Imi plac filmele bune

Am afirmat si in trecut intr-un articol pe blog faptul ca imi plac filmele bune, cele din care uneori ai ce invata, prin lectia de viata pe care pelicula incearca sa o transmita. Uneori raportam intamplari din viata noastra unor scenarii de film existente, pe care le-am vazut si care ne-au impresionat prin deznodamand, imaginandu-ne faptul ca “ceva asemanator ni s-a intamplat si noua”.  Alteori ne spunem si ne-am dori sa se intample ca in scenariul unui film, in care noi insine sa fim eroii actiunii dar sa nu uitam faptul ca adesea viata bate filmul.

Probabil in functie de stare, atitudine si chef am putea fi incadrati in fiecare zi intr-un anumit gen de filme, desi dupa o privire de ansamblu la TV si cateva breaking’news-uri citite pe ‘net, ceva ma face sa cred ca drama ar predomina in mare masura. Stiu, realitatea e dura si viata multora dintre noi nu e chiar atat de roz cum pare.  Pe mine lung metrajele ma pasioneaza si uneori gasesc in acestea un hobby. Desi imi aleg foarte greu filmele, (sincer nu sunt un fan al cinematografelor) zilele astea am reusit sa revad dar si sa vad cateva filme care mie personal mi-au placut.

Am revazut: 

Am vazut:

Voi ce filme ati mai vazut in ultima perioada?

Sursa FOTO

Daca as mai da BAC-ul odata, l-as lua!

In Romania sa vorbesti despre sistemul educational este o provocare mare pe care daca ti-o asumi esti adesea demn de criticat. Eu m-am simtit norocos atunci cand, chinuit de schimbari, idei si metodologii am parasit sistemul celor doisprezece ani de invatamant, bucurandu-ma totodata de faptul ca am reusit sa obtin o diploma (de bac) care pare sa fie din ce in ce mai greu de dobandit.

De la an la an, generatiile de elevi par tot mai dezinteresate sa obtina performanta pe plan educational. Aici, nu ma refer la Grupurile Scolare care par sa tina tineri ce isi sapa singuri groapa, ci la licee care candva se doreau a fi cu pretentii. Anul trecut, eu am simtit pe propria-mi piele emotiile acestui examen, fiorii reci ai fiecarui capitol invatat si recapitularea care (la fel ca si acum – in sesiune) ma face sa cred ca nu mai stiu nimic, amestecand parca totul intr-un bulgare, din care printr-o minune se desprind informatiile utile (si invatate evident) la vederea subiectelor de pe foaia de examen.

Pe mine nu m-au inhibat camerele si nici macar nu as fi intentionat sa dau vina pe ele in cazul unui insucces. Astazi tot mai multi sunt dispusi sa acuze acest mod de supraveghere. De ce !? Nu stiu…

Daca as mai da BAC-ul odata, l-as lua, de asta sunt sigur. Poate din cauza faptului ca m-as fi  pregatit la fel de mult sau poate din cauza faptului ca eu unul constientizez importanta acestui examen.

Tu ai mai da BAC-ul din nou?

Sursa FOTO

Nu mai deschid televizorul…

E vara, iar pe caldura asta simt mai mult ca oricand nevoia sa ma adapostesc la racoare cat mai des. Cum activitatea e mult mai scazuta decat in lunile anterioare iar cheful de a iesi din casa e zero, m-am gandit ca indicat ar fi sa ma mai uit si eu la televizor, intrument informational ce in ultima perioada mi-a fost cam strain, fie din cauza faptului ca nu am emisiuni preferate pe care sa le urmaresc cu interes zi de zi, fie din cauza timpului scurt pe care l-am petrecut pe acasa.

