Cat de mult ne reprezinta alegerile pe care le facem – GuestPost

Ei, bine, it’s a fact: alegerile noastre nu sunt chiar tot timpul ale noastre. Fie ca tocmai te pregatesti de admitere si tatal tau insista cu ardoare sa pastrezi traditia familiei si sa te avanti intr-o cariera ce priveste avocatura – in timp ce tu te vezi intr-un laborator de chimie, un fel de urmas al lui Mendeleev, fie ca, femeie fiind, incerci sa fii in pas cu moda – moda care stim cu totii ca lasa de dorit pe alocuri – alegerile inceteaza sa te defineasca in momentul in care nu mai esti tu cel care pune piciorul in prag si care spune: “Eu nu vreau sa fac asta!”

Exemplul deja clasic, cel al admiterii la facultate starneste mici controverse interioare. Ce incepi sa faci tu, proaspat absolvent de liceu? Incepi sa intrebi in stanga si-n dreapta cu ce se mananca ,de fapt, facultatea. Raspunsul meu: cu paine, cu cea mai neagra paine, mai ales in timpul sesiunilor. Ca proaspat absolvent al unui liceu si ca proaspat intelectual in devenire dai crezare povestilor spuse de zmeii zmeilor: actualii studenti care spre deliciul propriu nu prezinta o imagine reala in ceea ce priveste viata de student. Si uite asa ajungi sa studiezi sociologie sau litere, cu toate ca tie iti place matematica. De ce sa nu faci ce-ti place? De ce sa nu imbini utilul cu placutul?

Ajungi (fara sa vrei poate) sa te complaci intr-o relatie amoroasa ale carei temelii scartie si stau sa cada. Si totusi stagnezi, bati pasul pe loc langa acest “wanna be smart and cool” pe care-l prezinti ca fiind iubitul tau, in timp ce tot ce tu vrei e un tip echilibrat si cu simtul umorului, dar de care nu ai parte. Nu ai parte pentru ca alegerea deja facuta te defineste, defineste frica ta de a cunoaste oameni, defineste instabilitatea ta emotionala, defineste, in fine, dependenta (nociva si deloc contructiva) fata de un om pe care nu-l (mai) placi, dar de care nu vrei sa te indepartezi.

Sunt aproape sigura ca gradul de vulnerabilitate joaca un rol extrem de important in alegerile pe care le facem. Ajungem sa frecventam anumite locuri sau sa cunoastem anumiti oameni doar pentru a ne integra in peisajul social. Suntem impinsi de la spate sa dam curs unor actiuni care nu ne starnesc interesul sau care ne par inutile si nefiresti.

Si poate ca ne ridicam si ne scuturam de praf la un moment dat, insa lucrurile care nu sunt facute la timpul lor par ca isi pierd din farmec.

Articol scris de Alexandra Griu

 

BAC’ul, bata-l vina

Am zis si o mai spun Daca as mai da BAC-ul odata, l-as lua! Desi fara un interes prea mare (nu ma viza/afecta in nici un fel) am urmarit astazi emisiunile posturilor nationale de stiri unde absolut pe toate canalele nu s-a mai vorbit nici de Basescu, nici de demiteri, plagiatul lui Ponta si alte subicte care pana ieri faceau deliciul fiecarui breaking news ci despre Bacalaureat, acel examen de maturitate care a devenit mai nou un inamic public pentru toti elevii care au terminat liceul.

S-a vorbit, s-a analizat, s-au afisat statistici, interviuri si tot felul de declaratii care mai de care. In timp ce unii chiar aveau motiv sa zambeasca (nu suntem inca o tara atat de inculta – mai sunt si oameni care au promovat), altii plangeau sau treceau cu indiferenta marcati de cifrele “negre” trecute pe listele expuse la afisierele scolii. Ca de fiecare data vina se arunca dintr-o parte a terenului in alta… Profesorii dau vina pe elevi pentru ca nu invata si nu sunt interesati de propriul bagaj de cunostinte educationale, in timp ce elevii sustin mai siguri ca niciodata ca toata vina cade asupra profesorilor de la clasa care nu stiu sa se ocupe asa cum trebuie de predat. Daca ma intrebati pe mine, eu as zice ca adevarul este undeva la mijloc. Eu am dat BAC’ul anul trecut cand practic a fost primul dezastru al acestui examen in ceea ce priveste promovabilitatea. Profesorii pe care i-am intalnit si care mi-au predat au fost de nota 10, dar nu asta e cheia succesului… Pe langa skillurile profesorului mai trebuie si putin interes din partea ta, a elevului, lucru destul de rar intalnit. Continue reading BAC’ul, bata-l vina

