Imi plac oamenii care n-au uitat sa-si exprime opinia

Cum am afirmat de nenumarate ori in trecut, imi plac oamenii care stiu sa isi exprime un punct de vedere atunci cand sunt intrebati ori care stiu sa preia initiativa atunci cand este nevoie. Imi place sa stiu ca atunci cand ma intalnesc cu cineva, nu voi tine un monolog si ca persoana din fata mea este in stare sa spuna macar doua vorbe atunci cand e intrebata ceva. Nu-mi plac persoanele care se inhiba repede atunci cand cunosc oameni noi si nu-mi place sa vad o atitudine indiferenta si rece atunci cand vine vorba de lucru in echipa. Stop! Nu vreau sa fiu inteles gresit – fiecare dintre noi este diferit si stiu ca pentru unii comunicarea nu este atat de usoara cum pare. Problema mea este cu oamenii care desi au o varsta care te indeamna sa te gandesti la maturitate, traiesc in lumea lor inchisa in care agaseaza putinele persoane pe care le cunosc.

Mi se intampla sa fiu sunat, sa mi se propuna tot felul de intalniri sau iesiri din partea unor persoane cu care pur si simplu nu reusesc sa fac un dialog. Desi incerc, monologul este aproape inevitabil deoarece din cateva fraze scurte si lipsite de vlaga, randul de a vorbi ajunge tot timpul la mine. Am inceput sa evit astfel de situatii pentru ca pur si simplu nu-mi place acest gen de comunicare in care persoana de langa tine pare atat de interesata de ceea ce graiesti, incat este dispusa sa te lase sa vorbesti pana ti se usuca gura sau iti epuizezi toate subiectele. Desi unii sau suparat pe mine in momentul in care mi-am exprimat off-ul, greseala mea poate ca am fost sincer si ca am spus la obiect ce ma deranja, altii mi-au spus ca vor avea grija ca astfel de episoade sa nu se mai intample.

Imi plac insa acele persoane care stiu sa invite la dialog, care vorbesc dar care nu te plictisesc cu tot felul de aberatii cretine, care stiu sa asculte si sa propuna solutii atunci cand sunt intrebati. Deseori mi-au fost date sfaturi importante din partea unor astfel de oameni, sfaturi ce s-au dovedit a fi extrem de importante. Imi place comunicarea, imi place sa vorbesc pe cat mai multe teme si tot timpul cand am avut placerea de a cunoaste oamenii ce stiu sa-si exprime punctul de vedere, am profitat si am discutat cat de mult am putut cu ele.

Consider ca exprimarea opiniei este extrem de importanta si de benefica, in primul rand pentru noi personal. Usurinta de a ne exprima ideeile se formeaza in timp, insa ce mi se pare important e ca cei din jurul tau sa stie ce gandesti pentru ca niciodata nu se stie cum o idee ferecata in minte ar putea face, de ce nu, mult bine. Imi plac oamenii care n-au uitat sa-si exprime opinia!

Sursa FOTO

Maine merg la Conferinta InfoStud

Acum ceva timp, undeva in perioada liceului gandurile mele erau indreptate spre o cariera in domeniul psihologiei. Am cochetat ceva vreme cu aceasta idee, insa destinul m-a condus catre o zona apropiata acestei frumoase specializari. (In prezent sunt student la sociologie). Cu toate astea am continuat, cu o activitate mai mult part-time, in zona lecturilor, activitatilor si cautarea informatiilor din domeniul psihologiei. La urma urmei, niciodata nu e rau daca stii ceva in plus. Pe facebook-ul Elenei Ungureanu am aflat despre o conferinta ce mi s-a parut destul de interesanta asa ca nu mi-a luat mult sa ma decid sa particip. Aceasta se numeste InfoStud. Tema generala a evenimentului este gasirea oportunitatilor si dezvoltarea profesionala a absolventilor si viitorilor absolventi de psihologie. Daca esti din Iasi si crezi ca esti interesat de acest eveniment, da-mi un semn si ne vedem maine la conferinta.

Detalii:

  • Locatia: Corpul R, al Universitatii “Al.I.Cuza”
    Data:  Marti, 24 aprilie 2012
    Ora: 16:30
    Invitat: Dl.Prof.univ.dr. Cornel-Eugen Havarneanu

Ce facultati reusesc sa mai atraga studenti

Cand esti mic ai tendinta de a visa in permanenta. Ieri iti doreai una, azi alta iar maine cu siguranta vei fi tentat sa spui ca in viata vrei sa ajungi cu totul si cu totul altceva. Mai apoi cresti si intelegi altfel viata. Incepi sa vezi lumea cu alti ochi, intelegand ca este extrem de important sa ai un scop in viata, unul de pe urma caruia vei trai tot restul existentei tale. Probabil tuturor ni s-a spus ca in toata aceasta formula, aparent simpla, un factor important, daca nu cel mai important, este educatia. Pe langa ceea ce invatam acasa, scoala ar trebui sa ne deschida mintile si sa ne clarifice multe din lucrurile la care cu ani in urma doar visam, neintelegandu-le, oferindu-ne o imagine din ce in ce mai clara asupra vietii. Mai apoi studiile superioare, ar trebui sa reprezinte pasul cel mare catre tranzitia de la viata dependenta la cea pe cont propriu, in care noi insine suntem proprii nostri stapani.

