Am pierdut un pariu… Si ce!? Castig data viitoare!

Imi este dat ca uneori  sa mi se intample lucruri la care cu siguranta nu m-am gandit. In timp ce in unele dati lucrurile se intampla asa cum eu vreau, alteori situatia iese putin mai deformata in raport cu ceea eu imi conturasem la inceput. Cu toate astea, manat uneori de siguranta venita parca de nicaieri iar alteori riscand pur si simplu ajung sa fac tot felul de lucruri din care oricum sper sa am ceva de castigat. Cu toate astea, azi am pierdut un pariu, asa ca textul de fata este castigul pe care colega mea de facultate, Roxana, il merita ca rezultat al victoriei ei in fata mea. Despre pariul in sine n-are rost sa vorbesc pentru ca a fost doar un pronostic intuitiv. Cu toate astea, acest articol i se adreseaza si face trimitere directa la ea…

photo-blogNu are blog, nu e pasionata prea mult de online insa ii plac gadgeturile de ultima generatie, fapt pentru care cu siguranta n-ar putea sta la distanta de ele foarte mult timp . Mie mi-a fost dat sa o cunosc intr-o zi de octombrie, insa nu una oarecare. Pe 3 octombrie 2011 aveam sa o vad pentru prima data in toata splendoarea, intr-unul din amfiteatrele in care mai tarziu aveam sa suferim amandoi pe bancile sale, in timpul lung si amar al diverselor cursuri lungi si interminabile ale semestrelor. Nascuta in zodia berbec, la fel ca si mine, dar mult mai putin optimista si visatoare, a ajuns sa ma uimeasca in timp, punandu-mi in evidenta calitati si defecte pe care cu sau fara voia mea am ajuns sa le accept. Desi uneori pus cu neuronii la podea de nereusita contrazicerilor cu ea, mi-am dat seama ca in adancul ei e o persoana minunata de care m-am atasat in timp, reprezentand o componenta de baza a vietii mele zburdalnice de student. Probabil ca daca viata ei ar fi un film, singura si-ar eticheta capodopera cinematografica in categoria romance, recomandandu-l mai apoi cu caldura tuturor. Chiar daca uneori e incapatanata (defect profesional – asa sunt berbecii) eu pana acum m-am inteles perfect cu ea, chiar daca certurile noastre,  in timp, au avut ca subiect lucruri extrem de bizare.

Daca ar fi sa o intrebi ce anume ii place, poate ca v-ar spune alte lucruri, insa eu, care o cunosc de ceva vreme va  spun ca adora pisicile si somnul in oricare parte a zilei, indiferent de pozitia soarelui pe cerul senin al vietii noastre zilnice. La urma urmei, somnul fie el si de frumusete te face sa fii mereu odihnit… Cat despre pisici, cred ca n-are rost sa va mai zic nimic, astfel incat va las pe voi sa deduceti mai multe.

N-as fi shareuit-o si n-as fi scris astazi acest articol pe blog, intrucat textul de fata nu este nici un advertorial mai nebunesc nici suma vreunei declaratii de dragoste descriptive. Am pierdut un pariu si prin aceste randuri iti platesc draga mea colega, datoria de a scrie pe blog, despre cat de minunata esti, chiar daca uneori increderea in tine scade sub nivelul marii, mai ales in perioadele pline de emotii si stres ale sesiunilor care nu fac nimic altceva decat sa trezeasca putin spiritul studentului din mine, din tine si din toti ceilalti implicati in sistemul de studii superioare. De data asta, You Win!