Saptamana aceasta am avut cateva tentative aproape demne de laudat. Am incercat sa petrec cateva ore bune in fata cutiei cu ecran mare, cu display colorat dar care afisa doar titluri si emisiuni cu caracter dornic sa ma scoata din minti. M-am saturat sa tot aud cum Parlamentul incearca sa suspende Presedintele. M-am saturat sa tot aud stiri despre cazul “Nastase” si multe alte baliverne care odinioara erau pomenite doar la stiri. Continue reading Nu mai deschid televizorul…

Iași Blogging Tour

Astazi, 30 iunie 2012, alaturi de Icar Tours, Victoria Epurean (ghidul nostru – super tare, pe cuvant) si circa 15 bloggeri entuziasmati si pusi pe sotii am pornit in jurul orei 11 din punctul zero al orasului Iasi – Piata Unirii, intr-o aventura pietonala de aproximativ 2 ore in care am vazut obiective turistice emblematice pentru acest oras, cladiri si bulevarde care desi innecate de comercialul contemporan, ascund in istoria lor legende si amintiri ale unui Iasi care candva adapostea mari oameni din elita romaneasca.

Foste cladiri precum prima banca a orasului, centre, hoteluri, teatre, filarmonica, Mitropolia si alte cateva monumente au facut deliciul celor prezenti in acest tur. Poze, discutii pe baza celor vazute si entuziasmul din priviri ne tradau, etichetandu-ne practic ca niste turisti ce isi viziteaza propriul oras. Eu unu m-am simtit ca un turist, chiar daca eram la mine acasa. Cel mai mult m-a impresionat vizita de la Catedrala Catolica, unde prin amabilitatea oamenilor de acolo am reusit sa urcam sus, undeva deasupra bisericii unde atmosfera era absolut incantatoare.

Mi-a facut placere sa vad fete noi, si sa revad oameni pe care i-am mai vazut prin alte parti. M-am bucurat sa o revad pe Andreea Marc care ne-a insotit pe intreg traseul turistic.

Dupa un drum de aproximativ doua ore lucrurile nu se puteau termina simplu. Finalul evenimentului ne-a adunat pe toti la una dintre cele mai bune cafenele din oras…  La Folie care este situat central, in incinta complexului Palas, vis-a-vis de Hotel Ramada. Prajiturile degustate acolo cat si limonada servita m-au facut sa ma simt ca in Paradis. Drumul istovitor dar placut era acum rasplatit cu lucruri extraordinar de delicioase.

Sunt din acest oras si uneori trec plictisit pe langa multe din locurile cu o adevarata valoare istorica si simbolica a acestui oras. Astazi m-am simtit ca un turist in propriul meu oras, sentiment care din punctul meu de vedere a fost extraordinar. Multumesc celor care mi-au dat de stire de acest eveniment. As repeta aceasta experienta de 1000 de ori.

Sursa FOTO

Update post

Munca la romani – Ne miscam mai cu talent, va rog!?

Poate ca undeva prin cartile de proza ale marilor autori, romanii erau etichetati ca fiind un popor harnic, muncitor, modest si dornic de performanta. Istoria imi demonstreaza ca trecutul i-a mobilizat mai intens pe oamenii de atunci, unindu-i in realizarea unor fapte marete care au marcat viitorul si destinele multora ce astazi se regasesc din intamplare sau nu pe meleagurile romanesti.

Am tot auzit oameni plangandu-se de calitatea muncii care pare sa fie facuta mai tot timpul “de mantuiala” si daca se poate pe bani cat mai multi. In fiecare zi vad muncitori dezinteresati care par sa numere secundele ce le stau in cale pana la terminarea programului. Toata lumea se plange de faptul ca salariile sunt mici si conditiile de munca precare. Dar oare, nu ne meritam soarta? Valoarea adaugata pe care o aducem serviciilor oferite pare inexistenta, nula si uneori revoltatoare cand niste oameni, par intentionat sa faca lucruri de rea credinta. Munca slow motion este la moda iar un proiect inceput astazi, necesita cel putin 5 amanari, asta doar asa pentru a respecta o traditie bine infiripata care de ani buni pare sa ne faca o imagine din ce in ce mai proasta.  Continue reading Munca la romani – Ne miscam mai cu talent, va rog!?