Alegerile insa tot timpul par aproape imposibil de luat. Cu totii am trecut si vom mai trece prin astfel de momente in care, desi presati de timp, ne framantam mintea incercand sa gasim solutia cea mai buna, mai ales cand miza este atat de importanta – viitorul nostru (sau ma rog, asta ar trebui sa fie). Am fost intrebat in ultima perioada, de diversi oameni, despre tot felul de facultati, fiind nevoit sa-mi dau cu parerea si comentand sansele pe care in mod normal un absolvent le-ar avea, sau ar trebui sa le aibe la incheierea anilor de studiu.  Concluzia la care am ajuns eu este ca foarte putini sunt 100% convinsi de alegerea si decizia pe care o iau in momentul inscrierii.

M-am tot intrebat ce facultati mai atrag in prezent viitorul acestei tari. Lupta dintre real/tehnic si uman este undeva egala. Sansele de reusita la care viseaza majoritatea dintre noi sunt cel mai adesea farmate de realitatea si greutatile de care ne lovim. Observ tot mai multi oameni care fac mai mult de o facultate, in speranta largii orizonturilor profesionale… Dar oare ma intreb: Este aceasta cea mai buna decizie pe care o pot lua? Poate ca da, poate ca nu.

Anul scolar sta sa se termine. Timpul zboara repede iar deciziile sunt parca din ce in ce mai greu de luat. Cand am fost pus in situatia de a alege ce vreau sa fac am ales, fiind destul de sigur pe mine. Norocul meu este ca am gasit ceva care imi place. Pe voi ce facultati reusesc sa va atraga?

Sursa FOTO

Cum a fost la “BLOGhează-ți teama de public speaking”

Aș putea spune că a fost o activitate de week-end sau aș putea zice că a fost o provocare pentru mine. Ieri, 21 aprilie am avut onoarea de a participa alături de alți colegi, bloggeri, la un training organizat de echipa Crilia.ro împreună cu BlogIasi.NET, eveniment găzduit de Centrul Comercial Felicia.

10 bloggeri au completat lista de prezenta a evenimentului – Alexandra BohanMădălina StafieAdrian IacobCătălin Somnulescu,  Anda ElenaLucian MustațăPaul PădurariuPavel Arcana. O surpriză a fost Irina, sora lui Marius Sescu. (Anda sper să nu te superi dacă am împrumutat de la tine lista, dar nu vroiam să omit pe nimeni.)

Interacțiunea cu cei prezenți, provocările din timpul evenimentului ce s-a întins pe întreaga perioadă a zilei cât și noțiunile învățate, m-au făcut să uit complet noțiunea timpului, distrându-mă cu cei de acolo. Crina Penteleychuk, trainerul nostru ne-a oferit sfaturi importante în ceea ce privește partea de public speaking, care din punctul meu de vedere nu este deloc ușor – așa cum pare la început. Dar cu toții știm că prin muncă și exercițiu, orice hop poate deveni o punte ușor accesibilă.

Personal, mi-a plăcut enorm speech-ul lui Adrian Iacob care a fost nominalizat, la fel ca și mine la o ultimă provocare de a le vorbi celor prezenți. Am fost impresionat de subiect și de carisma cu care a transmis mesajul, simțindu-mă obligat parcă și încurajat de Lucian Mustață să continui pledoaria despre succes, reușită, perseverență – mai ales în randul tinerilor.

În concluzie pot spune că a fost unul dintre cele mai reușite evenimente la care am participat în ultima perioadă, rămânând cu amintirea frumoasă a celor petrecute, a informațiilor utile și cu plăcerea că am cunoscut persoane noi.

Ce vrem de la viata…

O vorba veche spunea “cere si ti se va da”. Este cred eu una din expresiile pe care cu totii am avut-o in minte macar cateva secunde, gandindu-ne ca poate daca ne vom apuca de cerut, vom primi asa dintr-o data tot ce ne dorim. In stransa legatura cu aceasta expresie am gasit vorbindu-se de nenumarate ori si despre legea atractiei si alte chestii desprinse parca dintr-un marketing perfect al editurilor americane, lidere in vanzari a cartilor cu acest subiect.

Analizand si eu expresia aceasta, mi-a venit in minte o singura intrebare. Ok, de cerut ceva este incredibil de usor dar oare stim cu adevarat ce sa cerem si ce e cel mai important, suntem dispusi sa acceptam pretul si sacrificiile pentru ceea ce cu dorinte arzatoare si nerabdatoare parca, sa se implineasca, am vrut. Deseori la telefon, in lungile sau scurtele conversatii avute in functie de timp si chef, cu diverse persoane, mi s-a spus cu voci mai mult neincrezatoare si tremurande anumite franturi de dorinte desprinse mai degraba din filme sau carti cu happy-end de cat ceva concret, ceva care ar fi direct proportional cu realitatea si care ar face cu adevarat fericit/a o persoana. Desi nu-mi permit sa judec dorintele celor din jur, ajung tot mai des la concluzia ca nu stim cu adevarat ceea ce vrem de la viata si intr-un exercitiu meschin al imaginatiei mele, am tras concluzia ca daca am fi lasati de izbeliste fata in fata cu visul/visele nu am sti deloc ce sa facem… Majoritatea uita repede ca fericirea are pretul sau iar pentru majoritatea, dorinta este singurul scop si atat, in ciuda miilor de oportunitati ce asteapta parca sa fie bagate in traista si folosite in timp.

Fie ca ne dorim sa ajungem celebri, bogati, oameni de afaceri, realizati in viata sau fie ca ne dorim o familie, o relatie, o prietena sau mai stiu eu ce, cred ca mai important, inainte de a cere este sa ne gandim de ce vrem acel lucru si daca este bun sau nu pentru noi, atunci, acum sau cand l-am cere iar mai apoi raspunsul la intrebare ne va conduce inevitabil cu pasi siguri spre indeplinirea dorintei, deoarece atunci cand stii ce vrei de la viata, nimic nu te poate opri!

Sursa FOTO