Cand suma gandurilor noastre ajunge sa insemne mai mult decat un simplu ceva…

Florin_Adamache_logo_200_200-01E doar un alt sfarsit de ianuarie rece si plin de balti lasate ca amintire de iarna care a hotarat sa astupe cu a ei ninsoare amintiri si tot odata intamplari care cu sau fara voia noastra ne-a fost dat sa le traim. Indiferent de deznodamant gandurile s-au tot adunat formand un tot, o ecuatie sau doar o simpla formula, care pare ca astazi, ajunge sa insemne mai mult decat ieri si asta doar din cauza ca am ajuns ca intr-un final sa intelegem deznodamantul unor actiuni din care poate candva am ales sa iesim mai confuzi, mai nehotarati si poate prea neputinciosi decat am crede. Poate ca intrebarile venite in timp n-au insemna nimic altceva decat lansarea unor noi provocari spre taramul gandurilor al caror raspunsuri stateau spre a fi descoperite de actiunile noastre.  Poate ca mai mereu am preferat sa stam pasivi in fumul gros al incertitudinilor noastre proprii, gandindu-ne mai mult decat ar fi trebuit la riscul pe care ne-ar fi fost mult mai usor sa il acceptam. Uneori traseul pe care il urmam nu corespunde hartii pe care, cu multa seriozitate si calm alegem sa o analizam, proiectandu-ne drumul, uitand ca niciodata lucrurile nu sunt usoare… Si daca sunt, nu uita ca easy come, easy go! Pentru ca uneori cuvintele nu fac atat cat mi-as dori, aleg sa inserez aceasta prezentare care nu face nimic altceva decat sa continue ceea ce am inceput in cuvinte:

Icar Tours, Bloggerii si vinul conversatiei (Gramma Wines)

white wineFiecare zi are un rol important in viata noastra. Desi nu ne-am gandit ca se poate intampla, momentele se scurg peste viata ce ne-a fost data, oferindu-ne evenimente si intamplari de tot felul, menite sa ne faca sa ne bucuram de prezent si de oamenii care suntem, am fost si poate vom fi. Fie ca e luni, miercuri, vineri sau weekend, timpul e acelasi, mereu in dimensiunile aceluiasi cadran de ceas vechi sau nou, la fel ca si o sticla de vin, care in banalul ei fizic, pastreaza amintirea unor momente, care candva au insemnat ceva pentru cineva…

Asa ca ieri, sambata 26 ianuarie 2013, mi-a fost dat sa traiesc o experienta noua, una pe care cu siguranta o voi tine minte mult timp de acum inainte. Am fost alaturi de prietenii din blogosfera locala la o crama, dar nu una oarecare… Gramma Wines ne-a oferit una dintre experientele pe care multi dintre noi nu le-ar fi trait asa, oarecum, in banalul urban in care traim, departe de campurile si dealurile care candva reprezentau adevarate granite si bariere intre locurile locuite de oameni.

Prietenii de la ICAR Tours au asigurat drumul spre meleagurile unui vin de calitate plin de aromele unor povesti create in locuri pe care unii le-ar considera poate banale. Dragos, Andreea, va multumesc inca o data  pentru organizarea evenimentului, meritati toate aprecierile.

Atmosfera a fost una prietenoasa, avand in componenta sa oameni pe care ii stiu deja dar si oameni pe care am avut ocazia sa-i cunosc pentru prima data.

Vinul alb, peisajul complet alb al panoramei inzapezite inconjurate de un “rece” al atmosferei de iarna imbinat cu caldura celor de la Casa Olteanu au facut deliciul unei zile perfecte. Astfel am ajuns cu totii la concluzia unanima: Gramma este vinul conversatiei

Update post: La eveniment au participat: Anda ElenaAlice CiobanuButnăraskiAnca GîlcăAlex TaradaciucAndreea HolbanAndrei BibireCrina Penteleychuk,  MackuJacquelineEtienne, Alexandra, Florin Negruţ, Iulia NănescuIuliana Cosmina,  Mădă BuzduganMădălina StafiePavel ArcanaRaluca DiaconiucVali Popa,  Zaza.

Mai suntem sau nu preocupati de educatie?

we-don-t-need-no-educationM-am gandit inca de acum cateva zile la un articol care sa vizeze domeniul mult contestat de majoritatea dintre noi, criticat si mult dezbatut prin statii de autobuz ori tramvai, biblioteci, seminarii ale Universitatilor si chiar si in hypermaketuri unde din cand in cand mai auzi cate un tanar cu deja celebra fraza “daca as fi eu ministru as schimba…”.