Imi plac filmele bune

Am afirmat si in trecut intr-un articol pe blog faptul ca imi plac filmele bune, cele din care uneori ai ce invata, prin lectia de viata pe care pelicula incearca sa o transmita. Uneori raportam intamplari din viata noastra unor scenarii de film existente, pe care le-am vazut si care ne-au impresionat prin deznodamand, imaginandu-ne faptul ca “ceva asemanator ni s-a intamplat si noua”.  Alteori ne spunem si ne-am dori sa se intample ca in scenariul unui film, in care noi insine sa fim eroii actiunii dar sa nu uitam faptul ca adesea viata bate filmul.

Probabil in functie de stare, atitudine si chef am putea fi incadrati in fiecare zi intr-un anumit gen de filme, desi dupa o privire de ansamblu la TV si cateva breaking’news-uri citite pe ‘net, ceva ma face sa cred ca drama ar predomina in mare masura. Stiu, realitatea e dura si viata multora dintre noi nu e chiar atat de roz cum pare.  Pe mine lung metrajele ma pasioneaza si uneori gasesc in acestea un hobby. Desi imi aleg foarte greu filmele, (sincer nu sunt un fan al cinematografelor) zilele astea am reusit sa revad dar si sa vad cateva filme care mie personal mi-au placut.

Am revazut: 

Am vazut:

Voi ce filme ati mai vazut in ultima perioada?

Sursa FOTO

Daca as mai da BAC-ul odata, l-as lua!

In Romania sa vorbesti despre sistemul educational este o provocare mare pe care daca ti-o asumi esti adesea demn de criticat. Eu m-am simtit norocos atunci cand, chinuit de schimbari, idei si metodologii am parasit sistemul celor doisprezece ani de invatamant, bucurandu-ma totodata de faptul ca am reusit sa obtin o diploma (de bac) care pare sa fie din ce in ce mai greu de dobandit.

De la an la an, generatiile de elevi par tot mai dezinteresate sa obtina performanta pe plan educational. Aici, nu ma refer la Grupurile Scolare care par sa tina tineri ce isi sapa singuri groapa, ci la licee care candva se doreau a fi cu pretentii. Anul trecut, eu am simtit pe propria-mi piele emotiile acestui examen, fiorii reci ai fiecarui capitol invatat si recapitularea care (la fel ca si acum – in sesiune) ma face sa cred ca nu mai stiu nimic, amestecand parca totul intr-un bulgare, din care printr-o minune se desprind informatiile utile (si invatate evident) la vederea subiectelor de pe foaia de examen.

Pe mine nu m-au inhibat camerele si nici macar nu as fi intentionat sa dau vina pe ele in cazul unui insucces. Astazi tot mai multi sunt dispusi sa acuze acest mod de supraveghere. De ce !? Nu stiu…

Daca as mai da BAC-ul odata, l-as lua, de asta sunt sigur. Poate din cauza faptului ca m-as fi  pregatit la fel de mult sau poate din cauza faptului ca eu unul constientizez importanta acestui examen.

Tu ai mai da BAC-ul din nou?

Sursa FOTO

Nu mai deschid televizorul…

E vara, iar pe caldura asta simt mai mult ca oricand nevoia sa ma adapostesc la racoare cat mai des. Cum activitatea e mult mai scazuta decat in lunile anterioare iar cheful de a iesi din casa e zero, m-am gandit ca indicat ar fi sa ma mai uit si eu la televizor, intrument informational ce in ultima perioada mi-a fost cam strain, fie din cauza faptului ca nu am emisiuni preferate pe care sa le urmaresc cu interes zi de zi, fie din cauza timpului scurt pe care l-am petrecut pe acasa.

Saptamana aceasta am avut cateva tentative aproape demne de laudat. Am incercat sa petrec cateva ore bune in fata cutiei cu ecran mare, cu display colorat dar care afisa doar titluri si emisiuni cu caracter dornic sa ma scoata din minti. M-am saturat sa tot aud cum Parlamentul incearca sa suspende Presedintele. M-am saturat sa tot aud stiri despre cazul “Nastase” si multe alte baliverne care odinioara erau pomenite doar la stiri. Continue reading Nu mai deschid televizorul…