezent.

Evenimentul este organizat în cadrul proiectului “Schimbă-ţi perspectiva!”, implementat în cadrul programului Tineret in Acţiune, subacţiunea 1.2, Iniţiative ale tinerilor. Activităţile proiectului aduc în lumină rolul activ pe care tinerii cu dizabilităţi locomotorii îl pot avea în societate şi obstacolele cu care se confruntă în spaţiul public.

Deviza proiectului este ”Persoanele cu dizabilităţi au nevoie de respect, nu de prioritate!”

Mai vine cineva miercuri?

Evenimentul ”Ritmurile diversităţii” va avea loc la Librarium Palas (vis-a-vis de caruselul veneţian), începînd cu orele 19.30.

Promovam mediocritatea, ne meritam soarta – GuestPost

Acum putin timp am tot vorbit despre educatie si sistemul de valori pe care Romania il are. Am vazut cu totii si rezultatele la sesiunea din aceasta vara de BAC, unde promovabilitatea a fost cum au fost. Va invit sa cititi un guestpost despre educatie, experiente si modul in care luam decizii ce vizeaza practic propriul nostru viitor.

Experienta unui examen pentru care am muncit din greu nu doar in acest an sau inainte de bacalaureat, ci ani de zile, s-a dovedit spre marea mea dezamagire a fi nu doar un “dezastru national” asa cum se preconiza a fi, ci un criteriu nedrept de departajare pentru admiterea la facultate. Si nu vorbesc din perspectiva elevului frustrat ce a luat o nota mica la bac, ci din perspectiva celui revoltat ca munca unora de ani de zile, rasplatita cu nota mare la examen, nu mai este comparabila cu cea a unuia care “a avut noroc”. Si nu vorbesc in necunostinta de cauza. Continue reading Promovam mediocritatea, ne meritam soarta – GuestPost

N-ai net, nu existi…

Traim in secolul vitezei, loc in care tehnologia face aproape totul, usurandu-ne cu mult stilul si modul de viata. Comunicarea instanta, e-mail’ul, serviciile social-media, telefonia si multe altele sunt componente esentiale ale acestor ani. Desi copilaria mi-am petrecut-o intr-o maniera simplista, fapt care ma bucura pentru ca am reusit sa gust din plin jocurile copilariei, alea care acuma se vand la CD, pentru play-station, am reusit treptat sa intru in lumea nou aparuta, conectandu-ma la internet, si celelalte facilitati moderne. Desi aud ca devenim din ce in ce mai moderni, uneori vad scene din acelea in care ruralul pare a fi inca departe de realitatea asta 2.0. in care zburam noi, astia multi si cica “moderni”. Cu toate astea, chiar si acesti oameni din zonele mai putin cunoscute, merita si spera in acelasi timp, la sansa aceea care le poate oferi o viata mai buna. Continue reading N-ai net, nu existi…