Marturisesc sincer ca nu-mi place situatia actuala cu care tara in care traiesc, m-am nascut si in care totusi inca mai locuiesc se confrunta in acest moment. Desi uneori e frustrant, scuzele indiferent de domeniu se gasesc la fel de repede pe cat incompetenta unora ajunge sa fie mascata. Despre mediul rural nici nu se mai poate vorbi deoarece grijile statului par sa fie cu totul si cu totul altele fapt care mie personal nu-mi aduce prea multa satisfactie. Spun mediul rural si ma leg si de acest aspect deoarece astazi am avut o dezbatere foarte interesanta pe tema educatiei si importanta integrarii mediului in viata moderna.  Cu toate astea educatia ajunge sa faca mai mereu tot felul de diferente, atat pe plan social cat si in multe alte situatii, insa in prezent ajunge sa fie mult prea putin mediatizata, valorificata si raspandita in randul oamenilor. Iar aici nu ma refer la o anumita categorie de varsta pentru ca am ajuns sa cred in fraza de’ zicea ca in viata vom ajunge sa invatam in fiecare zi ceva nou.

La facultate lumea cu care ajung sa vorbesc imi spune ca situatia e mult mai degradata decat mi-as fi putut inchipui eu. Majoritatea imi spun ca odinioara lucrurile erau mult mai severe, drastice iar concurenta se simtea pana in maduva oaselor care astazi ajung sa nu faca nimic altceva decat sa se uzeze pe bancile unor amfiteatre si sali incapatoare sau nu, in functie de specializarea care ne-a pasionat sau care ne pasioneaza ori cea care a ajuns pana la urma sa corespunda cu media de admitere, pentru ca da, multi fac cate ceva doar de dragul de a face, eliminand din start orice posibil atasament fata de profesia respectiva. Dar asta cred ca e deja o alta poveste…

Am scris acum ceva timp cu mana pe inima si intr-un moment de sinceritate maxima ca daca as mai da o data bac’ul, l-as lua cu siguranta… Ei bine asta nu e o gluma pentru ca mai mereu am hotarat si am ales singur pentru mine ce e cel mai bine sa fac, lucru care m-a avantajat mai mult decat as fi crezut poate. In prezent unii ajung sa ma intrebe ce-ar fi mai bine pentru ei sa urmeze, crezand ca daca sunt deja student al unei facultati le-as putea da mai multe sfaturi… E greu, urmati ce va place dar ganditi-va ca va asteapta o piata a muncii foarte dura. Altii aleg totusi sa-mi spuna ca fiecare are drumul sau in viata, urmandu-si parca inertia destinului care necontrolat ajunge sa-i loveasca pe multi de cele mai dure lectii si provocari, adesea greu de digerat.

Intrebarea la care m-am tot gandit si cu care aleg sa inchei de aceasta data articolul e una relativ simpla… Mai suntem sau nu preocupati de educatie? Si daca da, raspuns oarecum previzibil, oare cat de mult suntem dispusi sa ne dedicam unei profesii, specializari ori simple meserii… O fi de folos la ceva toata asta?

Sursa FOTO

Uneori mi-as fi dorit mai mult…

write-letter-pen-pencil-paperImi amintesc momentele in care am calatorit spre a te vedea sau pur si simplu spre cautarea clipelor care uneori ajunsesem sa cred ca ma vor face fericit. Unele dintre ele au ajuns ca in final sa ma faca sa fiu, dar poate pentru un timp mult prea scurt deoarece nici tu si nici macar eu nu stiam ce cautam de fapt in acele momente. Imi amintesc chiar si acum povestile pe care singur ajungeam sa le cred, mintinud-ma aproape fara sa vreau sperand la ceea ce in scurt timp avea sa fie doar o alta amintire…

Ca mai tot timpul scenariul ajunge sa fie inexistent de dragul unor lucruri pe care mai mereu cineva ajunge sa si le doreasca mai mult decat celalat. N-am sa pot uita acel scurt timp in care frecventele noastre au parut sau poate ca au si fost pe aceeasi lungime de unda deoarece in amintirea ce inca o mai am, dainuie timid dar imposibil de uitat, gandul ca uneori mi-am dorit mai mult…

Si uneori constat ca poate ajung sa-mi doresc mai mult decat ar trebui, motivele fiind adesea aceleasi sau poate altele… Cu toate astea sansele de care dispunem merita expluatate la maxim, asumandu-ne totodata si riscul deznodamantului negativ.

Sursa FOTO